din viața Capitalei

Citim în „Scînteia” din 12 Aprilie 1964 despre construcția stației de Salvare de pe Eminescu și ne-aducem aminte că, atunci, ambulanța era chemată la numărul 06. Ani mai încolo, s-a trecut la numărul 061; în anii ‘90, telefonul a devenit 961, înainte de a fi transformat în 112.

Pe 28 Iunie, în același an și-n același ziar, găseam informații despre noi parcări:

Ne-ntoarcem la telefoane - România Liberă” din 3 Decembrie 1967 scria despre pașii importanți făcuți în automatizarea centralelor; și ne-aducem aminte și că prefixul orașului nostru era, înainte-vreme, 90:

Matty: una pe zi

au ars micii de la Basarab

Iată, ieri am aflat o veste tristă: un incendiu urît a distrus mare parte din baraca (că, ce-i drept, cam baracă era!) micăriei de la Basarab.

Am trecut să văd, nu din curiozitate morbidă (de-aceea nu aveţi nici poze cu ruina localului dindărătul geamurilor de la stradă), ci cu speranţa că n-o fi vorba despre micii noştri cei buni.

Păcat - speranţa s-a năruit imediat; fix micii noştri cei buni luaseră foc.

Localul e distrus, practic. Sper să aibă cum să fie refăcut.

Păcat!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cinci-şase

Sîmbăta asta ne-aducem aminte de parta a treia a articolului Locuri și nume

… și despre cît de aiuritor s-au dat peste cap nenorocitele de numere poștale, în urma demolărilor ceaușiste: prin unele locuri au rămas însă unele imobile în picioare; trasee sinuoase ale străzilor au fost îndreptate - aşa că vreo casă de pe partea stîngă veche a străzii se poate găsi azi pe partea dreaptă nouă a străzii. Sînt fel de fel de situaţii aiurea, fiindcă puţin le-a păsat comuniştilor de cadastru.

Matty: una pe zi

din zbor

Agerpres a lansat un e-book numit „Agerpres 125 - Evoluţie după Revoluţie”. Îl găsiţi aici.

Mi-a plăcut.

Jurnalul realităţii (II)

scris de C. D. Mocanu

Luni 1 decembrie 2014

Ziua Naţională a României. Se transmite la televizor parada militară organizată pentru a marca şi cinsti sărbătoarea. Aşa cum am făcut-o neabătut, încă din copilărie, urmăresc spectacolul care are loc o singură dată pe an.

Stau comod pe fotoliu şi aşteptând începerea transmisiei îmi revin în minte imagini de la începutul anilor ‘60, când nu aveam televizor dar număram orele rămase până la evenimentul care se întâmpla atunci în ziua de 23 august. Un vecin, singurul care pe o rază de 1 km. avea un Rubin 102, aşeza cu mare grijă televizorul în dreptul ferestrei larg deschise iar noi, ceilalţi, mari şi mici, aliniam scăunelele aduse de acasă fără să-i smintim omului florile sau legumele din curte.

Trecut-au anii! S-au schimbat condiţiile, s-au schimbat circumstanţele, multe s-au schimbat şi nu toate în bine. Uitându-mă la parada militară eu trăiesc însă acelaşi amestec de sentimente, consolidat în timp, ale copilului din anii ‘60 şi ale adultului din 2014 care, pe deasupra (riscând să-i scandalizez pe unii!!), a avut onoarea de a-şi sluji ţara sub drapel.

Începe parada şi firul gândurilor se întrerupe. Mă uit nemişcat la imaginile care „curg” un pic prea repede. Se retrage fanfara (mai puţin riguros şi spectaculos ca acum 50 de ani), semn că mă pot ocupa de altceva.

Din curiozitate, comut pe un alt post. Aici transmisia din Piaţa Constituţiei continuă şi o tânără purtătoare de microfon încearcă să lege un dialog cu un puşti de 5-6 ani. Ochi mari, vioi, căciulă îndesată peste sprâncene, fular înnodat cu un nod mare, gata să-l sufoce. Vorbeşte cântat lungind silabele.

- Ţi-a plăcut parada?

- Da.. a.. a!

- Ce ţi-a plăcut cel mai mult?

- Tu..u-nu..u-ri-le şi po..o-li-ţi..i-le.

- Ce vrei să te faci când o să fii mare?

- Îm-puş-că..ă-tor!

Transmisia în direct s-a întrerupt brusc şi emisiunea a continuat din studio.

Avea dreptate puştiul! Cam multe poliţii! Uneori şi pe mine mă bate gândul să mă fac împuşcător!

Matty: una pe zi

Autostrada, din nou în presa vremii

… dacă de curînd  am citit cum se circula pe Autostradă, azi încercăm - tot cu „România Liberă” - să ne dăm seama cum s-a ajuns la Autostradă.

Păi, la început a fost anunțul; pe 8 Februarie ‘67 (partea cu licitația și contestația nu exista acum aproape o juma’ de secol…)

… apoi, (3 Noiembrie, același an) s-au angajat oameni…

… și… s-a lucrat, desigur. Zice și la gazetă doar - pe 28 Septembrie ‘69…

După o vreme, fiindcă, alături de nerealizări existau și lipsuri, lumea a-nceput să se-ntrebe de ce nu se inaugurează odată și-odată (13 Iunie ‘72) minunăția de Autostradă:

Din ce știm, Autostrada nu are o dată oficială de inaugurare - cu pamblică, pîine, sare și fotografi; s-a dat în funcțiune cam… tacit.

Dar - o lună mai tîrziu - s-a circulat!

Cum? - ne zice Victor Beda (dacă țineți minte povestioarele lui cu accidente și alte prăpăstii rutiere cu care ne-a otrăvit viața de-a lungul anilor comunismului):

Asta a fost Autostrada. Nu avea, pe mijloc, gard de protecție, ci tufe mai mult sau mai puțin răsărite…

Matty: una pe zi



despre ce se mănîncă în Bucureşti - şi cu ce se mănîncă Bucureştiul.

acasa

detalii si contact

harti si scheme

linkuri si prieteni

autori si articole

vorbim despre...

550 555 ando anii 90 arhitectura biciclete blog caricaturi C D Mocanu civilizatie cofetarie covrigi cultura cumparaturi fast food fun general gogosi guest post internet istorie magazine masini Matty Mic.ro patiserie plimbare porcarii porcarii imense poze presa primarie prostuar radio restaurante shaorma strazi tampenii timpenii trafic transport public trezim copiii una pe zi uratenii uritenii

comentarii

arhiva

cele mai