despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

să nu consumi.

… ne ducem viața între lăcomie și chitroșenie – asta e.

Îi greu să treci peste metehnele vremilor trecute.

Mulți dintre noi am crescut cu fereala de-a consuma.

Înainte de Revoluție, fiindcă n-aveam ce… n-aveam unde și nici de unde! Lipsurile ne opreau să ieșim, să măîncăm în oraș – ni se părea prohibit!

Iar după Revoluție, fiindcă ne-am dat seama că… e pe bani!

… că viața-i frumoasă, da-i scumpă!

Și tot așa: stingînd tentația de-a consuma prin hipermarketuri, la salariu – ori prin mall, înainte de sărbători…

Consumul încă e mic-pitic; deși multe magazine-s ticsite, deși-i buluc prin centrele comerciale, deși-s destule restaurante pline-ochi, realitatea-i că toate astea-s interzise prea multor oameni – oameni care nici nu se gîndesc să consume: oameni pentru care faptul de-a merge la restaurant, la mall, la un eveniment e mult prea departe.

Case căzute 237 – Str. Vulturilor 56: nu mai e!

era ceva de capu’ ei – acuma nu mai e nimic-nimic. Au demolat-o. Pe Vulturilor se curăță aprig.

mai multe despre Case căzute

Matty

La școala 141 nu se-ntîmplă nimic!

Acum un an – fix un an! – se prăbușea o bucată dintr-un tavan al școlii 141 de la noi din Rahova. N-a pățit nimeni nimic – slavă Cerului!

După scurtă cîcîire administrativă, Primăria sectorului 5 a găsit că cea mai bună soluție e să se demoleze școala, întrucît e veche și-i mai bine să se construiască alta-n loc. În seninătatea ei, mai și zicea c-o să fie gata – atenție mare-n fundu clasii, băi! – chiar pînă-n 2019 !!

Au mai urmat alte cîcîiri – știți, legate de acte, transfer de responsabilități și așa mai departe, căci demolarea și construirea nu țin de sector, ci de mai sus.

Azi, după un an… avem vești!

Adică… avem vești că n-avem nici o veste: nici una.

Nu s-a demolat nimic, nu s-a făcut nimic.

o gogoșerie bună pe Sebastian

Pe Sebastian, între Rahova și noile centre comerciale de la Vulcan, găsim – printre case – o gogoșerie bună și cinstită.

… cinste ei!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Matty

noaptea minții!

Iată că, după o tărăgănare uriașă de trei ani de zile, compania de apă s-a urnit să refacă fîntînile de la Unirea, cele de pe marginea bulevardului Victoria Socialismului.

Ce mizerie era acolo! Ce cloacă!

Să refaci astfel de gunoaie nu-i o treabă ușoară; se cere, firesc, să se dea jos toate ornamentele coclite, toate mozaicurile știrbe – ce s-o mai lungim, trebuie demolate înainte.

Mi-a stat mintea-n loc cînd am aflat oameni care deplîng demolarea fîntînilor astea – că s-ar pierde „ceva”-ul acela care făcea din bulevardul ăsta… nu știu ce!

Refuz să pricep!

Adică demența ceaușistă ne-a procopsit cu hidoșeniile astea și noi zicem azi că… trebuie păstrate așa cum sînt!

Lua-le-ar naiba de porcării! Să nu le mai cîrpim!

Singura ieșire e să umanizăm cumva locul ăsta, nu să-l păstrăm!

De-aia partea de bulevard refăcută de Robert Negoiță s-a transformat deja într-o promenadă încîntătoare, care atrage Oameni!

Matty

Dacă nu v-ați plictisit de-atîția pescari și vînători…

… și dacă v-ați plictisit… aia e.

Civilizație publică XLIX – remorci și rulote

Ne-am obișnuit, de ceva vreme, cu imaginea rulotelor prin oraș. Că-s de recreere, că-s potrivite pentru muncitorii de pe șantiere ori că merg de minune pentru cei ce s-au apucat de ceea ce numim „street food”, le vedem tot mai des.

Descoperim, însă, că n-au fost vreo raritate nici în vremurile trecute. Așa că privim cîteva feluri de remorci închise – carosate – și rulote utilitare și istorisim despre ele.

Cu ce-ncepem? Cu un model de rulotă cu o singură osie foarte întîlnit în Capitală.

Astfel de mici rulote erau puse prin preajma piețelor, pe margini de bulevarde și-n ele se desfășura importanta acțiune de colectare a materialelor refolosibile, îndeobște maculatura. Înăuntru ședea cîte-un nene sau o tanti cu un cîntar – dacă te-mprieteneai cu ei poate mai puneai mâna și peste niscaiva reviste interesante. Programul era destul de lejer și nu rar le găseai cu lacăt pe ele.

Au funcționat pînă după Revoluție, cînd unele au făcut pași și-au ajuns prin piețe, pretîndu-se la comerțul cel nou; printre ultimele astfel de rulote în care chiar s-a făcut reciclare au fost cele de la Virgiliu, de pe colțul Berzei cu Dinicu Golescu; se ghicesc în spatele tramvaiului din poza de mai jos.

 

Nu știu cînd au apărut; în anii ’70 erau deja. Cu siguranță c-a fost o industrie care s-a ocupat sistematic de producerea lor; ca și de producerea altor modele de remorci mai mari – cu două osii -, cum ar fi cele de transport de persoane.

Le întîlneam pe șantiere, în agricultură: se legau de tractoare și mai rar de camioane. Erau tare incomode pentru pasageri, suspensiile fiind ca pentru cartofi.

 

Dată fiind existența din abundență a… lipsurilor socialiste, o bună parte au ajuns pe butuci, cauciucurile și alte piese fiind folosite pentru alte utilaje. În fapt, în astfel de remorci se țineau lucruri ori se mai încartiruiau niscai muncitori care n-aveau unde să doarmă.

Dar au existat și remorci destinate din fabricație locuirii!

… folosite la șantiere mai îndepărtate, prin țară. Pe cea de mai sus nu m-am învrednicit s-o pozez la vremea cuvenită și-așa că am mai găsit-o doar pe „street view”…

Bine-nțeles, întîlneam prin oraș remorci cu diferite aparate ori scule trebuincioase lucrărilor edilitare…

… plus cele de pe șantiere. Nu-s prea multe imagini oficiale cu ele, că nu poți zice că erau prea arătoase.

  

Au dispărut odată cu marile șantiere bucureștene, ajungînd la fier vechi, la țară, la stîne, ori transformate în magazii ori alte dependințe.

E momentul să coborîm mai mult în timp, și să menționăm că la vremea cînd s-au ridicat primele mari cartiere de locuit – precum Balta Albă – vînzarea alimentelor se făcea și din autobuze ori remorci transformate în magazine; asta fiindcă deși oamenii se mutaseră în blocuri, complexurile comerciale nu fuseseră încă terminate

Să revenim la ale noastre. Niște chestii mai mititele – cu o singură osie – se găseau pe străzi pe oriunde apărea cîte-un șantier de reparații ale „utilităților publice”.

    

În imaginile astea color mai apucăm să vedem și alte detalii interesante. Ca de pildă un camion de transport persoane – tot pentru muncitorii duși dintr-un loc într-altul – căruia-i lipsea confortul minim oferit de un autobuz și un „Buceag” carosat de I.T.B. și folosit pe post de depanare; ca el au fost multe.

Cine are chef să bată marginile bucureștiului o mai găsi, ruginite prin cine știe ce foste incinte de „coloane auto” ori de întreprinderi, droaște ruginite. Și poate s-or mai afla și printre blocuri, pe unde încă nu s-au apucat primăriile de desțelenit.

 

Uite, deci, că am mai reușit să descoperim o seamă de lucruri din trecut – din timpuri în care, surprinzător, coexistau atît penuria care ne silea să experimentăm troleibuze de marfă pentru aprovizionarea piețelor, dar și înțelepciunea de-a ține în funcțiune bibliobuze, care serveau drept biblioteci publice mobile.

surse foto: TramclubNorihiro Haruta • Cartierul EvreiescIliaș Duțescu • Cristian Malide • Aparu Ștefan-Daniel

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

Matty