despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor

… dacă vreți – chiar vreți – să vedeți ce înseamnă tristețea – adevărata tristețe.

cîte treceri?

Stai și te-ntrebi: de cîte ori poți revedea, poți revizita un loc, deslușindu-i de fiecare dată alt înțeles?

Slavă Domnului… de atît de multe ori cît ai chef!

De fiecare dată cu ochii după altceva, cu mintea la altceva!

Formidabil.

Iei – să zicem – o stradă și te gîndești cît de multe are-n ea.

Are case, are transport public, are trotuar… numere și plăcuțe… felinare… stîlpi… copertine… garduri… marchize… uși… sonerii… capace de canal… gunoaie aruncate… autobuz care nu mai trece de treizeci de ani… istoria unei clădiri… amintirea unui eveniment… rable ruginite… magazine… și asta nu-i decît o enumerare la repezeală.

Și la fiecare trecere-ți mai iese ceva nou în cale.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

Matty

Din fugă: lucrările la podul Mihai Bravu-Calea Văcăreşti

scris de Ando

E vorba de vechiul pod de peste Dâmboviţa, cel de sub arcul pasajului rutier finalizat anii trecuţi. Fără „net”, greu de aflat care e scopul lucrării, pentru că, pe teren, deşi am dat roată locului, nu am văzut vreun panou afişat, dar – din păcate – asta nu mai e o surpriză. Se văd clar intervenţiile asupra zonelor laterale ale podului în vederea lărgirii.

Undeva mai încolo, pe lângă barăcile organizării de şantier există un afiş dar care ne informează despre „reabilitarea colectoarelor principale de canalizare”. Să fie o legătură şi cu lucrările de la podul în discuţie? Probabil.

La fel de interesant este că, pe ambele părţi ale podului, au fost deja amplasate cele două pasarele pietonale semn că, la final, podul va fi rezervat numai pentru circulaţia auto.

Case căzute 252 – Bd. Iancu de Hunedoara 40-42

Pe vremea cînd șoseaua se numea Bonaparte la numărul 42 ființa un depozit farmaceutic al Casei centrale de asigurări sociale. Cînd se numea Ilie Pintilie la numărul 40 se construia fabrica „Galenica”.

Azi șoseaua se cheamă Iancu de Hunedoara și clădirea, în paragină, ține de „Biofarm”.

mai multe despre Case căzute

Matty

cofetării închise

Strașnic ghinion pe cofetăria „Alice”! Una din cele mai cunoscute cofetării bucureștene; una care vindea enorm și prelua comenzi uriașe, zi de zi; una din cofetăriile bune și de-ncredere a pățit-o urît acum vreo lună. De la un tort, se pare: de-atunci e-nchisă – și cofetăria, și laboratorul. Vorba era să revină de pe 15 iulie, dar e și azi cu lacăt la ușă.

În altă ordine de idei, cofetăriile care obișnuiesc să-și ia vacanță, deja o fac: „Constance” și „Maria” – prin rotație, că-s trei – cîte-o lună fiecare, pîn-la sfîrșitul lui august. „Liliana” deja-i în concediu (și niscai renovări) urmînd să deschidă pe-nceputul lunii viitoare.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

7 mașini vechi XCVIII

de Ando și HM

Suntem la episodul 98. Ca-ntotdeauna, îl începem cu ce-i mai bun.

E un Morris Minor: o mașină englezească de o surprinzătoare longevitate – s-a produs de după Război pînă-n anii ’70; era, deci, ceva de capul ei!

Nu rîdeți dacă am ales rabla următoare să fie asta:

Este Renault Mégane! Primul – și primul model din prima serie (găsim pe străzi mai degrabă versiunea cu face-lift). Deși a debutat ca urmaș al modelului micuț 19, în timp a mai crescut oleacă. A fost una din cele mai versatile game ale mijlocului de ani ’90; Mégane se producea și sedan, și break, și hatchback, și cabrio, și coupé; iar varianta de familie Mégane Scénic a avut atît succes încît a devenit iute un model separat. L-aș compara cu gama G al Opelului Astra, din a cărei familie la fel de extinsă a derivat Zafira.

Mai avem un Renault apărut cam în aceeași perioadă și poziționat mai sus decît Mégane – e Laguna. A mai trăit încă două serii, dar recent s-a oprit din producție.

Rabla următoare. Înc-o Volgă Rechin; e ea ruginită, da-i cinstită.

Un Audi 80 bibilit pentru cei mai bine de 40 de ani pe care să tot îi aibă:

Porția de japoneze de azi e-n meniu: două Subaru Justy împreună. Niște mașinuțe mici, da’ 4×4!

… dar dacă e ceva care să fie mic, sigur e Polski Fiatul 126!

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Matty

e mai bine? e mult, mult mai bine.

S-a terminat – sper că odată pentru totdeauna! – cu batjocura și umilirea oamenilor care-au fost siliți să facă pașapoarte în Pipera.

An după an mi se rupea sufletul cînd vedeam, în arșița verii, familii întregi tîrîndu-se prin cîmp ori stînd în traficul din cea mai gîtuită zonă de „business” din Capitală…

De curînd pașapoartele s-au mutat în oraș, acolo unde li-i locul: mai aproape de oameni – la mall.

Cum s-a nimerit, cum s-a potrivit, cele două centre de pașapoarte funcționează în zonele cele mai populate ale Capitalei, deci cetățenilor li-i mai aproape de casă de-acuma.

Și ce bine că funcționează în malluri! Cine are mai multă nevoie de pașaport decît familiile cu copii? Pentru o familie mallul e locul cel mai prietenos. E și loc de joacă, e și loc de mîncat, e și loc de făcut pipi, e și loc de parcare. E locul cel mai puțin traumatizant pentru oricine trebuie să aibă de-a face cu administrația statului.

Sper să vină și ziua cînd din Pipera vor pleca și permisele și înmatriculările.