Hait! Daniel se dăscurcă.

Vine Paștele! E Săptămîna Mare.

Ca în fiecare an, în astă perioadă, merg pe la Mitropolie - sus pe deal: e atîta liniște aici! Chiar înțeleg, pe undeva, pornirea popimii de a se izola de oraș cu garduri imense; și eu, egoist, aș ține locul ăsta numai pentru mine…

Nu s-a schimbat - în rău; în bine n-are cum - mare lucru în ultimii ani; doar un aer de tinichea strălucitoare, mai pregnant de la un Paște la altul…

Da: cînd îi lași, popii îți strică toată frumusețea unui loc încărcat de istorie, de frumusețe, de ceva-anume.

Urcînd dealul, nu-mi luă mult să văd ceva nou, aici. Ceva nou, urît și nepotrivit:

Hait! O fi venit circul? Dădui să mă uit după cămile, după elefanți - dar nu era circ; sau nu circ dintr-ăla, cu clovni și acrobați.

Ce mizerie, ce porcărie! În inima unui loc istoric, unui loc emblematic pentru orașul nostru, popii, în loc să cultive frumusețea și să respecte ce le-a rămas de la strămoși… popii își bat joc.

Da, pe terasa minunată de lîngă Palat au pus un cort de paranghelie.

Haram să le fie!

amintiri despre restaurante

scris de Florin

M-am întâlnit de curând cu câţiva foşti colegi de liceu. Ne-am dat întâlnire la una din cârciumile din centrul vechi. Pe drum mi-am adus aminte că, înainte de ‘89, marea majoritate a întâlnirilor se dădeau în apropierea unor restaurante sau baruri, fostul „BUDAPESTA” fiind un fel de km. 0 al celor ce nu cunoşteau foarte bine capitala. Cum Calea Griviţei era zona pe care circulam cel mai mult, am avut ocazia să intru şi să „consum” diferite produse specifice acestor stabilimente.

Încep însă cu „FÂNTÂNICA” la intersecţia Al. I. Cuza cu Dr. Felix. Aici unul dintre pereţi era acoperit cu o mare oglindă, despre care cei ce lucrau acolo spuneau că nu s-a spart niciodată deşi spiritele se încinseseră de mai multe ori. Vinul alb la trei sferturi şi cârnaţii de bere, amintiri de neşters:

Restaurantul „GRANT“, aflat lângă podul cu acelaşi nume. Singura amintire, lungimea nefirească a locului şi imensele draperii roşii ce acopereau ferestrele:

FLACĂRA“, Cal. Griviţei cu Str. Caraiman. Dus cu forţa de un prieten extrem de însetat. Atmosfera că în cârciuma mexicană din Desperado şi borcane de muştar în loc de pahare:

FEROVIARUL“, vis-a-vis de Clubul Griviţa Roşie. A fost mascat mult timp de lucrările la magistrala 4 de metrou. Era mai mult o terasă decât restaurant propriu-zis:

GRIVIŢA“, la piaţa Chibrit. Folosit mai mult de muncitorii de la I.R.A Griviţa, s-a degradat văzând cu ochii deşi, părea a fi ceva mai de soi:

OCCIDENT“, cartier Dămăroaia. Curat, bine aprovizionat şi cu o terasă sub o mare boltă de viță de vie. Că şi „FÂNTÂNICA” a fost una din preferatele mele, dovedind că o cârciumă de cartier poate fi mai ceva că una aflată „la stradă”:

Toate s-au transformat sau au încercat să-şi păstreze profilul. Având în vedere ce produse se consumau aici poate că nici amintirile nu sunt tocmai pline de acurateţe, lucru pentru care îmi cer scuze anticipat.

Pozele sunt făcute cam prin 2012.

Matty: una pe zi

Știința educației!

Aveam o dimineață liniștită, pe care mi-o petreceam în compania orașului, ca să zic așa. Căscam gura pe stradă, prin parc; la oameni, la case, la mașini. Era soare, era frumos.

Ceva trebuia să strice frumusețea asta.

Pe lîngă Cișmigiu, pe Știrbey Vodă, zace - într-o clădire obișnuită - ceva care se numește Institutul de Științe ale Educației.

Mă pregăteam să mă dau, respectuos, cu un pas în spate, să nu tulbur orice s-ar petrece în dosul ușii de la stradă. Știți - știință! educație! chestii pe care nu-i frumos să le iei la bîză; în ele ni-i temelia viitorului, care este el.

Cine mă puse, însă, să mă bunghesc mai cu atenție la ce scria pe ușă? Vreun drăcușor retrograd, de bună seamă.

Pen’că pe ușă scria așa: nu… „ieși afară dumneata”; ci NU ÎMPINGEȚI! APĂSAȚI PE CLANȚĂ!

Știință… educație… chestii superioare… oameni importanți, cu tîmplele pleșuve și umerii gîrboviți de atîta studiu: asta îmi imaginam eu înăuntru.

Mde, uitasem că totul începe cu primul pas; cu noțiunile elementare. Ușa se deschide apăsînd pe clanță. Cînd plouă, e ud pe jos. Iarna e frig. Găina face ouă. După folosirea vasului de toaletă, vă rugăm trageți apa.

Educația e un proces care nu se termină niciodată. Păcat și că nu începe atunci cînd trebuie….

Marchize şi alte… lucrături „sticloase”

scris de Ando

Civilizație publică - episodul XXXIV

Promiteam aici să fac şi o galerie cu marchize, de data asta luând în considerare cealaltă variantă din dicţionar adică: încăpere cu (acoperiș și) pereți cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case.

Fiind, de felul meu, cam lasă-mă să te las”, am început, e adevărat, să adun fotografii dar, luându-mă cu altele, subiectul marchizelor era mereu neglijat.

Până când, zilele trecute, din întâmplare, am dat de curtea unde Adrian realizase fotografia asta - poză care mă făcuse gelos chiar de la comentariul său de la episodul copertinelor.

Şi, uite aşa, m-am pus pe treabă! Nu de alta, dar suntemfirmă serioasă” şi nu-i frumos să rămâi dator!

Prea multe nu sunt de spus. De la marchiza modestă, strict utilitară…

…până la cea opulentă, minuţios elaborată…

… am găsit multe şi diverse variante pe care le expun în continuare.

Şi tot legat de sticlă (fiind un admirator fără rezerve al lucrăturilor, de orice gen, care înglobează şi sticla) … marea satisfacţie a fost că în periplurile astea după marchize, am pozat şi alte combinaţii vitrate (balcoane, bovindouri, foişoare) pe care, sincer, nu ştiu cum să le numesc generic dar care mă încântă ori de câte ori le văd.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică - aici

Matty: una pe zi

coşul de pe faţa cumpărăturilor

Interesant, materialul ăsta, despre preţurile din marile magazine. Interesant - dar nu literă de evanghelie; folositor, oarecum - mai ales că vine perioada de cumpărături mari: de Paşte, de 1 Mai…

E interesant că se pare că Kaufland nu mai e chiar aşa ieftin - de fapt, nu a fost niciodată cel mai ieftin. Auchan - ajutat de preluarea Real - urcă destul de mult în preferinţele oamenilor; însă, cel puţin pentru mine, ideea de hipermarket înseamnă şi astăzi Carreforur. Şi Cora

Ce nu prea zice nimeni este că întîlnim diferenţe chiar între magazinele aceluiaşi lanţ. Carrefour Berceni şi Militari sînt mai ieftine decît Orhideea - probat în multe rînduri.

Kauflandul din Sebastian e un pic mai ieftin, de exemplu, decît cel din Floreasca…

Nici Mega Image nu ţine peste tot aceleaşi preţuri, dar aici e mai greu de văzut - doar la fieştecare colţ de stradă e cîte un mega, cîte un şopîngău… și ce e scump de luat de-aici merită, totuși, luat, tocmai pentru că e luat din fața casei… Mă rog, Mega are în continuare cea mai jalnică selecţie posibilă de mezeluri - nici o perspectivă să se îmbunătăţească.

Billa îmi pare tristeţea maximă în continuare; nu doar că e scump, dar - faţă de anii trecuţi - şi-a redus vizibil numărul de produse din raft; părerea mea.

Deşi asta - reducerea sortimentului - este o tendinţă la care s-au aliniat cam toţi, doar că într-un hipermarket se vede mai greu.

Da - magazinul ideal nu există; există doar magazine care-ţi vin şi-ţi convin. Comparaţiile sînt greu de făcut; nu doar preţurile contează, ci şi experienţa ta, şi mai ales uşurinţa de a pleca comod acasă cu piaţa făcută.

Unii zic că Selgros e mai bun decît Metro: uneori cred asta; doar că întotdeauna se va găsi vreun caz în care Metro rămîne interesant.

Ce-ar trebui să facă, deci, cumpărătorul? Să fie, cît de cît, la curent cu ofertele - şi ofertele personalizate pe magazin? Să fie de-acord să-şi prioritizeze unele cumpărături în funcţie de ce zic ofertele astea?

Naiba ştie.

Baftă la cumpărături.

Matty: una pe zi

Boul urban!

scris de Ando

Cât de tare mă poate enerva genul ăsta de indivizi.

Poza e făcută duminică în jurul orei 14, la trecerea de pietoni de pe Magheru, de la Piaţa Romană. Pietonii, după cum se vede clar, au roşu. Chiar duminică fiind, circulaţia - mai ales aici - era destul de intensă. Ei bine, boul meu se grăbea! Avea “urgenţe” de rezolvat! A fugit de lângă mine, de pe trotuar şi s-a oprit - ca boul - în mijlocul drumului pentru că din sensul opus veneau maşini în viteză aşa că, oricum, a putut traversa complet doar când s-a pus verdele pentru pietoni. A luat-o apoi agale printre coloanele blocului de vizavi. Ca un bou!

valoare anulată

… una dintre cele mai reuşite transformări ale unei zone din oraşul nostru este a celei din spatele Ateneului:

Strada Nicolae Golescu arată splendid; ordonat, civilizat - cu trotuarele dublu de late şi cursul pentru maşini al străzii îngrădit de stîlpi sănătoşi - dar nu urîţi. Cum trec pe aici, cum mă simt mai bine: uite că se poate lucra şi bine, şi frumos!

Îmi place şi felul în care arată acum trotuarul din Romană - din preajma staţiei de metrou:

s-a lucrat bine, aici; nu ca prin alte locuri. Îmi place, zic din nou. Biloaiele astea care sugerează aleea auto arată mişto; sper să şi reziste. Însă - mereu este, undeva, un însă - transformarea zonei ăsteia în „pietonal” nu o să fie în vecii vecilor completă.

Nu, atîta vreme cît se vor da autorizaţii pentru desfăşurarea comerţului ambulant:

Pe hîrtie, în mintea arhitecţilor, a proiectanţilor, totul e perfect. Şi chiar - în sine - zona se apropie de ideea de bun-gust…

Atunci, ce pizda mă-sii mai dăm voie să perpetuăm chiloţăreala asta? Care este cîştigul public, care este folosul social, care este valoarea adusă oraşului de tarabe?

Niciuna. Valoarea pe care refacerea zonei a adus-o oraşului s-a anulat.



despre ce se mănîncă în Bucureşti - şi cu ce se mănîncă Bucureştiul.

acasa

detalii si contact

harti si scheme

linkuri si prieteni

autori si articole

vorbim despre...

550 Alexandru Dinu ando anii 90 arhitectura biciclete blog caricaturi civilizatie cofetarie covrigi cultura cumparaturi fast food fun general gogosi guest post internet istorie magazine masini Matty Mic.ro patiserie pizza plimbare porcarii porcarii imense poze presa primarie prostuar radio restaurante shaorma strazi tampenii timpenii trafic Trafic Greu transport public trezim copiii una pe zi uritenii

comentarii

arhiva

cele mai