despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Case căzute 126 – Str. Odoarei 14-20

Odoarei – strada aceea mai mult lată decît lungă care întregește inelul bucureștean Viilor-Tudor Vladimirescu-Panduri. Cin’ se minunează și azi că Viilor cotește așa cîș înspre Coșbuc să țină minte că, la vremea ceea, demult, inelul era mai strîmt, scoborînd dealul Uranusului – iar șoseaua Viilor corespundea-n Calea Rahovei

Ne aflăm în ce-a mai rămas dintr-o zonă industrială cu tradiție – un loc și azi demn de luat la picior și de înțeles!

… în fine! La cîțiva pași de fostul depozit Carol Andrenyi, iată o curte părăsită, cu o clădire-magazie așa de tristă-n lumina rece a-nserării.

Gardul este o frumusețe:

… dar poarta, săraca, e bricolată dintr-o reclamă desuetă, dar făcută din tablă bună, vopsită sănătos.

… însă-i o mică bucată de istorie și poarta-n sine, căci publicațiile al căror nume se ghicește sub vopseaua maronie ștearsă de vreme –  „Probleme economice” și „Viața economică” – au apărut pînă-n 1974.

mai multe despre Case căzute

noi barăci la Amzei

Piața Amzei – așa cum e ea, nouă, luminoasă, curată – șade goală.

 

În hală – două tarabe cu fructe; la subsol – nimic; nici florăresele nu mai țin, toate, dughenele deschise.

E trist.

Și, fiindcă hala pieței stă nefolosită, e la mintea cocoșului că… în fața ei se țin fel de fel de tîrguri cu căsuțe, chioșcuri și alte mizerii. Și, ca să nu mai arate urît… cineva s-a gîndit să facă ceva ca s-arate și mai urît:

… hangarul ăsta sinistru ocupă un pietonal generos ce era gîndit să puie-n valoare vechiul palat administrativ. În tot acest timp, hala din spate nu este folosită.

Matty: una pe zi

Civilizație publică XXXVI – două chioșcuri… (IV)

Socotisem că-ncheiasem căutările după felurite chioșcuri vechi bucureștene. Dar am luat-o iar la picior printre poze vechi, după ce-am revăzut imaginea asta:

… un chioșc pe Calea Victoriei, la interescția cu Lemnea – pe acolo trecuseră nu trolee, ca azi, ci tramvaie; se vede gardul aparent de șantier al fostului Minister al Construcțiilor de Mașini, clădire demolată în zilele noastre (încă nu e nimic în locul ei), deși părea așa de solidă-n aparență. Pesemne că le vremea aceea se lucra la amenajarea clădirii pentru a fi folosită de Minister, fiindcă alta-i fusese destinația, dar și uzul în anii ’50 – cine știe?

Așa că ne-am gîndit iar să plecăm la vînătoare. Am mai dibuit imagini și prin cărțile „Din Bucureștii de altădată” a lui George Potra și „Bucureștii vechiului regat” de George Costescu; pe pagina de facebook Bucureștii în imagini; din albumul de Flickr al lui colin 2door; dintre fotografiile lui Willy Pragher și pe blogurile cu atîta muncă-n spate Turist în București și Orașul lui Bucur.

… niscaiva chioșcuri pe care nu le-am văzut pîn-acum; la Colțea, pe colțul de lîngă clădirea veche a Bursei, la SfîntuGheorghe

    

La Sfînta Vineri – la uitata hală de vechituri precum și la fel de uitata Primărie neagră; pe nou-deschisul Lascăr Catargiu; la dispăruta biserică Enei de lîngă dispărutul bloc Dunărea; pe Traian colț cu Pache – e și azi un chioșc acolo

    

Lîngă Stavropoleos, probabil pus temporar pentru a ilustra atmosfera veche a vreunui film:

La Izvor – ce iureș, ce frumoasă aglomerație!

Piața Senatului – azi, la „Națiunile Unite” – prilej nu doar să vedem configurația zonei înainte de amplasarea planșeului, dar și să urmărim evoluția modelelor de chioșcuri în timp..

 

Revedem – în alte unghiuri și poate-n alte amplasamente – chioșcuri despre care deja am pomenit. Cele de la Ateneu… vechiul Palat al Poștei…  Piața Victoriei

   

Halele, Piața Sfîntul Anton

 

De la Universitate-n jos…

     

Desigur, nu orice chioșc e neapărat de ziare ori de tutun; poate fi de bilete sau s-adăpostească altă activitate.

Și, la sfîrșit, obișnuita curiozitate – unde-o fi fiind fost chioșcul ăsta, surprins în anii ocupației germane din Primul Război? Dar ăst’lant, în piața asta așa animată? De ultimul nici nu mai întreb.

  

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

Matty: una pe zi

Case căzute 123 – Str. Arhitect Ion Mincu 19 (urmare)

… dar iată ce i se pregătește casei Woroniecki:

 

mai multe despre Case căzute

Din fugă: un cappuccino special la… „Pe colţ”

scris de Ando

Mi-a fost recomandat, am verificat şi îmi permit să-l recomand, la rândul meu.

Localul se află chiar pe colţ, la parterul unui bloc nou din intersecţia Ştirbei Vodă cu Calea Plevnei.

Apare marcat şi pe harta google:

Deocamdată, are copertină şi banner de Coca Cola, dar proprietarul mi-a spus că, în curând, va pune şi noua firmă: „Pe colţ” (coffee & more).

Aici am băut, într-adevar, un cappuccino bogat, cremos, aromat cu numai 4 lei.

Cappuccino normal este 3,5 lei, iar cel special ( cu adaos de lichior, diverse arome: amaretto, irish, cocos etc) este 4 lei.

Merită, aşa că eu, unul, o să mai trec pe aici ! Nu de alta dar, mai am şi alte preparate de testat 🙂

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Matty: una pe zi

Jurnalul realităţii (XXIV) – Felicitări

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.

Decembrie 1987

Sfârșit de an. Sfârșitul unui an greu: lipsa alimentelor de bază, frigul din apartamente, bezna din case și de pe străzi… Pe deasupra o provocare profesională pentru care nici eu, nici colegii mei nu am fost pregătiți: limitarea consumului de energie electrică la posibilitățile capacităților de producție. O aberație tehnică și o experiență unică, irepetabilă. Regimul de lucru militarizat  ne face viața un calvar. La rândul nostru, îi chinuim pe consumatori, în special pe cei casnici care suportă cu mare greutate programele de întrerupere a furnizării energiei electrice. Acționăm împotriva crezului nostru profesional consolidat în școală și în activitatea de zi cu zi. Asta ne obosește îngrozitor.

◊◊◊◊

Ionel Trandafir, fost director tehnic la I.R.E. Ploiești, un specialist cunoscut și respectat în tot Sistemul Energetic Național descrie astfel situația:

Z.H.V. – I.R.E. Ploiești, ca și celelalte întreprinderi de rețele electrice din țară, a primit dispoziții de deconectare a consumatorilor sau de desființare a iluminatului public. Efectele erau suportate de poporul român. Ce ați simțit și cum ați acționat atunci?

I.T. – Cred că aceasta este cea mai dureroasă întrebare. Eu am participat la multe puneri în funcțiune pentru alimentarea cu energie electrică la sate și când se aprindea lumina becurilor cred că nu era nimic mai înălțător, mai emoționant.

Imaginați-vă ce stare te cuprindea când trebuia să dai dispoziție să se întrerupă alimentarea sau să demonteze conductoarele. Te cuprindea jalea, se rupea ceva din tine. Mă apuca plânsul și parcă se năruia tot visul tinereții mele de inginer electrician.

A fost o mare nenorocire perioada aceea de criză energetică și de decizii ale conducerii statului, mai ales în ultimii ani ai deceniului ΄80. Eram puși în situații delicate. Atât conducerea, factorii de decizie, cât și personalul operativ. Dispecerii primeau dispoziții direct de la D.E.N. (Dispecerul Energetic Național) pentru aplicarea tranșelor de deconectări manuale ale consumatorilor și acestea se executau, nu se comentau. Conducerea întreprinderii era permanent chemată la organele locale de partid să dea socoteală pentru cartierele aflate în beznă, spitalele și școlile nealimentate, fermele de animale fără apă și cu dejecțiile nestrânse sau pentru vacile care nu puteau fi mulse.

Erau situații fără ieșire și uneori, când nu se mai putea altfel, îi mai spuneai electricianului să scrie că a deconenctat dar de fapt să nu o facă, deși nu era corect față de normele de disciplină din activitatea noastră.

Sfârșitul anului 1989 ne-a prins militarizați, ca întregul sector energetic, iar în București, la conducerea noastră, a rețelelor electrice, se afla colonelul …. și echipa lui. Oameni  de-ai colonelului nu o dată s-au furișat, acoperiți de întuneric, sărind gardurile incintelor noastre pentru a ne prinde că nu respectăm dispozițiile de deconectare a consumului.

[File din istoria energeticii românești, Vol. III, Evocări, amintiri, fapte din sistemul energetic românesc, Editura N΄ergo, Galați, 2007]

◊◊◊◊

Apropierea sărbătorilor de iarnă ne mai înseninează frunțile. Anul ăsta nu s-au mai tipărit felicitări oficiale așa că se descurcă fiecare cum poate dar nu renunțăm la tradiția de a le transmite colaboratorilor din țară (și nu numai) gândurile noastre bune, caligrafiate cu propria mână pe cartonașe frumos și sugestiv imprimate.

La rându-ne primim cu bucurie, de peste tot, astfel de semne ale apropiatului sfârșit de an. În preajma Crăciunului am găsit în mapa de corespondență mai multe felicitări. Una dintre ele vine de la Turnu Severin și a fost expediată de doamna N., colega noastră. După ce a trecut din mână în mână pe la toți cei din Direcția Tehnică de Exploatare și Reparații am recuperat-o și am păstrat-o în arhiva personală. Prin expresivitatea imaginii, prin  mesajul realist dar amar, se constituie într-o excelentă sinteză a activității profesionale pe care suntem forțați să o prestăm.

O INVENȚIE minunată:

LAMPA și cu LUMÂNAREA.

Pentru serile de iarnă,

V-o oferă FURNIZAREA!

La mulți ani!

Biroul Tehnic-FEE

IRE DROBETA TR. SEVERIN

◊◊◊◊

Făceam haz de necaz. Oficial nu puteam „promova” și „generaliza” invenția dar consumatorii casnici  încercau să o aplice fără să primească sfaturi de la noi. Și nu era o treabă simplă! Nu se găseau lămpi, nu se găsea petrol lampant, nu se găseau fitile, nu se găseau sticle de lampă. Cu relațiile și contactele pe care le aveam peste tot, mai ușor procuram salam de Sibiu de la Salonta decât o lampă cu gaz și accesoriile pentru ea! Până și lumânările potrivite, ceva mai groase, deveniseră rarități.

◊◊◊◊

Decembrie 1988

Se apropie de sfârșit încă un an de „chin și jale”. Merge din ce în ce mai bine. Mai bine ca anul viitor!

Frecvența a scăzut în seara zilei de 9 noiembrie 1988 până la valoarea record de 46,54 Hz. Cu această ocazie sistemul electroenergetic românesc a făcut dovada că suficientă practică poate infirma orice teorie! Am simțit adierea rece a catastrofei.

Este primul an în care nu reușesc să scriu și să trimet colaboratorilor mei cuvenitele felicitări. Pur și simplu nu am avut timp. În schimb ei au avut. În teancul găsit într-o dimineață pe birou este și una de la Turnu Severin.

O lampă pentru NOUL AN

Vă trimite FURNIZAREA.

Ca noutate: este mai …. design

Și îi lipsește LUMÂNAREA!

La mulți ani!

 TR. SEVERIN

Doamna N. nu se dezminte. Fantezia și talentul dumisale sunt inepuizabile!

◊◊◊◊

Evenimentele din decembrie 1989 au întrerupt brutal șirul acestor felicitări tematice. Altfel, cine știe ce surprize ne-ar mai fi așteptat!

◊◊◊◊

Post Scriptum

Vineri, 13 ianuarie 2017

Prin Ordonanță de Urgență, Guvernul a împuternicit Operatorul de Sistem, Transelectrica, să treacă (în caz de necesitate) la aplicarea măsurilor pentru asigurarea funcționării stabile a Sistemului Energetic Național în perspectiva crizei care bate la ușă. Producția nu poate acoperi consumul. Neasigurarea stocurilor normate de combustibil, gestionarea defectuoasă a rezervei din lacurile de acumulare, pe fondul unei ierni aspre ne-au adus în această situație.  Se va trece la încadrarea consumului de energie electrică în posibilitățile capacităților de producție. O aberație tehnică și o experiență pe care am crezut-o unică, irepetabilă. M-am înșelat! Din alte cauze, utilizând însă aceleași mijloace, poate cu mai multă inteligență și discernământ, se va ajunge la aceleași rezultate. Adică la „chin și jale”! Vor avea de suferit toate categoriile de consumatori. Imensele pagube economice vor fi suportate de România, de noi toți.

Lampa și cu lumânarea ar putea reveni în actualitate!

Marți, 31 ianuarie 2017

Prețul energiei electrice pe „piața de a doua zi” (piața spot) a crescut în câteva zile de la circa 170 lei/MWh la circa 650 lei/MWh. ANRE și Oficiul Concurenței anchetează „minunea”! ENEL denunță ciudata situație de pe piața de energie și avertizează că S.E.N. se află la limita de funcționare.

Matty: una pe zi