Recomandare: Trecutul la timpul prezent

știți cum e - din click în click - am dat peste un proiect extraordinar: Trecutul la timpul prezent - The Now. Trebuie să-l vedeți!

Cu siguranta ca ati mai vizualizat comparatii de acest gen, comparatii in timp: atunci & acum sau then & now.
Imi propun sa va prezint, prin metode interactive, evolutia spatiilor urbane, pentru a reliefa schimbarile din cadrul asezarilor umane, in functie de succesiunea regimurilor politice sau de evolutia urbanistica, arhitecturala a unor zone.

Jos pălăria, Costin Gheorghe!

Civilizaţie publică IV - pe ce călcăm? (partea a doua)

La distanță de mai bine de cinci ani de la articolul numit Pe ce călcăm?vine și o parte-a-doua; asta pentru că e cazul. Preumblările noastre prin București ne-au scos în drum fel de fel de lucruri, care mai de care mai neașteptate și mai interesante - stîlpi, garduri, felinare, plăcuțe-indicatoare… tot ce vrei!

Capacele de canal sînt o categorie aparte. Multe - foarte multe! - fac secolul; sînt turnate fără moarte și de multe ori, la asfaltarea unei străzi, rămîn la locul lor, fiind mult prea bune ca să mai fie înlocuite.

Așadar, am mers iar - modest - cu privirea-n pămînt. Bani, pe jos, n-am găsit; dar am făcut multe poze minunate. Pe cîteva, le-ați mai văzut, poate, prin alte episoade - dar acuma-s toate la un loc…

A-nceput, revenirea la acest subiect, cu un set de poze făcut de C. D. Mocanu, pe străzi ca Anton Pann, Căuzași, Romulus, Foișorului. Să le privim, vă rog!

Să facem cel mai scurt ghid de înțeles capacele de canal; unde scrie „UCB”, înseamnă că e de dinainte de Război. „UCB” vine de la Uzinele Comunale București.

Iar cele pe care scrie „Bucuresci”… s-ar putea să fie de dinainte de primul Război…

Modelele diferă, după utilitatea lor; capace de vizitare, guri de scurgere, rigole…

O, da - nu-s frumoase? Dar mai avem, desigur; unul dintre cele mai frumoase capace este cel pe care scrie SERVCIUL APELOR:

Pe-acesta îl avem de la Ando. Să urmărești ce scrie pe capacele bucureștene este să înțelegi istoria industrială a țării. Pe-aproape fiecare capac scrie și numele turnătoriei la care-a fost fabricat. Cel de sus e produs de Stefan Sasu; iată încă unul tot de-acolo, pentru început; dar și din alte locuri: Rieger, Vulcan; Lemaitre; Turnătoria Triumph; Turnătoria Șoseaua Basarab Nr. 31; C. Schnause; David Grove; Fabrica Magheru; P. Keilhauer; M.R.J.C.; Max Steinberg; Leopold Abramovici; N. G. Costinescu; Societatea Inginerilor Asociați, Hans Hart, E Ciriack și Fii… Desigur, pe unele nu scrie nimic; dar știi bine că sînt vechi. Pentru unele e nevoie să te-abați prin cîte-o curte liniștită, prin vreun gang mai uitat de vreme - dar e frumos…

Iată-le, laolaltă - capace din mijlocul străzii, capace de apometre, guri de vizitare, hidranți:

Zic că-ți dai seama care e veche - și care e nouă. Uite-una nouă și urîtă; de după Revoluție, de pe vremea cînd ICAB-ul se transformase în R.G.A.B. - adică Regia Generală de Apă București; asta, înainte de Apa Nova…

Ah, și am găsit… și vreo două „icaburi” - tare greu…

Aș dedica un spațiu special - promisesem! - capacelor diverse găsite în Gara de Nord. Vă rog să le admirați…

… Tocite, sparte, peticite - dar parte dintr-o istorie ceferistă care vorbește.

Mai avem - fel de fel. Grătarul metalic specific țîșnitorii istorice, pe care s-a montat una contemporană, de pildă:

Sau… cutii de distribuție electrică subterane, din diferite epoci. Vechi-vechi, sau mai dincoace:

… vedeţi, unele erau numerotate; avem una şi-n episodul întîi…

Sau… capace de-ale Telefoanelor; mai vechi… sau și mai vechi:

T”-ul specific e inconfundabil - şi a fost folosit pînă-nspre zilele noastre, cînd Romtelecom era, încă, regie autonomă…

Sunt şi capace cu „E”, pe acelaşi design - nu multe, să fim sinceri. Şi, dacă ne uităm atent, sunt unele care au şi „T” şi „E” în acelaşi timp!

Vă las să admirați și un capac P.T.T.

Pe ce călcăm? Pe istoria noastră.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică - aici

Matty: una pe zi

deci, unde era stația T.F.F. Băneasa?

pregătit de HM și C. D. Mocanu

… vrem să mai găsim încă un reper uitat al Bucureștiului: stația T.F.F: Băneasa. Un punct de plecare ne-a fost Ghidul Bucureștilor din 1934:

Stațiile T.F.F. indicate erau Herăstrău, de pe strada Școalei și Băneasa, de pe Aleea Kiseleff.

Stația T.F.F. Herăstrău apare pe multe hărți. Adiacent, în zona străzii Carpați de azi, găsim încă antene - există o stație funcțională.

Vedem mai bine pe harta anului 1939 - era marcat deja pînă și un bulevard, al Telegrafiei fără fir:

Bulevardul - oarecum pe firul actualului Expoziției - avea toate motivele să fie numit așa; de-a lungul lui se găsea cîmpul de antene al stației. Vedeți antenele (8 piloni de cîte 100 de metri fiecare) în pozele de mai jos care ne prezintă Ștrandul Kiseleff - ulterior Tineretului (sursa):

Clădirea din spate este cea a Așezămintelor Regina Maria - actualmente o cunoaștem ca fiind clădirea „veche” a Spitalului CFR 2.

Dar stația Băneasa unde era? Și de ce scrie acolo „aleea” Kiseleff - și nu „șoseaua”? O scăpare, posibil. Sau o-ncurcătură - Kiseleff este trecută ca „aleia” pe harta împrejurimilor capitalei publicată în acel ghid. (Dar cîteva pagini mai departe, în harta propriu-zisă a oraşului, Kiseleff este totuși „şoseaua”.)

E cazul să vedem și nițică istorie:

În această situaţie, ing. Emil Giurgea pune la dispoziţie propriul post construit cu piese aduse din străinătate (1914), iar prof. Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964) realizează o staţie TFF în parcul Băneasa (1915). Tot în anul 1915, prof. Nicolae Vasilescu-Karpen a instalat la Bucureşti (Herăstrău), un post radiotelegrafic importat din Franţa, cu o putere de 150 kW şi lungimea de undă de 11000 m, înlocuit peste cinci ani cu un post de emisie cu arc electric (sursa)

In această situaţie, inginerul Em. Giurgea a reusit instalarea in parcul Carol din Bucureşti a unui post primitiv de emisie-recepţie, cu ajutorul căruia s-a reuşit realizarea unor legături cu exteriorul (Grecia. Italia, Franţa). Acest lucru se petrecea la sfârşitul lunii august 1914. În decembrie 1914 s-a pus în funcţiune un nou post de emisie-recepţie la Filaret, de 12kW, având un pilon central de 75m si doi piloni laterali de 35m fiecare. in anul următor, 1915, s-a instalat la Băneasa un post de 40kW, având o antenă susţinută de doi piloni de câte 80m fiecare, realizare a inginerului Vasilescu Karpen. în 1915, folosind o bună parte din materialul postului din Parcul Carol, s-a montat un post pe vagoane, acesta reprezentând primul tren din lume având instalate de telegrafie fără fir (T.F.F.). Dar cel mai puternic post, de 150kW, a fost instalat la Herăstrău. Realizat de societatea franceză Radioelectrique, acest post a fost instalat pe opt piloni de 100m fiecare. Datorită căderii frontului, postul a fost demontat si evacuat în noiembrie 1916 în Moldova, fiind reinstalat la Botoşani, apoi adus la laşi şi pus in funcţiune în Zona Copou. După armistiţiu postul a fost readus la Bucuresti. (sursa)

Cele trei posturi radiotelegrafice realizate în anii 1914 - 1915 au trecut sub autoritatea Ministerului de Război sub denumirea de Post fix nr. 1 (Filaret), Post fix nr. 2 (Băneasa) şi Post fix nr. 3 (Herăstrău), iar postul experimental realizat de Emil Giurgea în Turnul Ţepeş din parcul Carol a fost instalat pe vagoane şi a primit denumirea de “Postul tren t.f.f. nr. 1″ fiind pus la dispoziţia M.C.G. şi instalat iniţial la Periş şi ulterior la Bârlad şi Iaşi. (sursa)

…unde a fost stația T.F.F. Băneasa? Asta vrem noi să deslușim. Hărțile n-o marchează. Găsim doar o „Școala de Horticultură” în acea zonă.

Azi, pe șoseaua Kiseleff 34 se găsește Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov.

Este, numărul 34 al vremii, același cu numărul 34 de azi? Este ansamblul de clădiri al Oficiului de Cadastru același cu al Școlii de Horticultură? Sînt ambele clădiri principale din acea incintă construite în aceeași perioadă? Sînt întrebări bune şi astea.

trezim copiii: Unicredit Țiriac Bank încurajează în continuare cerșetoria infantilă

Cîteva zile n-am văzut copiii cu căței care cerșesc în fața intrării băncii Unicredit Țiriac din Victoriei-Titulescu. Asta pînă vineri, 29 August, la aceleași ore ale prînzului:

DGASPC Sector 1 nu-i găsește, banca Unicredit Țiriac îi încurajează. Doamne, nu e nimic de făcut pentru copiii ăștia?

Repet şi vă rog: dacă vedeţi un cerşetor cu un bebeluş (dormind sau nu) în braţe faceţi repede o poză cu mobilulAr fi grozav dacă aţi sesiza direct situaţia la Protecţia Copilului (ca să fie cît mai multe reclamaţii de la oameni diferiţi) dar, dacă nu vreţi asta, trimiteţi aici pozele (nu uitaţi data şi locul exact) şi scriem noi la D.G.A.S.P.C.

Adresa noastră este simplybucharest@outlook.com. Adresele şi telefoanele Direcţiilor de sector sînt aici.

—————————————-

„Trezim copiii“ este o iniţiativă cetăţenească şi particulară lansată de Simply Bucharest şi nu este afiliată nici unei organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale. Oricine poate contribui cu fotografii, informaţii, acoperire media. Oricine poate prelua, susţine şi promova subiectul.

Matty: una pe zi

un pic mai puţin oribil

Am sperat, pentru o clipă, că „Căruţa cu proşti” va fi scoasă-şi-dusă din faţa Teatrului Naţional. Tot ce văd că s-a-ntîmplat a fost dispariţia cadrului acela metalic (scena?).

Nu mă-nţelegeţi greşit. „Căruţa cu proşti” rămîne oribilă. Doar că aşa - fără cadru - e mai puţin oribilă; atîta tot.

Drept e şi că ne-am obişnuit cu ea, probabil.

iar la Promenada Operei

Ajunsăi şi-n anul ăsta la „Promenada Operei”; asta e un eveniment în aer-liber, ţinut seara, în faţa clădirii Operei: aici se arată cam ce-o să se joace pe scenă sezonul ăsta, totul într-o montare de zile mari.

Anul ăsta Opera şi-a promovat bine de tot evenimentul, aşa că s-a strîns şi mai multă lume ca anul trecut; oameni care s-au bucurat, sper, să vadă cam cu ce se mănîncă arta care-a îngrăşat-o pe cucoana care cîntă la urmă.

Oamenii veniseră cu scaune de-acasă, cu pături, şi savurau cuminţi pe gazon muzica. Babele-şi aduseseră şoricarii să asculte ariile celebre, bicicliştii-şi aduseseră şi ei bicicletele să-nveţe şi ele ce-i ăla balet (zău aşa vere, eu am bun simţ să-mi las maşina la o staţie distanţă, regulamentar parcată, dar tu - biciclist care trebuie să-mi scoţi ochii că eşti biciclist - nu poţi să vii decît cu bicicleta şi să o ţii printre oameni).

Da’ tot a fost frumos - de ce să mint.

Matty: una pe zi

lăsaţi copiii să fugă de mine!

Brrrrr… cînd văd reclama asta…

Oameni care se presupune că vă iubiţi copiii, cum puteţi să-i lăsaţi în preajma acestor personaje sinistre?



despre ce se mănîncă în Bucureşti - şi cu ce se mănîncă Bucureştiul.

acasa

detalii si contact

harti si scheme

linkuri si prieteni

autori si articole

vorbim despre...

550 555 Alexandru Dinu ando anii 90 arhitectura biciclete blog caricaturi C D Mocanu civilizatie cofetarie covrigi cultura cumparaturi fast food fun general guest post internet istorie magazine masini Matty Mic.ro patiserie plimbare porcarii porcarii imense poze presa primarie prostuar radio restaurante shaorma strazi tampenii timpenii trafic transport public trezim copiii una pe zi uratenii uritenii

comentarii

arhiva

cele mai