7 mașini vechi - LI

Ne-am întors! Și cu forțe proaspete - începînd cu episodul de azi, vedem și mașinile vechi pe care ni le-a trimis un nou prieten al seriei noastre, Cosmin!

Cosmin ne-a găsit un Peugeot 404, bibilit și dichisit, mîndria proprietarului:

Mai vedem un Opel Rekord vechi - coupe - model A:

Ando l-a pozat - și-a mai pozat și o raritate - o Toyota Tercel din prima serie (au fost vreo cinci), din 1979:

Nici acest Datsun/Nissan Bluebird nu-i de lepădat, nu? E cam din aceeași perioadă cu Tercelul. Modelul e un 910 - ceea ce vă ajută să vă faceți o idee cîte generații de Bluebird au fost înainte; că după… nu mai știu!

Tot Ando mai are înc-o japoneză: un Hyundai Excel X1, ca să fim exacți:

… e de prin 1985.

Mergem mai departe. Un arc peste timp, în familia micuțelor Fiaturi; un 600, pozat de Ando… și un Panda tare haios, găsit de Cosmin:

… admirăm iar eleganța simplă produsă de același Fiat și preluată de ruși, prin Lada; mașina veche - 1500 - e găsită de mine; cea mai nouă - 2105 -, de Cristian Malide; nu miră pe nimeni că vechitura pare că se ține mai bine pe picioare decît sora mai tînără…

Încheiem - că ajungem și la încheiere - cu două Dacii 1100 ruginite și lăsate cam de izbeliște. Cea albă e tot de la Cosmin; cealaltă - într-o culoare foarte potrivită modelului - de mine:

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate - aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Matty: una pe zi

Pasajele rutiere din ultimii 25 de ani

Fiindcă - nu știu cum s-a potrivit - ne-am tot ocupat de pasajele rutiere bucureștene construite în vremea ceaușistă, socot că nu-i de lăsat încolo o trecere în revistă a ce s-a construit în anii de după Ceaușescu.

Tribut adus motorizării - dar necesare, ce să zici!

Să le numărăm, coane Fănică - și pe astea!

Ca să pară mai multe, le-am pus la socoteală și pe cele din zona periurbană.

Încep cu DN1, unde s-a construit prin 2003 pasajul de la Aeroportul Otopeni, în ideea de a ajuta ieșirea traficului în șosea și de a asigura și accesul la centrul comercial Metro, care la vremea respectivă era încă deschis acolo.

Un pic mai departe - și mai devreme - se construise și un pasaj subteran la Petrești/Corbeanca, pentru a-i fi de folos centrului comercial Prisma - încă de mare succes în acea perioadă. Pasajul era o investiție particulară.

La începutul anilor 2000 DN1 a devenit neîncăpător, și pentru că zona Băneasa-Otopeni s-a dezvoltat enorm. Așadar DN1 s-a lărgit (vechiul Pasaj peste Centura Otopeni s-a lărgit și el) și au apărut cele două „cocoașe” de la IKEA și de la Meteo. Investiția s-a terminat extraordinar prin săparea pasajului subteran de la Aeroportul Băneasa.

Rămînem pe heliopauza bucureșteană, amintind accesul subteran săpat pentru ușurarea accesului la Carrefour Militari, prin 2001-2002.

Modernizarea Centurii - așa cum s-a făcut ea, greu și improvizat - a adus și construirea de pasaje supraterane. Unul la Chitila - în prelungirea celui vechi de peste calea ferată - și peste șoseaua Chitilei; altul la Otopeni, ajutînd oamenii să scape de bariera aceea înfiorătoare; precum și alte două, așezate de-a curmezișul Centurii, la Tunari și Ștefănești; din păcate, doar cu o bandă pe sens.

Tot peste Centură - firesc și necesar - a apărut și un mare pod care duce traficul pe autostrada A2, în 2004.

Iată-ne apropiindu-ne de oraș; avem pasajul Pipera, peste calea ferată de Constanța - acela care, țineți voi minte, a fost cică proiectat mai jos decît trebuia, astfel încît firele de curent ale trenului nu prea aveau loc să mai treacă… Pasajul Pipera a fost completat recent cu cel de la Aurel Vlaicu, de peste Floreasca și Barbu Văcărescu.

Amintim că s-au refăcut - la mijlocul anilor 2000 - pasajele feroviare de peste lacul Herăstrău (fără măcar un nenorocit de trotuar pentru pietoni și bicicliști!!) și cel dinspre Gara Băneasa, de peste DN1, pierzîndu-se vechiul pasaj interbelic, plin de eleganță - dar foarte scund…

Revenind „la chestiune s-a făcut utilul pasaj de la Doamna Ghica, care corespunde în zona Delfinului.

De anul ăsta, circulăm mai bine pe relația Văcărești - Mihai Bravu, pe perechea de pasaje de la Abator.

N-avem cum să nu lăudăm fantasticul complex de pasaje Basarab - care te scoate din Titulescu înspre Leul într-o clipită. Nu aveți idee cît de mult s-a schimbat în bine viața bucureșteanului după construirea minunăției ăsteia.

S-au făcut și reparații (cum zicea cineva, s-a văruit ce-a construit Ceușescu…) la Podul Grant, la pasajele Obor, Muncii, Unirii, Victoria, Lujerului, Mărășești - de fapt, la toate. S-au reparat și pasaje rutiere de peste căile ferate din localitățile ilfovene - mă gîndesc la cel de la Buftea, cele din Chitila (construirea unuia suplimentar, paralel cu cel vechi, care să permită traficul pe două benzi pe sens).

Dar nu s-a făcut nici o reparație nici azi la Podul Constanța, și trebuie să amintim pericolul de acolo!

În lucru se află, acum, pasaje subterane la Piața Scînteii și la Big Berceni. Dac-oi fi uitat ceva, a mea să fie vina.

Matty: una pe zi

Pasaje rutiere în presa vremii

Astăzi, după inaugurarea celui de-al doilea fir al pasajului de la Abator, ne-am gîndit să scoatem, tot de prin arhive, alt articol despre pasajele rutiere bucureștene - din ziarul „Scînteia” - apărut în 1986, pe 4 Mai.

Ca de obicei, interesant - și o dovadă că de la bunele intenții de pe planșetă pînă la ce-a ieșit în realitate, e distanță mare.

Să vedem ce scrie, după ce trecem peste introducerea comunistă de rigoare.

Se lucra deja la Pasajul Mărășești, care - încă - trebuia să treacă pe sub Calea Văcărești; zic încă, fiindcă artera cu acest nume, pe segmentul dintre Timpuri Noi și Sfînta Vineri, nu mai există, fiind înlocuită de Mircea Vodă. La acea vreme se demolase deja masiv în zona aceea…

Pasajul Victoria era înfățișat ca o mare, mare realizare. Păcat că nu a ajuns niciodată să fie așa cum s-ar fi dorit. Nu s-a reușit acea „relație rutieră cu bulevardul 1 Mai”; nu are nici azi nenorocita aia de stație de tramvai - și nici legătură cu stațiile metroului (apropo, știați că inițial planul magistralei care duce la Gara de Nord prevedea ca să se sape pe sub Titulescu spre Basarab? - și că soluția actuală, pe sub Buzești-Polizu a apărut pe ultima sută de metri).

Pasajul de la Lujerului n-a ieșit cum trebuia… adică - ce mai tura-vura! - n-a fost făcut cu stații pentru tramvai; era prea scump. Fără stații de tramvai, nu poate fi vorba nici de o relație subterană cu stația de metrou adiacentă…

Pasajul Băneasa - despre care tocmai ce-am vorbit deunăzi - e și el pomenit; dar cel mai ciudat mi se pare că nu se vorbește nicidecum despre Pasajul Unirii (Anul 1848, cum s-a numit la inaugurare - după Piața 1848, cum se numea pe atunci Piața Sfîntu Gheorghe), care avea să se deschidă prin 1987. Pesemne era ceva destul de nehotărît în plan, ori un subiect prea apropiat de nesiguranța cu care înaintau lucrările la Centrul Civic - așa că articolul nu-l amintește nicidecum).

Cea mai interesantă mențiune este, desigur, cea la pasajul de sub Calea Victoriei. Foarte util, într-un fel, pentru că asigura un flux decent pe relația Dacia - Gara de Nord. Să nu uităm că această axa de circulație a fost încurajată masiv în anii ‘80, prin demolările dintre Moșilor și Piața Galați, precum și prin tăierea bulevardului cel drept și larg dintre Romană și Calea Griviței. Pasajul se dovedea util pentru că-i permitea lui Ceaușescu să circule nestingherit pe Calea Victoriei, fără să mai fie nevoie să se oprească traficul pe străzile cu care făcea cruce.

Matty: una pe zi

Înapoi pe Calea Şerban-Vodă

Un articol aruncat acum şase ani ne-a adus - azi - plăcerea de a ne întîlni cu Venera E. Dumitrescu-Staia.

Ne-a trimis o fotografie din 1934, cu imobilul din Calea Şerban Vodă 106. Şi cîteva cuvinte.

scris de Venera E. Dumitrescu-Staia

Imaginea dateaza din anul 1934.

Casa bunicilor si parintilor subsemnatei, din Calea Serban Voda Nr. 106, a fost construita de bunicul meu patern Dumitru Dumitrescu, fost negustor, mult înainte de anul 1900. Tatal meu Emil D. Dumitrescu (n.1897-d.1981) a fost ofiter superior activ, participând la Primul Razboi Mondial cu gradul de Sublocotenent, precum si în al Doilea Razboi (1939), fiind concentrat si purtând gradul de Lt.col în rezerva.

Aceasta constructie a fost realizata cu Credit la Creditul Funciar Urban, având la fatada 2 apartamente, unul la parter unde au locuit bunicii mei Dumitru si Ana Dumitrescu, cu descendentii, respectiv parintii subsemnatei si fratele meu, iar dupa decesul bunicilor, între anii 1927 si 1930, cu parintii si unicul meu frate, ne-am mutat la etaj. Suprafata imobilului cu terenul aferent constructiei de la strada si în interior, aproximativ 1.400 m.p., au existat 10 apartamente, totul fiind nationalizat în 1950. În prezent sunt demolate vechile constructii din interior.

Mentionez faptul ca aceasta mostenire a tatalui meu de la parintii lui, conform Legilor în vigoare, NU trebuia sa fie nationalizata.

Fratele meu a decedat în 1972 la numai 48 ani, iar parintii mei, în 1978 si 1981 - toti 3, precum si bunicii paterni si materni, se afla înhumati la Cimitirul Bellu din Bucuresti, Aleea C. Tanase, Fig. 4 - am scris, printre altele si un articol despre Cimitirul Bellu

——————-

… iată casa, în zilele noastre:

Matty: una pe zi

Cișmigiul în presa vremii

… dacă tot ne-am plimbat recent prin Cișmigiu, să mai rămînem nițel aici; România Liberădin de 21 Iunie 1971 publica un articol despre acest parc:

Articolul e de Ana Blandiana. Întrebarea ei rămîne și azi în picioare: cine a făcut toate acele oribile busturi de scriitori pe care îi recunoști după eticheta explicativă a numelui în această țară născătoare de mari sculptori?

Matty: una pe zi



despre ce se mănîncă în Bucureşti - şi cu ce se mănîncă Bucureştiul.

acasa

detalii si contact

harti si scheme

linkuri si prieteni

autori si articole

vorbim despre...

550 555 Alexandru Dinu ando anii 90 arhitectura biciclete blog caricaturi civilizatie cofetarie covrigi cultura cumparaturi fast food fun general guest post internet istorie magazine masini Matty Mic.ro parcuri patiserie plimbare porcarii porcarii imense poze presa primarie prostuar radio restaurante shaorma strazi tampenii timpenii trafic transport public trezim copiii una pe zi uratenii uritenii

comentarii

arhiva

cele mai