despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

autobuzul copilăriei mele

Cu mare bucurie dădui, dăunăzi, în orele dimineții peste-o relicvă funcțională a transportului nostru public!

… și m-am oprit să văd mai bine autobuzul drag al copilăriei meleIK4, fabricat în Iugoslavia.

printre cetățeni

… uneori mai merită să fie urît afară: ploaie, vînt, mohorît…

Ce să faci, stai pe-acasă, te dai pe net; și cauți și să tragi un folos din asta. Pe facebook, ai zice, toată lumea care nu pozează mîțe se vaită, se-mbubează și se blochează.

Și totuși, dai și de oameni care n-au de-a face cu prostiile: în timpul lor, pe care alții-l petrec comod pe canapea, se-ntîlnesc, se sfătuiesc, se ocupă cu viețuirea lor, căutînd s-o facă mai bună.

Nu stau să-și facă organizații, să se certe pe ștampile – îs oameni care ies din casă, se-ntîlnesc, se chinuie să pună fel de fel de lucruri mici pe picioare.

Să-i căutați; măcar asta merită: un pic de interes.

Poate și la voi în cartier o fi deja un grup, o inițiativă civică!

Nu-i păcat să nu știți? Nu-i păcat să nu vedeți cum văd ei lucrurile – și ce-au făcut pentru ca lucrurile să meargă mai bine?

Nu-s vătafi de stradă, nu-s administratori de bloc frustrați – deși se mai pîndesc, se mai filmează făcînd vreo porcărie; sînt oameni – cetățeni. Îi găsiți atît în cartierele vechi, încercînd să țină cu dinții de-un loc verde, de-o bucată neatinsă de lăcomie; îi găsiți și-n rezidențialele noi, căutînd să se unească și s-aducă și-aici tot ce-nsemnează confort și ușurătate de-a viețui.

Sînt cetățeni – în căutarea binelui – fel de fel; deseori sîcîitori, uneori procesomani, alteori nevăzînd mai departe de lungul nasului…

… cam ca noi, nu-i așa?

Căutați cetățenii printre oameni.

Matty: una pe zi

— … Nevastă-mea tocmai îmi zicea: Dacă-mi dai puțin volanul eșți un înger…

pisiconomie!

de la Ando

BRD se ține-n continuare – cu folos – de pisiceli!

„39 de trepte”

logo-Sonia

scris de Sonia Ratatouille

O piesă de teatru amuzantă. Ce să zic? E o comedie de râââzi…

Ei, să trecem la subiect:

O asociație de naziști vrea să plece din țară. Richard Hannay, acuzat de crimă, salvează lumea. Pe parcurs, le întâlnește pe Annabella Schmidt, pe țărăncuță și pe Pamela.

În piesă apar patru actori, care schimbă rolurile. Este o chestie grea. Au fost foarte bine îmbrăcați, că parcă nu-ți dădeai seama care cum este. A fost foarte frumos, dar dădeau senzația de roman polițist. Suspans, pentru a afla ce este „39 de trepte”. Așa că țineți-vă bine și aveți încredere în mine.

Este o comedie!

Distracție plăcută!

Ooooo, și piesa este la Teatrul Nottara.

Matty: una pe zi

— Poți să-i spui ceva? Îmi aduce numai 10…

Din zbor – Limba română (XVIII)

scris de C. D. Mocanu

„Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește
Pentru Dumnezeu!”

Au trecut doi ani de la producerea accidentului în care  și-a pierdut viața tânărul polițist Bogdan Gigină, motociclistul antemergător aflat în componența coloanei oficiale a ministrului de interne de la vremea aceea, Gabriel Oprea.

Direcția Națională Anticorupție se face că cercetează (Nu pricep nici bătut de ce Sperietoarea Națională caută corupți într-un accident rutier!) și bate pasul pe loc de atât amar de vreme. Cele șase cereri de urgentare a anchetei adresate procurorilor au rămas fără răspuns și fără efecte sporind suferința familiei celui dispărut.

O gureșă pitpalacă, o Roxană programată să scoată direct pe gură (fără ocolișuri stânjenitoare prin creier) prostii cu viteză maximă, profită de necazul oamenilor și se simte datoare să ne informeze:

Și familia dar și avocatul se gândesc și la alte măsuri, să se adreseze și altor căi pentru a face în așa fel încât Direcția Națională Anticorupție să soluționeze cât mai repede această cauză.”

O zicere tipică celor care sunt mistuiți de dorința de a se auzi vorbind.

Eu unul îmi doresc să asist la momentul în care gurista deghizată în reporter TV se adresează căii ferate București–Oltenița sau căii Văcărești solicitând finalizarea cercetărilor și trimiterea în judecată a celor acuzați de moartea polițistului aflat în misiune.

În limba românilor, substantivul feminin cale are înțelesul de „drum, fâșie de teren special amenajată pentru a înlesni circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor” sau de „arteră de pătrundere într-un oraș, făcând legătura cu o șosea importantă”sau de „element al unei construcții pe care se deplasează un aparat sau o mașină” sau de „succesiune de linii și centrale prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între localități.”

Verbul a (se) adresa are la rându-i înțelesul clar definit prin „ a (se) îndrepta (cu) vorba către cineva, a (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.”.

Calea nefiind nici persoană, nici instituție, formularea  „să se adreseze și altor căi” ofensează limba română și pe vorbitorii ei avizați.

Și uite așa, o ignorantă cu aere de vedetă a transmisiunilor în direct aruncă în derizoriu un fapt de viață grav, sensibil cu care niște semeni de-ai noștri se confruntă.

O singură măCiucă poate face zob un car de oale!

prin fundături XXII

de Ando și HM

… astăzi parcurgem numai zona adiacentă Șoselei Viilor (din șosea am văzut deja intrarea Viilor și Podgoria) unde se face un mic cartier cu case aidoma, cu pomi bătrîni, cu liniște și mîțe cuminți care vin la poze. Se face din strada ce poartă numele inginerului Dumitru Teodoru – ea însăși are-un colțișor înfundat unde șade, cuminte un Fiat 1300

   

Avem două fundături – una mai lungă și cotită, numită Teremia

… și alta, scurtă, Trăznea!

Șira spinării a acestui cartier e strada Constantin Miculescu, ce-ajunge-n Fabrica de Chibrituri – despre ea am mai vorbit, fiindc-a avut o poartă la mijloc. Lîngă ea, mai e un intrînd al străzii Silexului; nu l-am pozat, întrucît duce-nspre o grădiniță unde se jucau copii.

 

Altminterea, peisajul de-aici face toți banii…

 

… și mîța la fel!

Matty: una pe zi

— Dacă șeful începe să țipe, înseamnă că Ionescu are dreptate…

două vești din Cotroceni

… cine nu știe gardul acela de beton care stătea să cadă peste oameni – pe strada Alexandru Vitzu, în spatele terenurilor de tenis?

 

Vestea bună-i că nu mai e nici un pericol, gardul a fost dat jos. Nu știm ce-o să se-ntîmple mai departe…

… dar știm că – mai încolo, în capul cel’lalt al străzii, dinspre Puișor – s-a petrecut o altă faptă bună! S-a asfaltat și s-a terminat cu gropile acelea nenorocite: