din zbor

Repet - după ceva ani - lauda adusă cozonacului făcut de „La Tati”. Bun, plin, dulce, 14 lei.

Pentru amatorii de-un chec bun de cofetărie, recomand cu drag „Anomis” și „Liliana”.

Iar în Lidl, tot sub marca proprie „First Nice”, o altă ciocolățică: e cu rom, are vreo 45 de grame și se-apropie cu gustul de ciocolata „Rom” adevărată - cea care se mai făcea pînă-nspre mijlocul anilor ‘80, nu azi. Nu știu cît costă și nu vă spun cîte cumpăr.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

ce facem cu pensionarii?

scris de HM, subiect de Cristian Malide

… se fac douăzeci de ani - cam așa - de cînd pensionarul bucureștean are gratis pe transportul în comun. Dacă-mi aduc aminte, pare-a fi fost o măsură a primarului Ciorbea; înainte de ea, pensionarii mergeau - cum se zice - doi pe un bilet..

Desigur, gratuitatea pensionarilor n-a fost de la bun început aplicată frumos; pensionarii erau ținuți pe la cozi imense, pentru a le fi eliberate abonamentele anuale; acuma ei pot circula în baza talonului de pensie.

De la apariția acestei gratuități au venit și controversele.

Prea mulți pensionari în autobuz! N-au ce face și se plimbă! Ne iau nouă - celor care le plătim pensia” locul!

Să mai stea acasă, în concluzie.

Cine folosește, într-adevăr, transportul public, are de-a face cu multe feluri de oameni - inclusiv cu pensionari arțăgoși, băgăcioși, chiar violenți. Nu putem ascunde asta - sînt destul de mulți.

Cu toate astea, gratuitatea transportului public pentru pensionari nu trebuie pusă în discuție.

Pensionarul care se poate sui oricînd în tramvai se poate duce oricînd la piață - să-și cumpere mai ieftin una-alta. Pensiile-s mici; economia făcută e importantă pentru bătrînul bucureștean.

Cînd or fi pensiile mai mari, să discutăm.

Mai e și-altceva. Pensionarul care circulă - la piață, la medic, la biserică, la cimitir, la casa de pensii - e un pensionar care are ocazia să fie activ; mobil; să fie în contact cu viața de zi cu zi.

…pensionarul nostru obișnuit n-are bani de vacanțe, ca cel din alte țări; să nu-i luăm posibilitatea de a se sui în autobuz și să se ducă în parc, măcar.

Gratuitatea de care beneficiază pensionarul ajută, indirect, pe toată lumea. Pensionarul merge gratis pînă la școală să-și ia nepoțeii: de banii ăia scutiți lunar poate să le ia bomboane… Pensionarul merge gratis și la piață - de-acolo vine, cu sacoșa lui plină și grea, cu lucruri și pentru copiii lui mari care lucrează pînă tîrziu și n-au vreme de cumpărături…

Trebuie să te gîndești la toate astea. Se cheamă că sîntem societate: deci sîntem cu toții-mpreună.

Matty: una pe zi

frumusețea geografiei

… să te călătorești, să umbli, să vezi și să-nțelegi lucruri și locuri: ce frumos!

Cînd am crescut noi - în vremurile vechi - visarea la locuri depărtate se făcea cu ochii deschiși, citind cărți de călătorie, urmărind cu degetul hărți din atlasuri; azi ne e ușor, cu internetul - și cu posibilitățile de călătorie, mai ales…

Dar ceva nu se schimbă în Om: năzuința de-a străbate, de-a cerceta…

Geografia e mai mult decît harta ceea cu munți și rîuri pe care-o băgăm în cap la școală. Afundîndu-te în știința asta, vei vedea că - la baza ei - șade înțelegerea multor alte lucruri.

Cum ar fi felul în care numele așezărilor s-au născut, schimbat - și felul în care putem lua urma acestor schimbări.

Sau munca uriașă a cartografilor și-a topografilor, care-au desenat planuri și hărți, pe hectare de hîrtie, de-a lungul vremii…

Și înțelegerea meteorologiei, științei drumeției, umanismului, puterii de-a avea de-a face cu felurite tipuri de oameni…

M-am uitat cu drag, mereu, peste articolele publicate de exploratorii urbani ai Bucureștiului - păcat că multe din materialele astea nu se mai găsesc, azi, pe internet. E-o muncă frumoasă. Ca să vedeți mai bine ce vreau să zic, vă recomand blogul acesta al lui Cezar. Iată, aici, cum să faci primii pași spre înțelegerea frumuseții geografiei; te poți plimba printr-un cartier aparent anost și să ridici niște voaluri de pe trecutu-i; s-o faci pe detectivul printre istoriile locurilor pornind de la urmărirea unui nume de localitate…

Dintr-una dai în alta. Ajungi la site-ul geo-spatial, unde - pe lîngă lucrări științifice, materiale istorice, articole despre geografii noștri de seamă, ai șansa să găsești neprețuite arhive: hărți vechi de toate felurile și fantastice planuri.

La drum, prieteni-

trezim copiii: din nou la 1 Mai

Revenim cu campania noastră. Au revenit - după mult timp! - și cerșetorii care exploatează bebeluși în fața magazinului Mega Image de la Piața 1 Mai.

Cazul - miercuri, pe 3 Februarie, la prînz.

Repet şi vă rog: dacă vedeţi un cerşetor cu un bebeluş (dormind sau nu) în braţe faceţi repede o poză cu mobilulAr fi grozav dacă aţi sesiza direct situaţia la Protecţia Copilului (ca să fie cît mai multe reclamaţii de la oameni diferiţi) dar, dacă nu vreţi asta, trimiteţi aici pozele (nu uitaţi data şi locul exact) şi scriem noi la D.G.A.S.P.C.

Adresa noastră este simplybucharest@outlook.com. Adresele şi telefoanele Direcţiilor de sector sînt aici.

—————————————-

„Trezim copiii“ este o iniţiativă cetăţenească şi particulară lansată de Simply Bucharest

Matty: una pe zi

Nimic nou sub soarele Bucurescilor (VIII) „Ordin circular”

scris de C. D. Mocanu

Historia est lux veritatis

Joi 2 iunie 1883 (stil vechi), presa bucureşteană sporea cu o nouă publicaţie. Era revista de satiră politică Ciulinul.

Sub deviza „Ridendo castigat (castigantur) mores”, aceasta răspândea în lume „râsete” şi „plânsete” îndemnându-şi cititorii: „Lăsaţi plânsul la pustia şi noi vă promitem a vă da lucruri de râs, ca să puteţi uita plânsetele cu chila ce le găsiţi în toate colţurile ţării.”

Proprietar şi director responsabil era Ioan Athanasiade (1840 - 1896), avocat cunoscut şi ziarist cu „spirit fin şi muşcător”, figură pitorească a oraşului datorită cifozei care îi afecta coloana vertebrală.

Între  11 iulie 1882 şi 6 februarie 1883 a condus „ziarul umoristic” Scaiul, calitate în care a fost eroul unei întâmplări ce nu putea scăpa contemporanilor săi. Ne-o istoriseşte Constantin  Bacalbaşa în  Bucureştii de altă dată 1871 - 1884 (Editura ziarului Universul, Bucureşti, 1927) :

În anul 1882 apare ziarul umoristic Scaiul proprietatea câtorva ziarişti, anume: Nicolae Ghiţescu, D. Rocco, etc. Spre a asigura succesul ziarului, direcţiunea este oferită unui avocat cocoşat numit Ion Athanasiade.

Era o figură foarte cunoscută a Bucureştilor şi trecea drept un om de spirit. Însă Athanasiade a păţit una bună cu directoratul lui.

Într-unul din numerele Scaiului s-a publicat o zeflemea pentru un domn Ghica. Acesta s-a supărat şi a trimis redacţiunei o scrisoare de protestare, cerând o rectificare. Dar în loc de rectificare omul s-a ales cu o altă zeflemea încă şi mai sărată. Atunci d-l Ghica s-a hotărât pe răzbunare.

Peste câteva zile o trupă teatrală juca la grădina Raşca o piesă într-un beneficiu oarecare. Beneficiantul aduse un bilet de intrare lui Ion Athanasiade, cu rugămintea stăruitoare ca să vină negreşit la reprezentaţie. În seara reprezentărei fiind vremea frumoasă, Athanasiade se duse la grădina Raşca din strada Academiei. Locul său era cap de bancă pe dreapta în rândul întâi de scaune.

Athanasiade se aşeză. Dar peste câteva minute apare încă un cocoşat care se aşează pe acelaşi rând, ceva mai departe. Iar peste alte câteva minute un alt cocoşat; şi încă unul şi încă unul, până ce întreg rândul de 10 scaune fu ocupat cu 10 cocoşaţi.

De la al treilea cocoşat publicul din grădină a început să se înveselească apoi senzaţia a crescut cu înmulţirea cocoşaţilor, iar când rândul de scaune fu ocupat, în grădină era un hohot de râs, toţi spectatorii se îndesau ca să vadă tabloul, căci adevăratul spectacol nu era acum sus pe scenă, ci jos în grădină.

Athanasiade a înţeles lovitura, iar după actul întâi părăsi grădina.

Frumoasă şi ingenioasă răzbunare!

În acele timpuri „de moderne gheşeftării şi vechi pehlivănii ale cârmacilor ţării”, Ciulinul la rându-i „nu cruţa nimic spre a da o colecţie de fotografii care să serve de model pentru istoria caraghioasă a dealului Mitropoliei şi bulevardului academician”.

Astfel, revista, care aşa cum ne înştiinţează redactorii ei, „apare după chieful nostru”, publică în numărul 4 din 23 iunie 1883, sub semnătura Dună, articolul Ordin circular, o „fotografie“a profilului moral şi profesional al clasei politice.

„Noi, Ienache, prin scamatoriile noastre şi prin ticăloşia naţională, ajuns astăzi Arhipăstor şi mare guvernator al celor văzute şi nevăzute.

La toate hoşiştele năciunale, prezente şi viitoare, jaf şi chilipir!

Simţind că actualele adunături din camere vor fi huiduite şi cu altele înlocuite;

Ascultând opiniunea comitetului de pehlivani instituit pe lângă mine, căci eu sunt guvern şi guvernul sunt eu;

Am sancţionat şi sancţionăm, am promulgat şi promulgăm ce urmează:

Postul de deputat şi senator nu-l va ocupa nimeni din cei ce nu vor împlini următoarele condiţiuni:

Art. 1  Să fi făcut cel puţin un stagiu de trei ani în rândurile celor mai de frunte masalagii;

Art. 2  Să fi aprins întruna tămâie altarului nostru şi să nu se fi abătut un minut măcar de la dreapta noastră credinţă;

Art. 3  Să fi ţinut discursuri cât de multe şi cât de neânţelese nici de el, nici de cască - gură ce-l ascultă pe la toate răspântiile şi cârciumile;

Art. 4  Cunoştinţe înalte şi carte multă este de rigoare oprit. Din toate câte ceva şi în general nimic;

Art. 5  Supunerea oarbă şi umilinţa către Noi se preferă puţinelor cunoştinţe ce se cer;

Art. 6  A susţine totdeauna neadevăruri şi a slei şi svânta percepţiile şi caseriile;

Art. 7  A nu cruţa nimic când e vorba de a se îmbogăţi;

Art. 8  A şti să ridice masele, a bea şi juca cu ele;

Art. 9  Pentru toate acestea candidatul va depune un concurs în faţa unui juriu examinator;

Art. 10  Juriul examinator se va compune din 13 pehlivani aleşi pe sprânceană, tot unul şi unul;

Art. 11  În Bucureşti concursul se va ţine în odaia cârciumei lui Purcel sau Tănăsescu;

Art. 12  În provincie de asemenea în faţa unui juriu compus nu din 13 ci din 7. Prefectul le va fi prezidentul;

Art. 13  Pe lângă toate acestea li se mai cere:

a) Citirea şi scrierea;

b) Adunarea, din cele patru operaţiuni, numai singura care îi trebuie;

c)  Manipulaţiunea acţiunilor băncii naţionale;

d) A şti pe de rost cele 7 taine ale ortalei care sunt: minciuna, laşitatea, trădarea, infamia, înşelăciunea, furtul şi nesaţiul;

e) A cunoaşte şi psaltichia spre a şti ce ton trebuie să dea discursurilor.

Articol tranzitor: Pe lângă toate acestea candidatul trebuie să probeze prin acte autentice că descinde din părinţi roşii.”

„Ministrul miniştrilor

Şi şeful hoşiştilor,

Ienache

Alegeri locale, parlamentare sau de care or mai fi, într-un tur sau în… zece, pe liste de partid sau uninominal, chiar nu contează atât timp cât „catindaţii” sunt cernuţi prin sita vicioasă, proiectată acum mai bine de o sută treizeci de ani.

Nimic nou… în Dealul Parlamentului!

„Cuvântul e de argint iar tăcerea de aur, zice proverbul. Trebuie să fie adevărat căci sunt mulţi săraci pe pământ!”

Matty: una pe zi

din zbor: radio

… am avut, săptămînile trecute, ocazia să mă preumblu-n sus și-n jos și-n timpul zilei. Cu mașina, cu piciorul; pe vreme bună ori pe vreme rea.

Am ascultat mult radio, să știți.

Mă simt foarte bine cu programele de zi ale Radio România Actualități. R.R.A. reușește să fie un prieten al ascultătorului, să prezinte vesel, rapid, dinamic și corect viața Țării. Iar muzica nu este doar bună, ci și nouă: avem pe R.R.A. ocazia să ascultăm, pe loc și-ntr-un heavy rotation care însă nu sîcîie, cîntecele care vor fi date la stațiile de radio comerciale din două-n două ore în lunile următoare.

Eu m-aș oftica grozav - dac-aș fi o stație comercială - la gîndul că postul public de radio difuzează cîntecele comerciale înaintea mea…

———————–

De ceva vreme Smart FM s-a schimbat: noul șef al stației este Marius Tucă. Acum aproape zece ani, cînd a apărut, acest radio voia să fie o voce culturală - și n-a reușit. Nici acum nu-i un radio de cultură, însă… are un mic cîrlig cu care te-agață. Sînt emisiuni realizate de actori cu lipici. Matinalul e prezentat de Tucă însuși, care reușește să fie mult mai puțin dizgrațios decît la televizor ori în scris: pur și simplu, radioul îl prinde. Tucă - spre deosebire de restul oamenilor care vorbesc și invită pe-alți oameni la radio - are și siguranța de sine a omului hîrșit de presă, care se bate pe burtă cu mulți, mulți oameni celebri. Tucă prezintă matinalul împreună cu actorul Marius Manole și fac - împreună - o echipă destul de bună; în orice caz, cu clase-ntregi peste restul cuplurilor ori echipelor de prezentatori.

Pentru cei care țin la muzica autohtonă, Smart FM l-a adus și pe Kirk. Bună treabă.

———————–

Un om care ar fi lipsit din oraș douăzeci de ani și s-ar întoarce azi, ar avea surpriza să găsească pe radio voci care i-ar fi cunoscute. Șarpele face program pe Gold FM, Găinușă are iar matinal, Kirk are seara, Vintilă vorbește din nou - chestii dintr-astea.

Dar omul ăsta s-ar mira de faptul că nici unul dintre ei - și nici dintre mulți alții - n-a ajuns ancoră, n-a ajuns celebru, n-a ajuns la nivelul în care juma’ de Țară s-ar trezi la șapte dimineața să-l asculte. E trist? - da. Uitați-vă cum îl plînge Anglia pe Terry Wogan…

———————–

Închei comentînd o știre despre radioul Tanănana: lansat anul trecut și neperformînd, caută să vadă ce n-a mers. De pildă, numele: n-a avut nume. Tanănana” nu este un nume și nici măcar un concept. Unii nici nu zic așa niciodată, cu ă”, ci fără - Tananana”. Ori pun ă”-ul în alt loc: Tănanana”. Și - pentru a mia oară - elementarul fapt că oamenii nu pot înghiți zi de zi, la nesfîrșit, vorbe schimbate între prezentatori: vorbe goale, goale, goale.

Femeia-lampadar

scris de Ando

O soluţie elegantă, utilă şi… luminoasă :)

Noi doar v-o prezentăm dar, la fel ca aici, „nu ne asumăm răspunderea pentru eventualele încercări de a folosi persoane reale pe post de… lampadar!”



despre ce se mănîncă în Bucureşti - şi cu ce se mănîncă Bucureştiul.

acasa

despre noiautori

harti si schemelinkuri

vorbim despre...

550 555 ando anii 90 arhitectura blog caricaturi case cazute C D Mocanu civilizatie cofetarie covrigi cultura cumparaturi fast food fun general guest post internet istorie magazine masini Matty parcuri patiserie patrimoniu plimbare porcarii porcarii imense poze presa primarie prostii prostuar radio reclame restaurante strazi tampenii timpenii trafic transport public trezim copiii una pe zi uritenii

comentarii

arhiva

fierbinți