despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

O precizare

scris de Ando

Mai întâi, o fotografie din Ianuarie 1961:

Apoi, două fotografii culese din arhiva Agerpres – una din 1967 cu o porţiune din piaţa Operetei (fostă piaţa Senatului) văzută de sus, iar a doua realizată în august 1973, când, în prezenţa secretarului general al ONU, Kurt Waldheim, aceeaşi piaţă a fost botezată „Piaţa Naţiunile Unite”.

 

În ambele imagini, am marcat coronamentul aflat atunci pe acoperişul blocului de pe Calea Victoriei nr. 1.

De ce? Pentru că am citit, pe net, destule comentarii care afirmă că acest coronament a căzut la cutremurul din 4 martie 1977. Între timp, am găsit şi am socotit util să postăm, în acest context, fotografia şi textul însoţitor, publicate în ziarul „România Liberă” din 7 Aprilie 1977, deci la o lună după nefericitul eveniment.

Aşadar, acel ornament nu căzut la cutremur ci a fost desfiinţat ulterior.

Case căzute 166 – Bd. Alexandru Ioan Cuza 30

… o pereche de case de vînzare:

 

mai multe despre Case căzute

Matty: una pe zi

Din fugă: City Grill Primăverii şi-a extins grădina

scris de Ando

În Piaţa Charles de Gaulle, noua grădină, cu aspect rustic, a restaurantului City Grill e amplasată pe colţul dintre bd. Primăverii şi bd. Aviatorilor. De fapt, era singurul colţ din piaţă rămas liber.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Case căzute 165 – Str. Pompiliu Eliade 8

din nou pe străduța asta; însă cu un bloc construit cu un oareșce avînt… și lăsat.

mai multe despre Case căzute

Matty: una pe zi

adeverință

Prin prezenta se adeverește că patiseria cea veche de pe colț, de la Piața Galați (Gemeni, na!) este foarte, foarte bună. Și-i aici de cînd lumea.

Și – repetăm – bună.

Și-i adevărat că face șuberekuri.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

e loc! e loc mult!

… o idee a Primăriei e să construiască un spital nou, mare; e un lucru bun, firește.

Vrea, însă, să-l construiască-n Pipera – loc deja gîtuit și nenorocit. Știm prea bine ce chin pe toți cei nevoiți să meargă la mama-naibii ca să-și facă permise și pașapoarte. Și ce chin și pe cei care lucrează acolo – și-s tot mai mulți. Desigur, pînă cînd acest spital va fi proiectat, ridicat, utilat, autorizat… e vreme destulă ca să se mai schimbe ceva și-n infrastructura zonei!

Bun-înțeles, cum zona adiacentă este destul de aglomerată și populată – avem Tunarii, Ștefăneștii și Voluntariul – nu-i rău să fie spital aici! Da’ poate-ar fi mai potrivit în partea sud-vestică a Capitalei, să servească Drumul Taberei, Militariul, Chiajna, Domneștiul, Bragadirul și Bolintinul? Sau – de ce nu? – poate chiar în plin centru, acolo unde-i imensul loc viran de pe bulevardul Unirii, dintre Biblioteca Națională și fostul bloc Connex.

E o discuție în care nu mă bag!

Altceva nu-mi dă pace: terenul avut în vedere în Pipera este… al Televiziunii Române!

… cine, cînd și de ce i l-a dat? La ce-i folosește Televiziunii terenu’ ăsta? Ce face – mai bine zis, ce a făcut acolo? Nu-nțeleg.

Mi se pare înspăimîntător numărul de terenuri și imobile care „nu aparțin de nimeni” și care nu aduc nici un folos locuirii în orașul nostru!

Sînt hălci uriașe de București fără stăpîn – sau folosite de un stăpîn care nu merită! Din hectarele de care n-are nevoie – și n-are nevoie de toate! – Armata se pot scoate locuri de grădinițe, de școli noi – vitale pentru toți cei care s-au mutat în zona periurbană!

Matty: una pe zi

prin fundături XII

de Ando și HM

Mergem un pic prin spatele magazinului „Muzica”. Ce-i aici, din strada Cîmpineanu (fostă și 13 Decembrie)…

… întorcîndu-se tot în aceeași stradă Cîmpineanu?

O scurtătură-n trepte; și nu numai – ci și un soi de rămășiță a unei treceri uitate de vreme. Cîndva, între Cîmpineanu și Calea Victoriei, ființase un pasaj – Pasajul Român.

Mai mergem oleacă prin Cotroceni, să vedem ce fundături ne-au mai rămas! Prima se cheamă doctor (firește!) Nicolae Vicol:

Se-nfundă undeva între strada Carol Davila și frontul secund de blocuri ce mărginesc bulevardul Eroilor, și nu-mi dau seama dacă înainte de construirea acestora dădea-n bulevard.

Din strada sus-menționată, dar înspre capătul ei din șoseaua Cotrocenilor, se ivește și intrarea Carol Davila.

Iată o continuare a străzii Doctor Grecescu, care se-nfundă-n Arenele de tenis; așa a fost de cînd lumea, fundătură – se vede cît de veche e după platanii uriași – dar, odinoara, probabil că dădea mai degrabă-nspre Ștrandul Bragadiru:

Și-un fund de sac fără nume, din strada Pasteur.

Schimbăm cartierul; din Calea Rahovei veche – azi botezată George Georgescu – se vede fundătura Eliza Moroiu:

… data viitoare, dăm tîrcoale mai mult primprejur.