despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Vacanțe și veri…

scris de Venera E. Dumitrescu-Staia

Cu nostalgia anilor care se scurg mult prea repede, cel puțin de câțiva ani și în prezent, trecutul nu este trecut sau uitat, ba este chiar foarte, foarte prezent, atât în memoria cerebrală, cât și cea scrisă pe agende, fotografii, scrisori sau ilustrate. Memoria mea cred că este fixată destul de bine în cutia craniană, pe care nu o las să ruginească, motiv pentru care mă bucur că pot să le fac cunoscute celor interesați, de felul cum copiii, pâna la vârsta de majorat, care în acei ani era la vârsta de 21 ani, petreceau vacanțele cu părinții, alții în colonii de vacanță organizate de stat sau de școli. Vacanța școlară începea de la 1 Iulie și ținea pâna la 1 Septembrie.

Personal, atât eu cât și fratele meu, cu doi ani mai mare, nu am devenit independenți decât după 21 ani, când terminasem studiile superioare și devenisem autonomi din punct de vedere material sau căsătoriți.

Îmi amintesc de zilele frumoase de vară petrecute la Timișul de Sus (vezi imagine), aproape de Brașov, imaginea din bazinul aflat în terenul ce aparținea Primăriei Sectorului 3 Albastru, iar pentru a avea acces trebuia acordul primarului. Tatăl meu a obținut acordul, iar marele avantaj a fost că se includea și accesul la pensiunea unde puteam sa servim cele 3 repas-uri.

În concluzie, afirm cu convingere că anii cei mai frumoși ai copilariei au fost cei petrecuți cu părinții și fratele meu.

Matty

Din nou, de la Pământ spre Lună!

scris de Ando

16 iulie 1969. Acum fix 50 de ani, nava Apollo 11 pleca în direcţia Lunii cu acel echipaj intrat în istoria umanităţii. De data asta, după numeroase etape şi zboruri pregătitoare, pe 20 iulie omul va coborî şi va păşi pe o alt corp ceresc. Intr-un context politic deosebit de favorabil relaţiilor dintre S.U.A. şi România (peste numai două săptămâni, pe 2 august, preşedintele Nixon avea să vină în România – vom „acoperi” subiectul la vremea potrivită), mass-media de la noi a relatat cu lux de amănunte pregătirile şi evoluţia lui Apollo 11, românii fiind, astfel, conectaţi din plin la eveniment.

Aşa că… puţintică răbdare! Revenim pe 20 iulie cu un substanţial grupaj de articole din presa vremii.

Matty

a ars restaurantul „Ido Memoș”

Azi dimineață a ars „Ido Memoș” – restaurantul; fastfoodul de peste drum a scăpat și funcționează bine-mersi.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1967 (VI)

de C. D. Mocanu și HM

… electronice, electrocasnice și nu numai: radioreceptorul „UML S 631 T”, mașina de spălat  „Albalux 3”, cea de cusut „Ileana”, aspiratorul „Record”, precum și motoretele și bicicletele „Carpați”. Toate și cu plata-n rate.

Va urma!

Matty

Urme ale trecutului (VIII) – Preșurile

scris de C. D. Mocanu

Precizare: „Urmele” există și fac parte din colecția mea de vechituri.

Au fost „covoarele” pe care am mers de-a bușilea și pe care am exersat mersul biped. Împodobeau cămăruța modestă în care părinții mei locuiau cu chirie pe Intrarea Fusului/Fanteziei la numărul 2. Avea mama și un covor adevărat, din iută, primit cadou la nuntă dar îl păstra pentru inaugurarea casei pe care o construiau dincolo de gard, pe Vitan.

 

Puteau fi găsite în toate gospodăriile mahalalelor bucureștene deși, mulți sunt tentați să creadă că erau specifice mediului rural. Nici vorbă! Ieftine și trainice, preșurile astea valorificau cu mare folos deșeurile textile care inevitabil se adunau în locuințele din brâul de sărăcie și voie bună al orașului.

Cămăși, rochii, bluze, fuste, basmale … câte altele, devenite nefolositoare după ce fusesră ajustate, cârpite, reparate de mai multe ori, erau spălate și păstrate cu grijă până în iarnă când, seara la gura sobei, femeile din familie puneau de-o clacă și le făceau fâșii adunate în gheme imense, cu mult mai mari decât o minge de fotbal.

Primăvara, cu oarecare mobilizare și efort, erau duse la țesut într-un mic atelier particular nelipsit din fiecare mahala. Avea în dotare un război tradițional, din lemn, la care se înlocuiau unele piese pentru a-l face să utilizeze ca bătătură fâșii de materiale textile diverse. În Vitan, din Dudești până la Dâmbovița și din Dristor până la Abator funcționa unul singur pe Strada Sebeșana, foarte aproape de Intrarea Fusului. Avea dever. Dura ceva până onora comanda dar o făcea totdeauna la termenul promis. În plus, soții Prodan, cei care în timpul liber țeseau preșuri, lucrau la „7 Noiembrie”. De acolo cumpărau pe mai nimic firul de bumbac pentru urzeală. Nea Prodan zis Cumătru, un țigan negru tăciune, simpatic, harnic și gospodar, bun prieten cu tata, nu ezita să se așeze la război lăsându-și nevasta să se ocupe de treburile casei și de Florin (Dințosu), băiatul lor de-o seamă cu mine.

Muncind mult și stăruitor oamenii orașului (cei ai Vitanului odată cu ei) au început să câștige din ce în ce mai bine. Pe măsură ce-și terminau casele le dotau și le decorau după moda timpului.

Încet, dar sigur, preșurile țesute din cârpe au trecut în amintire. Cumătru a demontat războiul și l-a pus în pod. Ocupa locul de pomană. Când buldozerul a venit la poarta lor, în focul mutatului, l-au uitat acolo. Dus a fost!

Cele două preșuri păstrate de mama au ajuns la mine după ce peste ele s-au așternut mai bine de șaizeci de ani. Încărcate de nostalgie, numai și pentru faptul că la un moment dat le-am călcat în picioare, le voi transmite celor care-mi urmează.

Post Scriptum

Până miercuri, 22 mai 2019, am fost convins că în al doilea deceniu din secolul XXI preșurile țesute din deșeuri textile sunt doar urme ale trecutului. M-am înșelat! Lidl mi-a zdruncinat convingerea.

Am constatat în acea zi că vestitul lanț de magazine, cu originile în Neckarsulm (Baden – Württemberg, Germania) vinde în România preșuri identice cu cele pe care eu le știu din copilărie și pe care le credeam uitate.

Sub denumirea „Woven Rug” – covor țesut, preșul de 60×90 cm. este fabricat de Meradiso, marcă a Lidl Stiftung & Co. KG, pentru țările din Europa de Est. Pe manșetă, traducerea în limba română este „covor din petice”. Cam stângace tălmăcirea. Prețul de 25 lei/buc. adică 46,29 lei/m² (circa 10,00 Euro/m²) este exagerat. Deșeurile textile se vând cu câțiva cenți kilogramul, fabricarea este în totalitate mecanizată, costul de producție este foarte mic. În plus, au și defecte de țesere (cel portocaliu din stânga fotografiilor). Cam atât plătea mama pentru un preș impecabil de 80×200 cm. țesut manual.

Dacă Lidl are vânzare, atunci este o afacere bună! Unde ești Cumetre?

Matty

Case căzute 304 – Str. Gazelei 72 A

scris de Ando

Mare păcat de starea în care se află această clădire. Am dat de ea pe strada Gazelei (fostă Elena Doamna), o stradă care porneşte din bulevardul George Coşbuc şi care are avantajul că este mărginită, în mare parte, de brâul abundent de verdeaţă de la poalele dealului Filaret.

mai multe despre Case căzute