despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

trezim copiii: la Mega Image, în Victoriei

La Mega Image din Piața Victoriei (bun vad pentru cerșit), băiatul cu cîini, din nou – vineri, pe 23 Septembrie, la prînz:

img_5282

Repet şi vă rog: dacă vedeţi un cerşetor cu un bebeluş (dormind sau nu) în braţe faceţi repede o poză cu mobilulAr fi grozav dacă aţi sesiza direct situaţia la Protecţia Copilului (ca să fie cît mai multe reclamaţii de la oameni diferiţi) dar, dacă nu vreţi asta, trimiteţi aici pozele (nu uitaţi data şi locul exact) şi scriem noi la D.G.A.S.P.C.

Adresa noastră este simplybucharest@outlook.com. Adresele şi telefoanele Direcţiilor de sector sînt aici.

—————————————-

„Trezim copiii“ este o iniţiativă cetăţenească şi particulară lansată de Simply Bucharest

Matty: una pe zi

mai-bine-castigam-o-masina-de-cusut

agresînd orașul

ce-mi place… se apropie campania pre-electorală, cea-n care toată lumea fură startul…

img_5270 img_5431 img_5429

… pîrliții, îndeobște. Și favoriții noștri, desigur.

img_5434

Am calculat: de un an încoace, corturile lui Nicușor Dan deja au agresat vizual Bucureștiul vreo patru luni. Toamna trecută…

img_8161

… în primăvara asta

20160316_125232

Și-acuma iar… Da! E dreptul lui, o face pentru un scop care scuză mijloacele. Dar agresiunea asta vizuală e uriașă: hectare, hectare, hectare de reclamă!

Ne pasă de București și de problemele lui, nu? Ei, una din problemele lui e taman asta: prea multă publicitate pe stradă: mult, mult, mult prea multă…

la Costa-Foru

ce faci dacă ai o căsoaie mare, pe care nu poți s-o dărîmi, pe care te-ar costa enorm s-o refaci, care nu se pretează să fie nici birou, nici restaurant?

… poți s-o ții deschisă pentru oameni. S-o vadă, s-o înțeleagă, să se ție fel de fel de evenimente (s-o găsi unul drăguț!)

Se-ntîmplă – și nu-i un lucru rău.

Pe Deal, la Mitropolie, printre alte minuni se află și casa Costa-Foru.

Dacă v-o fi-n drum, intrați. Dacă nu, poate v-abateți zilele astea.

img_5362 img_5412 img_5410 img_5408 img_5406 img_5402 img_5397 img_5391 img_5383 img_5382 img_5375 img_5374 img_5368 img_5366 img_5364 img_5363

Matty: una pe zi

mai-bine-ai-stopa-ploaia

la greci

la-greci

… ciudat mai e să-ți lași vacanța-nspre sfîrșitul verii, mai ales cînd ești obișnuit să pleci undeva prin iunie-iulie. Te uiți la toți cei ce pleacă și vin-napoi; și-aștepți… și aștepți…

S-ar putea zice, desigur, c-ai avea mai multă vreme de plănuit și-organizat; așa că, pe măsură ce se-apropie vacanța, mai faci în fieștecare zi cîte ceva, ca să simți că ești cu-n pas mai aproape: mai cumperi o cremă de plajă, mai cotrobăi după niște haine, mai ticluiești un mesaj automat de out of office, mai duci mașina să se uite careva pe dedesubt – treburi de-astea.

Și-apoi, firește, vine: ca toate lucrurile de pe-acest pămînt, vine și ea, pîn-la urmă: vacanța.

Ea vine: și tu pleci!

Ne-aștepta Grecia; ne era dor de ea.

… am luat-o din loc, fără grabă: drumul spre Kavala nu-l mai fac dintr-o bucată, fiindcă n-alerg cu toată familia după mine; adaug și timpul tot mai mare pe care-l poți pierde trecînd granițele (să stai vreo două ore-n Rodopi cu soarele-n cap e nasol) și – mai ales – faptul că bobocul nostru are doar opt luni și nu se cade să-l chinuim doișpe ore-n mașină. Lași Bucureștiul în urmă, cobori Burnasul, staaai pe Podul Prieteniei – și dup-aia ești prin vecini.

… la Stara Zagora – loc de înnoptat – mașina s-a hotărît să nu mai meargă-n Grecia cu noi. Așa c-am lăsat-o acolo, să fie reparată; și-am luat un taxi a doua zi de dimineață. Dacă v-o face trebuință, vreodată-pe-acolo, un service auto prietenos ori un șofer bun, să mă-ntrebați.

img_4955

Aveam nevoie s-ajungem la greci: și-am ajuns.

Ca și-altă dată, n-am trecut marea; am rămas prin Kavala; la doi pași, într-un sătuc tare dulce. Și cuminte. Și liniștit. Și care avea următoarele:

  • două restaurante, unul mai… foarte bun decît altul
  • două fast-food-uri, la care găseai, seara, pînă și kokoreci d-ăla grecesc
  • o brutărie-patiserie, care știa să fie și cofetărie
  • o măcelărie
  • un supermaket și-o farmacie

Ba… mint! Îi lipsea ceva, ceva foarte important: n-avea români. Erau toți, la cîteva mile distanță peste mare, în Thasos:

palio-plaja-7

… ce-altceva-ți mai trebuie? Nimic. Nici bancomat; că n-aveau – doar înapoi în Kavala găseai. Da’ de ce să te necăjești?

Plaja, la doi pași; grecii vin la ea pe la prînz, cînd începe Soarele să bată și merită să te bronzezi: ei n-au auzit nici pînă azi că trebuie să te chinui pe nisipul rece la ora cînd oamenii cinstiți încă dorm. Cam pe-atunci se deschid și terasele, că nimeni n-are nevoie de nimic la prima oră.

palio-plaja-1 palio-plaja-2 palio-plaja-3 palio-plaja-4 palio-plaja-5 palio-plaja-6 palio-plaja-9 palio-plaja-10 palio-plaja-11 palio-plaja-12

Bulgarii – cuminți, dar nu fraieri – au prins drag de mers pe-aici; unii și-au cumpărat case de vacanță; alții și-au amenajat chiar proprietăți luxoase; iar grecii – de voie, de nevoie – au început să-nvețe limba bulgară. Mi-a plăcut.

Cît de bine putea să fie: liniște, nisip fierbinte, apă lină și albastră. Și-o căsuță de stat, cu tot ce vrei – chiar și c-o sumedenie de țestoase-n curte, printre măslini.

palio-liniste-1 palio-liniste-2 palio-liniste-3 palio-liniste-4 palio-liniste-5 palio-liniste-6

Zilele treceau frumos, așa cum e bine-n vacanță. Bălăceală, joacă-n nisip, somn, frappe, pește, dovlecei pane, pîine proaspătă, soare bun. Poate, în vîrf de sezon, să fie mai multă lume și să pară mai animat; nouă ni s-a părut doar perfect. Era și-o bisericuță albă la care se țineau evenimente frumoase, cu multă lume venită să ia parte la ele.

Localitatea se chema Palio. N-am mai dat mai departe, spre Iraklitsa și Peramos, fiindc-aveam tot ce ne trebuia aici – v-am zis mai sus.

Orașul, așa cum v-am zis, era la doi pași – un  sfert de oră; pentru cine s-o-ntreba ce ne-am făcut fără mașină pe-acolo, autocare legau toate localitățile din zonă, veneau des de tot și-ți puteai lua orice bagaj fără probleme.

? kavala-orasul-2 kavala-orasul-3 kavala-orasul-4 kavala-orasul-5 kavala-orasul-6 kavala-orasul-7 kavala-orasul-8 ? ? ? ? ? kavala-orasul-14

… orașul, neschimbat – cald și prietenos, ca și omul de pe-aici… Mă simt bine cu grecii; oameni vii, oameni care se bucură de ce-i în jur și nu se feresc nici de Soare, nici de aer, nici apă, și nici de cei din jur; oameni care vorbesc și cer în gura mare ce li se cuvine.

Am luat iar drumul Cetății, după ce ne-am pus burta la cale-n centru, în cel mai grozav local grecesc pe care l-am găsit, fiindcă dumineca la prînz, cel mai aglomerat loc însemnează că-i și cel mai bun: atunci grecu-și scoate familia la masă și se simte tare, tare bine. Fără greș e criteriul ăsta. Chelnerii – aicea – cărau în fugă tăvi după tăvi, cu piramide de farfurii pline; ba cu salate, ba cu cartofi fripți – dar mai ales, cu creveți și alte bunătăți aduse din mare.

Prin București, din cît îți servesc grecii ăștia-ntr-o farfurie, restaurantele fac trei-patru porții…

kavala-portul-1 kavala-portul-2 kavala-portul-3 kavala-portul-4 kavala-portul-5 kavala-portul-6 kavala-portul-7 kavala-portul-8 kavala-portul-9 kavala-portul-10

Bobocul s-a uitat și el, curios, la lume: la marea zgomotoasă, la ziduri, trepte și pisici; și fii-mea, care fusese mai mică ultima dată cînd vizitasem orașul, l-a văzut cu alți ochi și cu altă minte. Făr-să se simtă ciudat, s-a-nprietenit cu oameni mari și cu copii, înțelegîndu-se prin semne atunci cînd engleza nu mergea, învățînd cuvinte-n greacă și-aducîndu-și aminte de cuvinte-n bulgară. Cît de simplu e atunci cînd încă știi că sîntem doar oameni, la fel cu toții!

Era cald, cerul era limpede, marea la fel: totul mirosea a vacanță, oameni buni.

S-a pus pe ploaie după ce-am plecat noi acasă: pîn-la urmă fusese o vacanță bună.

Să faci jumate de drum stînd în dreapta șoferului nu-i deloc rău, fiindcă ai ocazia să caști gura la locuri, viețuire și peisaje. Grecia a cam stat pe loc în ultimii ani – priponită de criză – dar trecerea prin munți cea nouă, dintre Nimfea și Makaza, e o realizare. Îi lipsește spectacolul sălbatic al celei de la Zlatograd, dar e mai comod de parcurs – și oleac’ mai scurtă; doar că vama-i mai aglomerată. Naiba știe, deci, pe unde ieși mai cîștigat s-o iei.

Bulgaria ne-aștepta înapoi, toropită de un weekend prelungit c-o punte de sărbătoare națională; nu prea aveai ce face, decît s-asculți la radio cîntece vechi și să te distrezi încercînd să vezi dacă Shazam le ghicește. Stara Zagora, în care-am mas iară, nu-i deloc urîtă, da’ n-am prea avut chef de ea-n vacanța asta. Partea turistică a zonei, ascunsă sus, pe dealuri, prin păduri e liniștită și răcoroasă…

… n-am mai trecut Balcanii prin Pasul Șipka, ca la dus (naiba să-l ia, că frumos mai e, dar tare te plictisești de curbe după curbe). Ne-am întors mai pe lîngă, prin minunatul oraș Gurkovo, cel cu gropi, coclauri și muzeul măgarului.

Muzeu pe care nu l-am vizitat; măgari avem și de la Giurgiu-ncoace.

alte călătorii: Milano – Paris – Londra – Istanbul – Napoli – Grecia – Budapesta – Balcic – IașiBrașovSibiuNeamț – Rîșnov

pîine cu prune

… o pîine bună:

img_5338

Am dat de ea-n Kaufland, dac-o mai fi și pe la alții – încercați.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Matty: una pe zi

ma-surprinde-ca-te-lasi-surprins

„lapte praf Nan pentru copil”

… omul bun cade pradă iute unei șmecherii jucate cu talent:

Femeia care cerșește de ani de zile strîngînd „8 milioane pentru chirie”… familistul ghinionist care-a „băgat benzină-n loc de motorină”…

… și bărbatul disperat care trebuie să „cumpere lapte praf Nan pentru copil de la farmacie” și cerșește 37 de lei – nici mai mult, nici mai puțin. Dacă-i dai un leu-doi, nu spune „mulțumesc”, ci-ți cere și mai mulți: e disperat.

În cîteva minute – cît l-am urmărit recent, regăsindu-l într-o parcare de supermarket – strînsese vreo zece lei.

Pentru că cele mai multe astfel de hoții se petrec în parcări: oameni, venind la cumpărături, au bani. Cei care păzesc magazinele nu prea ies la cerșetori – sînt plătiți ca să se bunghească să nu se fure produsele; clienții să se păzească singuri.

Păziți-vă, deci, singuri: ăștia care „au nevoie de lapte praf” sînt hoți, nemernici și mincinoși.

și-i toamnă iară… în Obor

… primul must e mereu o sărbătoare. E un semn, un semn bun… e semnul că-i Toamnă, că mai e un pic și se face frig și ud, e semn că-i belșug, e semn că noi ne hodinim și ne bucurăm înainte să trecem iarna.

A mai venit o toamnă-n Obor, toate – și cele rele, și cele bune – sînt așa cum trebuie să fie. Și cele rele poate s-or mai spăla și ele.

fotografiile sînt ale lui Ando.

dscn7616 dscn7625 dscn7624 dscn7617 dscn7618 dscn7619 dscn7620 dscn7621 dscn7623 dscn7629 dscn7632 dscn7633