despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

răzbunarea lu’ nea Nicu

Io zic că nea Nicu-i mulțumit. Se uită-n jos… ăăă… în sus la noi și se distrează.

Mamă, ce le-o mai trage capitaliștilor și azi.

E vorba de aceia ce vin să viziteze Casa Poporului!

Vai de curu lor.

Kilometri prin soarele nimicitor, prin pustieșagul apăsător ce-nconjoară imensa clădire!

Îi vezi, sleiți, istoviți, stacojii la față – cîrduri, perechi, găști, cu ghizi sau cu hărți, cu sticlele de apă golite (firește că nu e vreun loc pe aici să-și cumpere altele) – cum ocolesc zidul prost și urît, privind cu speranțe la intrările auto de pe colțuri… aici? pe aici s-o intra? Nu… mai e de mers juma’ de kilometru! Ba mai sînt și nenorociții care ajung – cine știe cum! – pe partea opusă, cea din 13 Septembrie…

Și nea Nicu… vă zic io! Se distrează, acolo unde e! Ohohoo!

Așa-s toate, cu dus și-ntors. Noi ne simțim bine în parcul Izvor, transformînd mausoleul urban în loc de veselie – dar purceaua-i în continuare moartă-n coteț.

Și ce mai coteț! – al Poporului.

pasarela peste Herăstrău e gata

… n-a interesat pe nimeni că pasarela peste lacul Herăstrău este gata și oamenii o pot folosi!

Da – e gata. O lucrare ambițioasă, demnă de o Capitală măreață… sau o încropeală care salvează vieți, dar – așa prăpădită cum pare – ajută și bicicliștilor, și celor ce-mping cărucioare să traverseze lacul în zona podului CFR Băneasa.

Matty: una pe zi

Monumentul Eroilor Patriei – 60 de ani

scris de Ando

În ziua de sâmbătă 17 august 1957, pe dealul Cotrocenilor, în faţa Academiei Militare, a fost dezvelit Monumentul Eroilor Patriei.

Din câte se vede şi în fotografiile ziarelor de atunci, practic, monumentul nu era gata, iar pe postament a fost montată o machetă din ghips, realizată la scara 1:1.

Ulterior, în 1958, după turnarea în bronz, a fost montat monumentul final.

Grupul statuar central este încadrat de două basoreliefuri circulare.

Chiar dacă solemnitatea dezvelirii monumentului precum şi comentariile din presă au purtat amprenta politicianistă a acelei perioade, trebuie remarcat că autorii (fiind vorba de o operă colectivă) au reuşit să realizeze o lucrare onorabilă şi sobră care, tocmai de aceea, a rezistat păstrându-şi mesajul în timp.

La fel de important este de menţionat că, din punct de vedere urbanistic, peste numai doi ani, aşa cum am scris aiciîntreaga zonă, care prin 1941 arăta astfel

 

… avea să se schimbe substanţial, reuşind totuşi – în opinia mea – să rămână una din cele mai frumoase şi aerisite „deschideri” ale oraşului.

 

Surse foto: ziarele „Scânteia” şi „România liberă” din 18 august 1957 și pagina de facebook „Romania in WWII-Photos”

Matty: una pe zi

Ratatouille la Prejmer

scris de Sonia Ratatouille

Ei, să văd cum explic. La Prejmer e cam așa: stai acolo, ești liniștit.

În Prejmer este o biserică fortificată. Biserica are în jurul ei un zid. În zid erau multe cămăruțe unde, pe vremuri, oamenii își puneau proviziile pentru cînd atacau turcii. Fiecare familie avea o cămară.

     

Zidul avea un pod din care ei se luptau cu turcii. Podul poate fi vizitat. Am uitat ceva: în câteva cămăruțe poți intra. Acolo e și școală și câteva camere care ne arată cum trăiau oamenii pe vremuri.

Am fost și în alte locuri, pornind din Prejmer: lacul Sfânta Ana, Balvanyos, Băile Tușnad.

În lacul Sfânta Ana poți să te bălăcești.

    

Apa e bună, dar nu de băut, bineînțeles. Oamenii se simțeau bine. Cânta o fanfară. Era frumos. În apă erau mulți oameni, care aveau multe activități: făceau surf, se dădeau cu barca, mergeau cu caiacul, stăteau pe saltele gonflabile. Totul era un mare joc. Erau mulți copii.

Eram foarte fericită când am ajuns în Brașov. Îmi fusese dor de Brașov.

 

Am apucat să văd o ploaie de meteoriți. De fapt, am văzut doar doi: ploaia de meteoriți a fost pe 12 august…

Matty: una pe zi

casează rabla, creștine

e nevoie de-o minune…

poza, de la Ando

Matty: una pe zi