iar la Promenada Operei

Ajunsăi şi-n anul ăsta la „Promenada Operei”; asta e un eveniment în aer-liber, ţinut seara, în faţa clădirii Operei: aici se arată cam ce-o să se joace pe scenă sezonul ăsta, totul într-o montare de zile mari.

Anul ăsta Opera şi-a promovat bine de tot evenimentul, aşa că s-a strîns şi mai multă lume ca anul trecut; oameni care s-au bucurat, sper, să vadă cam cu ce se mănîncă arta care-a îngrăşat-o pe cucoana care cîntă la urmă.

Oamenii veniseră cu scaune de-acasă, cu pături, şi savurau cuminţi pe gazon muzica. Babele-şi aduseseră şoricarii să asculte ariile celebre, bicicliştii-şi aduseseră şi ei bicicletele să-nveţe şi ele ce-i ăla balet (zău aşa vere, eu am bun simţ să-mi las maşina la o staţie distanţă, regulamentar parcată, dar tu - biciclist care trebuie să-mi scoţi ochii că eşti biciclist - nu poţi să vii decît cu bicicleta şi să o ţii printre oameni).

Da’ tot a fost frumos - de ce să mint.

Matty: una pe zi

lăsaţi copiii să fugă de mine!

Brrrrr… cînd văd reclama asta…

Oameni care se presupune că vă iubiţi copiii, cum puteţi să-i lăsaţi în preajma acestor personaje sinistre?

cinci-șase

Ca să nu zicem nici sîmbăta asta că n-avem a ce-a ne-aduce aminte, am selectat articolul Prin depresiune - scris acum vreo trei ani, în urma unei mici, mici vacanțe prin părțile Rîșnovului (care s-or mai fi schimbat de-atuncea, cin’ să știe?)

Un lucru știu - că stările de fapt nu s-au schimbat încă.

… pe măsură ce bat partea turistică a ţării ăsteia, mă conving tot mai mult de dezastrul lăsat de comunism în noi. Am întîlnit lideri civici şi formatori de opinie, cei pe care seara îi ştiu de la televizor cu mutre îngrijorate şi grave, de parcă şi-ar fi pariat toţi banii pe însănătoşirea societăţii noastre şi ştiu c-o să-i piardă pe toţi… I-am întîlnit pe oamenii ăştia prin restaurante, pensiuni şi hoteluri, lipindu-se de cîrduri de babe străine de diferite sexe; le-am văzut pantalonii stropiţi de băutura scursă în grabă din paharele lăsate pe mese; le-am văzut felul în care fac instrucţie cu chelnerii şi - credeţi-mă - comuniştii ăştia împuţiţi, lingăii utecişti de cursă lungă, atîrnache la toate uşile sînt sărutul Satanei pentru orice afacere onestă; turiştii obişnuiţi îşi lasă mîncarea neatinsă, se ridică şi pleacă, doar ca să nu-i vadă pe ăştia cum aleargă prin holuri şi bucătării, împrăştiind frică şi pretinzînd respect.

Cînd îi vedeţi la uşa voastră, făcîndu-vă cu ochiul şi gîngăvind: ocupă-te de mine şi o să am şi eu grijă de tine, om te fac! scuipaţi-i în faţă.

Matty: una pe zi

din zbor

Septembrie - știți - e luna în care Bucureștiul se sărbătorește. Cei 555 de ani scurși de la prima sa atestare documentară sînt un prilej și pentru Agerpres să lanseze un proiect nou: Orașul meu, București.

detalii, aici.

tradiția străbunicului brutar

… vă rog frumos să mă înțelegeți - nu-mi place să fiu rău cu nimeni. Dar lucrurile astea nu-mi plac:

Cum poate să aibă un loc tradiție din 1939, dacă nu are continuitate din 1939?

În 1939 visul lui Petru prinde contur, el îşi comandă utilaje nemţeşti, ca totul să iasă “zeiss” şi, în scurt timp, îşi deschide propria Brutărie-Simigerie. Covrigii plămădiţi după o reţetă îndelung ticluită aveau să devină căutaţi şi vestiţi - COVRIGII PETRU. Lucrurile mergeau bine, afacerea prospera de la o zi la alta, bunăstarea familiei cu cei şase copii părea asigurată, până când… totul s-a năruit. Sec, se poate spune aşa: un vis, o afacere sufocată de comunişti. I-au confiscat tot, asa cum au facut cu atâţia alţii. Timpul a curs implacabil şi Petru a trăit până la 92 de ani cu o durere surdă în suflet dar şi cu un licăr de speranţă că, odată şi-odată, lucrurile vor reveni în matca lor. Şi iată că, peste ani şi ani, strănepoţii lui au reînfiripat visul, ducându-l mai departe: SIMIGERIA PETRU. Respectând reţeta de familie, cu o tradiţie de trei sferturi de veac, strănepoţii lui Petru vă ispitesc şi astăzi cu acelaşi gust de odinioară.

Nu prea am cum să înțeleg cum e treaba asta, cu rețeta de familie. În alimentația publică standardizată, covrigii numiți comun brașoveni se fac după același STAS - dovadă că, de oriunde i-ai lua, au același - fix același!! - gust!

Absolut delicioasă, pentru întărirea ideilor de „tradiţie”şi de „gust de odinioară” este fraza de pe site-ul lor:

Furnizorul de covrigi congelati pentru Simigeria PETRU este societatea Cibibon.

În Piatra Neamţ - locul de baştină al afacerii cu covrigi -, societățile Cibibon şi Petru au aceeaşi adresă. Site-ul Cibibon e mai onest:

Covrigi congelaţi - secretul unei afaceri mereu profitabile: Mereu ti se face pofta de covrigi calzi cu aspectul de bine rumenit, cu sare, mac si susan. Fara investitii costisitoare, vanzarea de covrigi calzi este o afacere profitabila si o metoda simpla de a face bani [...] Pentru un sir de covrigi proaspeti, abia scosi din cuptor, al caror miros te ademeneste de la distanta, stai la coada chiar daca in fata ta mai sunt multe persoane [...] Temperatura de depozitare a covrigilor congelati este de -18 ºC si termenul de valabilitate este de 3 luni. Modul de ambalare este de 50 covrigi/punga si transportul este GRATUIT pana la usa magazinului dumneavoastra.

Curat… tradițional; ca la 1939. Of, străbunicule!

Dar n-am terminat. Dacă Petru are tradiție din 1939, Brutăria din sat îl întrece:

Cum poate avea tradiție din 1924 o afacere care se laudă ca a fost fondată în 2012? Care e tradiția „din 1924” a unei afaceri inaugurate acum doi ani?

M-am gîndit, o clipă, că poate nu-mi mai aduc eu bine aminte, că din 1924-ncoace o fi ființat în Petrești, Corbeanca - unde-i sediul oficial al afacerii - vreo fabrică de pîine, vreo brutărie, vreo… ceva. Dar asta nu-i adevărat:

Nu era nici o brutărie acolo, nene - ce tradiție să urmeze, azi, „Brutăria din sat”?

Matty: una pe zi

La Plăcinte, pe repede-nainte

„La plăcinte” a venit - e-aproape un an de-atuncea - a stat puțin, a văzut că merge treaba, și s-a pus pe deschis locuri noi. Pe Ștefan cel Mare e unul; acuma se lucrează la sediul de peste drum de Piața 1 Mai:

pontul e de la Cutia de ceai.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

farmacii mici cu multe preţuri mici

scris de Ando și HM

Sigur, mai bine să n-ai nevoie, dar dacă totuşi…

Am dat de farmacia FARMA COM IULIA unde am găsit reduceri substanţiale la multe medicamente (aveţi lista ataşată) şi din ce am discutat, reducerile sunt valabile şi în septembrie.

Farmacia se află în Piaţa Iancului, de fapt pe Şos. Iancului nr. 1 - adică la 20 de metri de colţul cu strada Avrig, pe partea stângă, cum mergi spre Pantelimon.

E un semn bun - iată că farmaciile mici încep să conteze tot mai mult, chiar dacă Bucureștiul e împînzit de mini-marketurile farmaceutice ale lanțurilor mari. Luați exemplul clasic al Farmaciei Tei, cea mai profitabilă farmacie din țară; și nu numai - toată lumea știe că anumite medicamente se găsesc doar la Academiei, de exemplu.



despre ce se mănîncă în Bucureşti - şi cu ce se mănîncă Bucureştiul.

acasa

detalii si contact

harti si scheme

linkuri si prieteni

autori si articole

vorbim despre...

550 555 Alexandru Dinu ando anii 90 arhitectura biciclete blog caricaturi civilizatie cofetarie covrigi cultura cumparaturi fast food fun general guest post internet istorie magazine masini Matty Mic.ro patiserie plimbare porcarii porcarii imense poze presa primarie prostuar radio restaurante shaorma strazi tampenii timpenii trafic Trafic Greu transport public trezim copiii una pe zi uratenii uritenii

comentarii

arhiva

cele mai