Matty: una pe zi

Din colbul amintirilor, sau… patalamaua.

în ziua sosirii delegaţiei de partid şi guvernamentale Vietnameze ați părăsit coloana de demonstranți

scris de Ando

Tot căutând prin vechiturile sertarelor după nişte acte, am dat de această „comunicare” strecurată printre alte hârtii.

Da. Este o „Mustrare”, sancţiune căpătată, aşa cum se poate citi, în noiembrie 1975, pentru că am „părăsit” coloana de demonstranţi constituită „în ziua sosirii delegaţiei de partid şi guvernamentale Vietnameze” :)

Ce s-a întâmplat, de fapt. Proaspăt stagiar, conform cutumelor de atunci, după ce am fost „rotit” prin diverse ateliere şi secţii ale întreprinderii, am ajuns şi la atelierul de proiectare.

Nu trecuse mai mult de o lună, nu apucasem să-mi cunosc prea bine colegii, când a venit „mobilizarea” pentru acţiunea de mai sus.

Ce însemna asta, concret? Explic, concis, pentru cei mai tineri: un număr de „oameni ai muncii, cetăţeni ai Capitalei” trebuiau să fie prezenţi de-a lungul traseului pe care care-l parcurgea convoiul oficial fie la sosire, fie la plecare.

Bun. Fiind vorba de o acţiune în timpul orelor de program, se scoteau, de regulă, „neproductivii” fabricii, adică cei de la proiectări, laboratoare, serviciile economic, financiar, administrativ etc.

Aşa că noul meu colectiv era „în păr” la locul faptei, undeva în rondul de la Piaţa Aviatorilor (actualmente Charles de Gaulle).

Bineînţeles că „organizatorii” (adică cei de la partid) făceau mobilizarea cu mare rezervă de timp asta însemnând, de cele mai multe ori, ore în şir de stat în picioare în aşteptarea trecerii cortegiului oficial.

După vreo oră de aşteptare tembelă, „în dispozitiv”, unul din colegi a lansat provocarea: hai, fraţilor să mergem la „Bolta Rece” (era la doi paşi), bem o bere şi ne întoarcem în coloană.

Ce puteam să fac în această situaţie? Nou fiind în colectiv, nu mi s-a părut normal să mă pun contra curentului. Aşa că am ales… Bolta Rece :)

Bineînţeles că, vorba ceea  „dă-i cu bere, dă-i cu vin”, nu ne-am mai întors în coloană. Am fost daţi absenţi şi ne-am luat „mustrările” de rigoare.

Dar pentru mine a fost alegerea corectă: a fost, dacă vreţi, botezul celor mai frumoşi 7 ani din cariera mea profesională, şi nu numai. Am căpătat „patalamaua“ de intrare într-un colectiv de oameni deschişi, generoşi, veseli, gata oricând să te ajute, fără fasoane. Oameni de la care am învăţat multe (nu numai profesional), oameni cu care am împărtăşit de toate: bune şi mai puţin bune. Oameni de care nu-mi pare rău că au intrat, într-un fel sau altul, în viaţa mea. Ne-am despărţit, prin 1981, eu plecând la altă întreprindere. Dar punţile nu s-au rupt total. Cu unii mă văd şi acum cu mare bucurie, alţii au plecat, din păcate, la odihna veşnică…

De aia, petecul ăsta de hârtie pomenit mai sus, reprezintă pentru mine mai mult decât o simplă… mustrare.

Matty: una pe zi

Case căzute 11: Str. Poliţiei 4 (Hotel Tranzit)

scris de Ando

Pentru că tot vorbirăm de fostul hotel Palas, să nu uităm că, pe celălalt mal al Dâmboviţei, ascunsă într-una din puţinele enclave scăpate din vechea ţesătură de străzi Sfinţii Apostoli-Mihai Vodă-Sapienţei, pe actuala stradă Poliţiei la nr. 4, colţ cu strada Brutus, se află clădirea fostului hotel Tranzit.

Dacă pentru numele străzii a fost ceva mai simplu, el pendulând, funcţie de orânduire, din Poliţiei în Miliţiei şi vice versa, hotelul a avut mai multe denumiri şi destinaţii. In 1948, aflăm din ziare că se numea MODERN:

Intr-o relatare ulterioară, din ianuarie 1957, apare drept “cămin studenţesc”:

Nu ştiu când şi cât timp a preluat apoi numele străduţei laterale - BRUTUS - dar ştim sigur că, în august 1966, se va reamenaja şi reda în folosinţă sub numele de hotel TRANZIT, fiind dotat şi cu băi publice.

Greu de spus cât a durat perioada hotelieră, dar se pare că şi-a reluat, destul de repede, “vocaţia” de cămin studenţesc. Insă, cum şi când a ajuns în această stare degradare, la fel de greu de spus.

Oricum, poza asta furată de la reptilianul (care, bineînţeles, a cutezat să scormonească şi interiorul clădirii) ne indică drept beneficiar al căminului… Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”!?

Din păcate, fotografiile făcute la începutul acestui an confirmă starea de ruină perpetuă în care este părăsită clădirea.

mai multe despre Case căzute

Matty: una pe zi

iar porcării

N-am crezut pînă cînd n-am văzut-o: în sectorul 3 au început să apară indicatoare noi la răspîntii:

… urîțele, debile și cam nefolositoare - cînd ai de-a face cu indicatoare rutiere, ai vrea ca scrisul să fie MARE și citeț!

Acestea nu sînt doar niște plăcuțe banale cu numele străzii pe ele, ci și indicatoare rutiere de informare - forma lor are un standard legal, în niciun caz nu se scrie cu alb pe fond maro.

… în plus, iar ajungem la stiluri diferite de la un sector la altul - ceea ce e o porcărie.

Mai multe despre istoria plăcuțelor cu nume de stradă bucureștene.

de citit

Ce mai citim? Știți că-mi place să mai fac cîte-o recomandare-două.

Mi-a plăcut blogul Călători interbelici; felul în care brodește istorii plecînd de la spicuri din reviste vechi m-a prins. Sper să vă placă și vouă.

Urmăresc de multă vreme blogul regizorului Victor Antonescu - cel care ne-a desenat aventurile muschetarilor-șoricei, pe Robinson Crusoe, dar și Misiunea spațială Delta. Găsiți aici și amintiri destule - merită să citiți.

Matty: una pe zi

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă VII

Ca-n fiecare an, reînnoim recomandările noastre într-o hartă actualizată.

N-au apărut, din păcate, noutăți bune în București; ba chiar am făcut curățenie la secțiunea de covrigi și gogoși - pentru că-n orașul nostru chiar nu mai găsim astfel de chestii simple care să fie și bune. Nici lista patiseriilor populare nu-i așa bogată cum ați crede…

Lista cofetăriilor normale s-a îmbogățit cu Minimal, și recomand în continuare Liliana, Anomis, Nicoleta și Constance. Restaurantele preferate rămîn Il Cantuccio, Harbin, Bagdad și Sultan Suleyman; ca nou venit notez doar Taverna La Kostas.

Îmi place în continuare magazinul Issa și am notat tîrgul lunar Ozosep - un deliciu maghiar.

————-

Puteți vedea varianta 2015 a hărții zonelor comerciale. Ambele sînt în format pdf.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

mocirla de la Matache

A mai trecut un an prin noi, a fost și soare, au fost și ploi…

- așa zicea cîntecul. Și continua: dar important este c-ai fost cu mine”…

Și ea a fost, desigur, cu noi. Care ea? - mizeria:

A trecut un an deja de cînd s-a dat drumul noii „axe” Buzești-Berzei; un an bun, aș zice. Dar, în tot anul ăsta, ceva anume nu s-a rezolvat; anume mocirla asta de la Matache.

Primăvară, vară, toamnă, iarnă - și nimic. Aceeași groapă, același noroi, aceeași mizerie.

Nici nu mai contează cine ar trebui să niveleze aici terenul și să facă măcar un tăpșan verde - Primăria mare, Primăria Sectorului - contează că n-o face nimeni; și e nasol, îngrozitor de nasol.



despre ce se mănîncă în Bucureşti - şi cu ce se mănîncă Bucureştiul.

acasa

detalii si contact

harti si scheme

linkuri si prieteni

autori si articole

vorbim despre...

550 555 ando anii 90 arhitectura biciclete blog caricaturi C D Mocanu civilizatie cofetarie covrigi cultura cumparaturi fast food fun general gogosi guest post internet istorie magazine masini Matty Mic.ro patiserie plimbare porcarii porcarii imense poze presa primarie prostuar radio restaurante shaorma strazi tampenii timpenii trafic transport public trezim copiii una pe zi uratenii uritenii

comentarii

arhiva

cele mai