despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

tot mai puține

Cînd acoperi un subiect timp de un deceniu îți dai seama cum s-au schimbat lucrurile-n tot timpul ăsta. Nu-i prima dată cînd ne plîngem de greutatea cu care găsim rable noi, neștiute; oricît am scotoci prin coclauri, oricît ne-am băga nasul prin garaje și curți de ateliere, realitatea e că… nu prea mai sînt cine știe ce rable nemaipomenite!

Cine să fi știut că, în timp ce fotografiam mașinile pentru cele aproape 130 de episoade publicate, o să fim martorii ce documentează ultima apariție a vreunui model în București?

Așa ne-am dat seama cîte mașini nu mai există – și le privim azi, împreună, cu nostalgia cuvenită…

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Matty

zona centrală e spurcată

Nu doar că au rămas în urmă, dar au dat și înapoi: e vorba despre zonele centrale „vechi” de case ori blocuri mai mici – la doi pași de buricul Capitalei! – ale sectoarelor.

Pe cît s-au strofocat primarii să sclivisească cartierele de blocuri – acolo unde-s oameni mulți, oameni care votează! – pe-atîta au lăsat de izbeliște străzile adiacente Centrului: zone slab rezidențiale, locuite de oameni care „nu contează”.

Te crucești și te scîrbești mergînd printre case dărăpănate, ocolind gropi, șanțuri, terenuri virane împuțite, maldăre de gunoaie și mai ales multă – prea multă! – mizerie și decădere umană.

Se-ntîmplă mai ales pe partea estică dinăuntrul „inelului central” – Sfîntu Gheorghe, Calea Moșilor-veche, Calea Călărașilor, Matei Basarab, Traian, Eminescu, Vasile Lascăr, Viitorului -, pradă murdăriei în sectoarele 2 și 3 dar nici în jos, înspre sud – Cuza Vodă, Șerban Vodă, 11 Iunie, Coșbuc, Calea Rahovei-veche din sectoarele 4 și 5 – nu-i altminterea.

Toate-s zone splendide… unde ți-e greață să te duci!

pe vremea asta

Plimbare prin trecut, și dumineca asta!

A-nceput toamna, cu pauzele ei, de care trebuie să profităm, la fel cum o facem de bogățiile sale.

Avem o colecție de demisoluri.

Ne aducem aminte de terasele de după Revoluție.

O mică istorie a platformei industriale Pipera.

O plimbare prin Primăverii – cartier fără noroc…

Să vedem cum erau lucrurile prin Istanbul și Amsterdam.

Ce viață era-n septembrie 1945 și cum se simțea Capitala-n anii ’70, văzută de Robert Janak

… și cum a trecut Rahova prin vîltoarea războiului?

Matty

din zbor

N-ai cum să te saturi de Muzeul Satului, oricît te-ai întoarce să-l vezi… fiecare plimbare – că-i de primăvară, că-i de toamnă – e încîntătoare: nici mai mult, nici mai puțin.

Și aici s-a-ntîmplat și-o minune – una mică, ca pentru sufletul meu.

Să vă povestesc: acum vreo doi ani, cineva deștept tare a îmbrăcat țîșnitoarea interbelică – ea însăși un element istoric valoros! – în beton.

Uite că cineva inteligent a renunțat însă la porcăria asta uriașă și, azi, țîșnitoarea se poate admira pe de-a-ntregul din nou.

Plimbări pe la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor • la Muzeul de artă recentă • la Muzeul militar

Case căzute 365 – Str. Jean-Louis Calderon 25

… nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar în nici un caz de lepădat.

mai multe despre Case căzute

Matty

din zbor

Patiseria „Lambru” de pe Panduri s-a-nchis.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Luptă! – pînă la gard.

Lupta pentru Capitală e, desigur, una din cele mai importante evenimente electorale: așa a fost, așa e normal să fie.

„București, ora exactă” – așa se spune, nu?

Doar că Bucureștiul se oprește brusc, acolo unde-i gardul ce-l desparte de celelalte localități fără de care el nu există: Bragadiru, Domnești, Ciorogîrla, Dragomirești, Chiajna, Chitila, Mogoșoaia, Otopeni, Tunari, Voluntari, Ștefănești, Pantelimon, Popești-Leordeni, Jilava, Măgurele…

Aproape toate localitățile astea au administrații locale înapoiate, rurale, fără nici o urmă de interes pentru cetățean și interacțiunea cu el – și degeaba credem că peste ele se revarsă ceva din strălucirea Capitalei.

Iar asta nu se schimbă: prizonier îndărătul unui gard de necivilizație feudală, Bucureștiul n-are cum să fie mai bun.