despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



comentarii

    No comments.

arhiva

vacanță

Vacanța, dragii moșului, are trei părți bune, și cînd nu dai atenție cum se cuvine uneia dintre ele te pomenești că le strici și pe celelalte.

Partea de dinainte, cînd plănuiești, tînjești și-ți faci o mie de griji ca să iasă bine și să nu-și bage cumva Sărsăilă coada…

Partea de la mijloc – cum ar veni, vacanța în sine – care-ntotdeauna se dovedește că-i neîndeajuns…

Și partea de după, cînd s-a sfîrșit și nu-ți vine să te-ntorci la cele de dinainte, cînd încă te mai pomenești visînd la zilele frumoase ce taman s-au transformat în amintiri…

… dacă ai noroc să fii un pic înțelept și să-nchizi cum se cuvine vacanța, poți zice cu mîna pe inimă c-a fost una bună.

Mai contează c-a fost mare dar c-a părut mică?

 

Fuserăm în vacanță și, pe undeva, încă mai sîntem; și cel mai bine lămurește – ori încurcă – tărășenia asta bătrînul Caragiale: „Domnu-i acasă? Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la țară.”

Matty

„Sano” – funcționează

Profitînd de vremurile pocite, oamenii s-au apucat mai mult ca niciodată să-și facă una-alta prin casă: reparații, renovări, îmbunătățiri.

Tare frumos iese, la sfîrșit, cînd totu-i gata și străluce!

Dar pînă la momentu-n care poți să scoți telefonul și să faci un live din casa care-arată ca nouă, mai treci peste-un hop: curățenia.

Multă lume consideră produsele „Sano” ca fiind bune și de-ncredere.

N-am nici o îndoială că așa și e, fiindcă de fiecare dată cînd am avut nevoie de un lucru care să facă ceva în plus și cu care să lucrez mai bine, marca asta am folosit-o.

Gama e completă, acoperind orice nevoie casnică, însă… nu și la raft – supermagazinele și hipermarketurile au, în general, doar cîteva din cele de folosință cotidiană.

În fine; se găsesc ele – ideea e că atunci cînd simți că vreunul din produsele obișnuite de curățenie nu face față, s-ar putea ca un „Sano” chiar să funcționeze.

Matty

prea mulți stîlpi!

Nu e vorba numai de frumusețe, ci și de oprirea risipei tîmpite.

Una din cele mai mari agresiuni vizuale bucureștene e cea a stîlpilor cu rol utilitar: greoi, plantați în fața obiectivelor cu rost arhitectural și – mai ales – prea deși.

Ce-i pasă omului că stîlpul din dreapta ține rețeaua tramvaiului și cel din stînga felinarul: de ce nu poate fi doar unul singur care să îndeplinească ambele sarcini?

Se ajunge la situații demente, unde ne pomenim prizonieri îndărătul unei veritabile păduri de bețe din fier și beton – și este cumplit, cu adevărat cumplit.

Matty

Nu vă fie frică, „strunga” nu pică!

scris de Ando

Revin un pic la Calea Călăraşilor: „Această axă bucureșteană pornește din Piața Unirii cu o lărgime generoasă și mai apoi începe să varieze. Ba are două benzi pe sens plus linie de tramvai, ba are o bandă plus tramvai, ba are numai linie de tramvai. De aici urîțenie, gîtuituri, haos”.

Articolul nostru de acum doi ani şi ceva, a iscat – cum era de aşteptat – discuţii şi comentarii „pro” şi „contra” supralărgirii acestui tronson încorsetat în limitele vechii artere. Pentru că, în esenţă, aici este „buba”.

Şi atunci, cum justific afirmaţia categorică din titlu?

Păi, cu ceea ce se vede, concret, pe teren. Uşor-uşor, pe acest segment de drum, devenit o veritabilă „strungă” pentru circulaţia din zonă, s-au ridicat, pe ambele părţi, multe clădiri noi. Iată câteva exemple, începând cu vechiul nostru „client” adică scheletul de beton care sluţeşte şi acum, bine mersi, intersecţia de la Hala Traian:

Chiar anul ăsta, în perioada stării de urgenţă, la nr. 144, mai precis, pe colţul cu strada Prof. Mitriţă Constantinescu, a mai demarat un şantier!

În această situaţie, despre ce sistematizare mai putem discuta? Eu unul, nu cred că se va atinge cineva de aceste noi clădiri. Mai mult: sunt convins că vor mai apărea alte „plombe”. A, că din când în când, subiectul va fi repus pe tapet pentru (re)înfierbântarea spiritelor, tot ce se poate. Dar, cel puţin pentru mine, este evident că sunt slabe, foarte slabe şanse să fie corectată, într-un orizont de timp apropiat, această „anomalie” urbanistică a Bucureştiului.

listă de articole selecționate despre infrastructură – aici

Matty

La Taica Lazăr

Caritatea, făcută cu cap, eficiență si rezultatele alea care se vad pe termen lung e o profesie. Și ca orice profesie, se face cu respect față de oameni – de donatori și de beneficiari – cu responsabilitate inclusiv pentru demnitatea lor, pentru poverile lor, cu răbdare și investiții mai ales în oameni.

La Taica Lazăr, magazin de caritate, funcționează de câțiva ani și tocmai s-a mutat în casă nouă,  mai mare, la baza Dealului Mitropoliei, pe Bibescu Vodă 18.

Funcționează simplu: primesc donații, pe care ori le pun în vânzare la în magazin, ori le distribuie direct în comunități.

Principiul de bază este ca toate lucrurile  donate – cărți, haine, decorațiuni, bijuterii – să fie noi sau în stare foarte bună și curate. Adică, donați doar ce ați cumpăra, la rândul vostru, făra ezitare.

Pe pagina de facebook, actualizată zilnic, puteți rezerva obiecte din magazin.

Tot acolo sunt detaliile campaniilor pe care le derulează, parte dintre acestea dedicate copiilor internați la Marie Curie.

Matty