despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor

scris de Florin

A fost reînființată linia de tramvai 3.

Ea face legătura între stația Mezeș (Chitila) capăt comun cu linia 45 și Piața Presei, pe traseul: Mezeș–Șos. Chitilei–Bd. Bucureștii Noi–Piața Chibrit–Str. Clăbucet–Bd. Expoziției–Piața Presei.

La întoarcere linia trece de pe Bd. Expoziției pe Str. Puțul lui Crăciun, restul traseului fiind același ca la ducere.

fantoma 42 s-a desființat; pare că 3 vine ceva mai bine-n stații.

„Greek Souvlaki”

… uite un fast food care-și face treaba foarte bine!

Se cheamă – simplu – „Greek souvlaki” și-l găsim pe 13 Septembrie, la numărul 166: cum treci de Trafic Greu și te duci spre Sebastian, imediat pe mîna dreaptă, chiar în stația autobuzului; n-ai cum să nu-l vezi, întrucît e și vopsit, vesel, în alb și-albastru.

Se mănîncă bine și chiar grecește, așa că merită o oprire-n drum spre casă.

Dar cine nu-l are-n drum, poate comanda la telefonul 031.401.3685.

Înainte vreme locul s-a numit „Ursulețul” – tot grecesc era.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Matty

La mulţi ani, Puiu Manu!

Puiu Manu împlinește azi 91 de ani!

În 2012 am făcut un interviu.

Case căzute 312 – Str. Nicolae Filipescu 59

Nici n-o bagi în seamă! Are și-o plăcuță drăguță la poartă.

mai multe despre Case căzute

Matty

7 mașini vechi CXIII

de Ando, Bobocul și HM

Ce repede le-a ajuns bătrînețea pe mașinile din episodul de azi – toate de-un leat! Cînd te gîndești că-s modele ce atrăgeau interesul în anii 2000, zău că te pune pe gînduri trecerea timpului. N-am n-am ţinut să avem numai maşini Hyundai… doar că aşa ne-au ieşit în drum – ce să faci!

Deci, dacă avem… să le vedem! Sonata a fost un model reuşit, măricel şi confortabil.

Santa Fe a ţinut bine la tăvăleală, de cînd a apărut el.

Tucson – părerea mea! – a fost genul de mașină care-a venit la țanc, pe o nișă-n creștere.

Getz, deşi micuţ, era încăpător şi echilibrat – reuşit.

 

… iar Hyundai Accent a fost multă vreme un model de succes la noi – în vest a mers bine o variantă cu fundul mai scurt -, atît cu seria pe care v-o arătăm (chiar dacă linia îi era deja desuetă), cît şi cu cea care i-a urmat.

Deși nu era decît un Elantra mai șmecherit, modelul Coupé – cunoscut și ca Tiburon – a avut căutare.

… încheiem c-un Elantra (s-a vîndut și ca „Lantra”) pe care l-am găsit pe străduțele din Kavala; pentru unele standarde grecești, chiar se ține bine.

Ce, doar Adrian să ne arate poze cu mașini din Grecia?

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Matty

Străpungerea bulevard Nicolae Grigorescu–splai Dudescu: deslușiri… energetice

scris de C. D. Mocanu

Noua arteră rutieră a fost menită să asigure o scurtătură între zona Balta Albă–Titan și zona Apărătorii Patriei–Berceni. Nu cred că era necesară, nu cred că va fi utilă, cum nu cred că, dincolo de oportunitatea investiției, a fost ales traseul optim.

Există în schimb argumente pentru a afirma că promovarea investiției și mai ales punerea ei în operă prin prelungirea bulevardului Nicolae Grigorescu dincolo de Dâmbovița, chiar prin nodul energetic foarte important de la C.E.T. București Sud, nu au fost decizii determinate de rațiune ci de orgoliile cuiva, care aflat vremelnic în capul trebii, se credea mare și înțelept cârmaci.

Lucrările au început în 2010 și, în buna tradiție românească, cei doi–trei kilometri de drum, inclusiv pasajul suprateran peste Dâmbovița, nu sunt gata nici după nouă ani. Se acreditează cu stăruință ideea că „lucrările la Pasajul Nicolae Grigorescu nu au putut fi terminate din cauza liniilor de înaltă tensiune care trec pe deasupra pasajului.” sau că „Lucrările la Pasajul de la Nicolae Grigorescu nu au fost terminate deși sunt executate încă de anul trecut (n.n. 2018) în proporție de peste 90%. Motivul: trebuie mutate liniile de înaltă tensiune care trec pe deasupra pasajului și aparțin Transelectrica, iar procedura durează. Sigur, rămâne întrebarea de ce nu au fost mutate înainte de începerea lucrării, o întrebare fără răspuns.” 

Cel care și-a făcut damblaua și a moșit povestea străpungerii a fost scos din viața publică iar faptele dumisale au trecut în istorie, dar ne-a lăsat la rându-i o istorie pe care vom încerca a o desluși în continuare.

Sfârșitul anului 1965 (26 noiembrie) a marcat punerea în funcțiune a primului grup (50 MW) din Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) București Sud. Până în 1975 aceasta a ajuns la șase grupuri cu o putere totală instalată de 550 MW (2×50 MW + 2×100 MW + 2×125 MW) devenind astfel o centrală mare, cu o capacitate de producție semnificativă și nu numai pentru București.

În același timp s-au dezvoltat și instalațiile exterioare de înaltă tensiune (110 kV, 220 kV și 400 kV) – stații electrice de transformare și/sau de conexiuni și linii electrice aeriene (L.E.A.) – prin care se evacuează puterea produsă și prin care centrala este încadrată în Sistemul Energetic Național (S.E.N.).

Cele douăsprezece linii electrice care leagă C.E.T. București Sud cu alte noduri importante ale sistemului electroenergetic, au fost construite în perioada 1965–1985 și au ocupat singurul culoar de trecere disponibil, spre sud–est, către Glina, prin lunca îngustă paralelă cu Dâmbovița (mal stâng). Acolo sunt și azi!

Terenul agricol, curat, neted ca-n palmă și cu circulație redusă nu punea probleme de coexistență a liniilor electrice cu elemente naturale, obiecte, construcții, instalații, alte obiective aflate în vecinătate. Până la Glina existau câteva porțiuni speciale de traseu acolo unde acestea se încrucișau (traversau) niște drumuri de țară, neamenajate (drumuri de exploatare).

Prima se afla în vecinătatea centralei. Liniile traversau un drum de pământ folosit de ciopleni pentru a ajunge la grădinile din luncă, o prelungire pînă în splai a străzii Ilioara care se sfârșea la intrarea în Baza de Producție Energomontaj. Circulația autovehiculelor era aproape inexistentă. Era în schimb singura posibilitate de a expedia construcțiile metalice mari (grinzi, buncăre de cenușă, conducte speciale…) fabricate de „Energo”, dar și asta se întâmpla destul de rar. Este chiar zona în care noua cale rutieră se avântă peste Dâmbovița. „Străpungerea” înseamnă demolarea câtorva case și interceptarea drumului despre care am făcut vorbire.

În porțiunea specială de traseu de la Ilioara, ca și în celelalte, liniile electrice aeriene au fost realizate astfel încât să li se asigure condițiile de bună și neperturbată funcționare (condiții de siguranță) simultan cu îndeplinirea condițiilor necesare existenței și funcționării normale, fără riscuri, a elementelor afectate de prezența lor (condiții de securitate), în acest caz un drum de exploatare cu circulație redusă. Altfel spus, respectau condițiile de coexistență!

Situația de fapt s-a menținut mulți ani chiar dacă după 1990 drumul ăla de țară mărginit cu nesfârșite grămezi de gunoi a devenit atractiv și a fost asfaltat.

În 2010 Primăria Municipiului București (P.M.B.) pornește cu avânt muncitoresc să prefacă în realitate proiectul de utilitate publică „Străpungere Bd. Nicolae Grigorescu–Splai Dudescu” care, printre altele, prevede construirea unui pasaj suprateran peste Dâmbovița.

Conform proiectului „pasajul suprateran subtraversează mai multe linii de înaltă tensiune” și nu așa cum se afirmă fără temei că „liniile de înaltă tensiune trec pe deasupra pasajului”.

Iată-le așa cum sunt ele cuprinse în configurația actuală a S.E.N.:

  • L.E.A. 400 kV București Sud – Gura Ialomiței
  • L.E.A. 400 kV Slatina – București Sud
  • L.E.A. 400 kV Pelicanu – București Sud
  • L.E.A. 400 kV Domnești – București Sud
  • L.E.A. 220 kV București Sud – Fundeni circuitul 1
  • L.E.A. 220 kV București Sud – Fundeni circuitul 2
  • L.E.A. 220 kV București Sud – Ghizdaru
  • L.E.A. 110 kV București Sud – Glina
  • L.E.A. 110 kV București Sud – Dudești
  • L.E.A. 110 kV București Sud – I.M.G.B. circuitul 1
  • L.E.A. 110 kV București Sud – I.M.G.B. circuitul 2
  • L.E.A. 110 kV București Sud – Popești Leordeni

Așa arată culoarul de trecere al liniilor de înaltă tensiune dincolo de pasajul suprateran care a fost vârât pe sub ele.

Nu trebuie să fii specialist pentru a pricepe că aceste instalații, importante prin volum, prin dimensiuni, prin complexitate și mai ales prin rolul pe care îl au în funcționarea sigură a S.E.N., nu sunt „alea trei fire” pe care „să vină ăștia să le ia de aici”.

M-am confruntat de mai multe ori cu o astfel de abordare. Ce nu știa niciunul dintre cei care o practicau este că atunci când se încurcă „alea trei fire” consecințele sunt grave și răspunderea pe măsură. Unii au pățit-o.

Drumul lărgit la trei benzi pe sens și mai ales pasajul suprateran au modificat fundamental situația din teren facând ca cele douăsprezece linii electrice aeriene să nu mai îndeplinească normele privind traversarea și apropierea față de drumuri, trecerea prin zone cu circulație frecventă și traversarea, trecerea și apropierea față de poduri.

Porțiunea cea mai dificilă este trecerea pasajului pe sub pachetul de opt L.E.A., între cadrele nr. 7 și 8, acolo unde înălțimea construcției este maximă. Se reduce astfel distanța până la conductoarele aflate sub tensiune (110 – 220 kV) la o valoare care pune în pericol participanții la trafic, constructorii, utilajele dar și funcționarea sigură a S.E.N. Acesta este motivul pentru care „efectuarea lucrărilor de realizare a condițiilor de coexistență între obiectivul de utilitate publică și liniile de înaltă tensiune” are prioritate absolută, începerea lucrărilor la pasaj fiind condiționată de finalizarea celor de reglementare a coexistenței.

Niciunul dintre documentele oficiale emise de C.N. Transelectrica, în calitate de gestionar al instalațiilor electrice, și P.M.B., în calitate de solicitant, nu menționează „mutarea” celor douăsprezece L.E.A. ca soluție pentru rezolvarea problemei. Este doar închipuirea celor care, în încercarea de a ascunde realitatea, își dau cu părerea și susțin aberația „să vină ăștia să le ia de aici”. „Mutarea” nu este posibilă pentru simplul motiv că nu există spațiul necesar. Presupunând că situația din teren ar permite relocarea (devierea), atunci costul operațiunii ar fi mult mai mare decât cel al pasajului suprateran.

Există soluții tehnice rezonabile pentru reglementarea coexistenței, doar că în conformitate cu normele legale solicitantul, adică Primăria Municipiului București, plătește. În plus, are și obligația de a pune la dispoziția C.N. Transelectrica o suprafață de teren pentru organizarea platformei de lucru. Fără aceasta operațiunile specifice, care implică utilaje grele, confecții metalice de mari dimensiuni, nu se pot desfășura.

Primăria nu s-a împiedicat de „nimicuri” și a dat ordinul de începere a lucrărilor la mult dorita (de unii) străpungere. Vreo patru ani i-au trebuit pentru a scoate la liman exproprierile. Apoi constructorii au început să mișune pe sub liniile de înaltă tensiune ignorând pericolul care-i pândea de deasupra.

În 2015 C.N. Transelectrica a solicitat Inspectoratului de Stat în Construcții al Municipiului București să ordone sistarea oricărei activități la pasajul suprateran. După tradiționalele pertractări, îngăduitorul inspectorat a fost nevoit să suspende elanul constructiv „până la finalizarea lucrărilor de realizare a condițiilor de coexistență între proiectul (??!!) de utilitate publică „Străpungere Bd. Nicolae Grigorescu – Splai Dudescu” și liniile de înaltă tensiune”. Suspendat este și azi. În acest caz s-au încurcat „alea trei fire”!

Până spre sfârșitul anului 2018 „specialiștii” primăriei nu au mișcat nici măcar un deget. Au așteptat ca Bunul Dumnezeu să le rezolve problema. Au înțeles abea atunci că „pentru continuarea și finalizarea lucrărilor de construcție a proiectului (??!!) de utilitate publică „Străpungerea… ” este necesară efectuarea lucrărilor pentru realizarea condițiilor de coexistență între lucrarea de utilitate publică și liniile de înaltă tensiune” și au început să se agite.

La începutul toamnei 2018 Primăria a încheiat un contract de proiectare și executare de lucrări cu operatorul rețelei naționale de transport al energiei electrice Transelectrica prin care se obligă să pună la dispoziție, cu titlu gratuit, terenul pentru amplasarea   platformei de lucru. Este astfel necesară trecerea în domeniul public al Municipiului București a unei suprafețe suplimentare de circa 1.300 m², parte dintr-un teren proprietate privată. Valoarea despăgubirii este de circa 1,03 milioane lei (aprox. 230.000 Euro – 175 Euro/m²). Foarte probabil, procedura de expropriere nu se va finaliza prea ușor.

De cealaltă parte, Transelectrica a lansat în februarie 2019 licitația publică pentru adjudecarea lucrării „Modificări linii electrice aeriene cu tensiuni de 110 kV, 220 kV, și 400 kV pentru realizarea obiectivului Străpungere Bulevardul Nicolae Grigorescu – Splai Dudescu” cu o valoare estimată de 6,15 milioane lei (1,40 mil. Euro) și termen de excuție șapte luni. Câștigătorul va fi desemnat până la data de 20 septembrie 2019. Deci, puțintică răbdare!

Luni, 2 septembrie 2019, la fața locului situația se prezenta așa:

• Sub pachetul de L.E.A. 110 – 220 kV, între cadrele nr. 7 și nr. 8.

 

Deși, teoretic, accesul pe pasaj este interzis, patru amețiți, un tractor și o autoutilitară „se jucau cu focul” trimiși acolo de un „șăf dăștept” care crede că tocmai el păcălește legile fizicii.

• Sub pachetul de L.E.A. 400 kV.

***

Nu cred că lucrările pentru realizarea condițiilor de coexistență între pasajul suprateran bulevard Nicolae Grigorescu–splai Dudescu și liniile electrice de înaltă tensiune vor începe prea curând. Chiar dacă exproprierea terenului pentru platforma de lucru se va finaliza în timp record și rezultatul licitației organizate de Transelectrica nu va fi contestat, în perioada vârfului de iarnă nimeni nu va aproba indisponibilizarea unor elemente importante pentru siguranța în funcționare a S.E.N.

Să ieșim sănătoși în primăvară și mai vedem! Până una–alta ne jucăm, pe bani, de-a străpungerea!

Matty