ora 7

ora 7 a sosit!

dimineața a venit!

… și becurile de pe stradă s-au stins, firește - că doar cetățenii, lua-i-ar gaia, n-au nevoie de lumină să meargă pe trotuar.

Lasă-i să-și rupă picioarele-n gropi, lasă-i să calce în toți căcații, lasă-i să dea șoferii bezmetici peste ei, lasă-i să se sperie de cîini și hoți!

Da: la 7 dimineața punct - punctualitate dintr-asta e-un lucru foarte mare pentru tîmpiți! - becurile de pe stradă se sting, chiar dacă-i încă întuneric afară.

Frumos oraș.

Matty: una pe zi

7 mașini vechi - LII

Iată-ne ajunși la episodul 52; o premieră - pentru că-i primul în care nu apare nici o mașină găsită de mine. Și-i, mai ales, primul episod în care începem colaborarea oficială cu Paul Ioan Pârlea.

Începem cu una dintre acele mașini la care - cică - visează orice bărbat care-a ajuns la vîrsta la care se cam teme de burtă: Ford Mustang.

E găsit de Ando; tot de la el am și altă americană, mai burgheză un pic - Caddillac Cimarron:

Cimarron a fost - doar îl vedeți! - un Caddillac doar cu numele; e, altminterea, o berlină compactă. S-a produs prin anii ‘80.

Revenim cu picioarele pe pămînt - și în Europa. Dăm aici peste înc-un minunat Bot de cal - acel Mercedes splendid care știe - fără curbe, linii fluide și rotunjimi - să-ți ia ochii:

Este fotografiat de Cosmin; iar următorul Mercedes este fotografiat de Paul Ioan Pârlea:

Vedem un 190 - una din primele încercări ale companiei astea de a fabrica o mașină mai mică. Dar - chiar și azi, după mai bine de-un sfert de secol - place atît de mult!

Mai jos, tot Paul ne arată o dubiță; și tot Mercedes:

LP 409, să fim preciși.

Paul ne-a fotografiat și un Renault 25 facelift.

… frumoasă a mai fost, mașina asta. Și venită într-un moment tare potrivit - cînd Renault chiar avea nevoie de ceva cu care s-arate că știe încă să facă mașini.

Mergem mai departe… iată - găsit de Ando - un Audi 80, simplu, trainic și îngrijit:

Cînd te gîndești că a apărut la sfîrșitul anilor ‘70, zău că-ți vine să-l lauzi și mai tare.

Încheiem cu o Mazda 626:

M-am bucurat cînd Ando a pozat-o, fiindcă acest model (din ce s-ar putea numi generația a treia de 626, anii ‘80) e-acela cu care Mazda și-a cîștigat un nume bun pe piața mașinilor de-ncredere, mari și chiar arătoase.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate - aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Matty: una pe zi

ce se poate face și pînă unde se poate merge

Influența pe care mediul online o are - tot mai puternică - se vede în fiecare zi; sau, dacă nu se vede, se simte.

Să vedem ce poate face, deci, un influencer - fie el blogger, lider de opinie, ori activist…

Poate… influența? Desigur. Poate schimba realitatea? Da. Poate muta subiectele care merită atenție după cum vrea? Și asta.

Există un cartel al bloggerilor? Mda. În sensul că bloggerii mari nu-și scot ochii unii altuia (iar cînd o fac, pot s-o facă pentru trafic), au campanii comune, au prietenii construite în ani de activitate. Putem să spunem că există și un blat între bloggeri? Mda. Dacă un subiect nu va fi preluat de unul dintre cei mari, s-ar putea să nu fie preluat nici de ceilalți.

Înainte de a ni se opune, poate, argumentul invidiei, trebuie să spunem clar: un blogger mare muncește mult pentru a fi blogger mare. Dar nu despre asta vorbim acum.

Un blogger știe clar ce public are, cui scrie, și cine va reacționa și cum la un articol. Și - pentru că știe - are și mijloace de a controla asta.

Cînd scrii un articol, comentariile sînt importante. Sînt articole care știi că nu vor genera comentarii, chiar dacă sînt interesante: nu vor genera comentarii pentru că nu presupun polemici. Dar în articolele despre care știi că vor fi comentate e important să vezi încotro sînt duse comentariile.

Primele reacții după un articol vor duce linia discuțiilor unde vrea autorul sau… aiurea. Se poate devia această linie? Da. Poate bloggerul are cîțiva postaci care au grijă ca primele comentarii să dea linia dorită. Poate acești postaci… sînt chiar el - nu vă mirați.

Dar și dacă apar comentarii nedorite se poate face ceva. Unii șterg sau banează; alții pot lucra mai subtil, mutînd ora comentariului nedorit mai devreme, astfel încît drept ultime comentarii să apară doar cele favorabile.

Alt mod de a trage un comentariu pe dreapta este expedierea comentatorului cu propoziții scurte și disprețuitoare. Genul preferat este: tu n-ai înțeles nimic, nu-i așa?” - după astfel de replică, nimeni nu mai are chef să aducă valoare discuției. Ăăăă… nu-i așa?…

…o bună parte din treabă este făcută de comunitatea bloggerului. Comunitatea este construită cu greu și nu-mi place să cred că este o turmă de fani, de groupies.

Așa cum bloggerul știe cum îi va reacționa comunitatea, așa și comunitatea știe ce se așteaptă din partea ei. Se poate baza un blogger pe felul în care comunitatea va reacționa atunci cînd un comentator din afară va da impresia că atacă un subiect într-un fel nedorit? Da.

Vorbim și despre cum un blogger poate promova ceva. Și nu doar prin publicitate - ci și subliminal. Cînd întîlniți, din întîmplare, un articol în care autorul se întreabă știe careva care e cea mai bună pizza din oraș?” este interesant să vezi primele comentarii: probabilitatea ca acestea, de fapt, să fie adevărata publicitate a articolului este mare.

Un blogger știe care-i sînt vehiculele ce aduc trafic. Întrebările puse cititorilor - una la mînă. Mai sînt articolele care trebuie înțelese doar de cunoscători”. Vin și acele materiale primite pe mail de la X”. Am amintit mai sus și certurile cu alt blogger - și-astea dau trafic ușor.

Poate fabrica un blogger un subiect? Da - dar este mai simplu, mai elegant și mai fără urme ca treaba asta să se facă pe facebook. Cunosc oameni care fabrică subiecte; iar prin fabricare înțeleg construirea artificială a unui conflict care să genereze discuții și trafic. Instigarea și hărțuirea participanților la trafic, a reprezentanților ordinii publice sînt cele mai la îndemînă moduri de acțiune.

——————-

Mă întorc la ce spuneam mai pe la-nceput. Nu-i pic de invidie în articolul ăsta. Simply Bucharest nu-i blog de listă scurtă; e un un blog de nișă care nu trăiește din trafic, din publicitate, din promovare. Simply Bucharest are locul lui în lumea asta și locul ăsta e acolo unde se oprește vîrful nasului.

Am vrut doar să știți ce se poate face - nu întotdeauna, nu susținut și nu programatic - și pînă unde se poate merge.

din zbor

… pentru nostalgici, mici-pasionați și doar-curioși, o mașină (și nu limuzină, pen’că, în felul ei, nu era altceva decît o… Dacie) scoasă la mezat:

Limuzina Paykan Hillman-Hunter, 1974, din colecția lui Nicolae Ceaușescu, primită cadou de acesta de la șahul Mohammad Reza Pahlavi, cu prilejul alegerii lui Nicolae Ceaușescu drept Președinte al R.S.R.; însoțită de certificat RAPPS.

Matty: una pe zi

Parcul Regele Ferdinand, Gara Obor şi strada Căminului

scris de Ando

Graţie amicului nostru, C. D. Mocanu, am găsit în revista “Realitatea Ilustrata” nr. 495 din 15 iulie 1936 un interesant articol despre zona din imediata apropiere a Gării Obor (Bucuresti Est) - Parcul Regele Ferdinand. Autenticele informaţii, extrase “de la faţa locului” de publicaţia de acum 78 de ani, completează de minune articolul mai mult sentimental pe care l-am scris acum trei ani, surprins de plăcuta “amorţeală” care domneşte încă în cartierul Baicului.

Avem, aşadar interesante detalii suplimentare despre cum zona din faţa gării, devenea încet, încet unul din cele mai agreabile cartiere ale capitalei.

Unul din vechii locuitori ai cartierului - vestitul crainic sportiv al radio-ului public, dl. Ion Ghiţulescu, aflat acum la venerabila vârstă de 84 de ani - mi-a confirmat că “… după Marea Criza, guvernanţii, Primăria, băncile i-au încurajat, în special pe funcţionarii de la stat, să-şi facă vilişoare, case, în zonele atunci mai periferice… Aşa au apărut cele din Cotroceni sau aici în zona Obor” şi că o serie de case din cartier au fost realizate după planurile arhitectului Constantin Joja.

Eu am să mă opresc ceva mai mult asupra imaginii următoare :

In stânga peluzei (A) este “un monumental cămin - un fel de casă - bloc în sensul celor cu cari municipalitatea socialistă a înzestrat Viena - şi unde pe un preţ mic, pot găsi apartamente funcţionarii Ministerului de Interne”

Această clădire, care există şi acum, avea să dea numele străzii care s-a configurat prin faţa ei: Căminului.

In planul îndepărtat al imaginii (B) este vizibil celălalt reper care a rezistat timpului: “casa-ciupercă” numita aşa după forma acoperişului

In regimul comunist, valul schimbărilor a atins şi această parte din oraş. Iată cum arăta în ziarul România Liberă din 23. 04. 1960 o primă schiţă de sistematizare a zonei. Clădirea Căminului (A) este păstrată dar flancată acum, de-a lungul străzii de două blocuri cu patru etaje - cel drept şi cel gen “potcoavă”.

In 1967, în plin avânt al construirii de locuinţe proprietate personală, s-au adăugat spre bulevardul Ferdinand şi cele 4 blocuri P+10, astfel că imaginea generală a zonei arată astfel:

Din fericire, pe partea opusă a bulevardului, frontul de blocuri nu este continuu fiind şi limitat la înălţimea de P+4. In plus, nici vegetaţia nu a avut mult de suferit, astfel că - cel puţin pe această porţiune - nu avem de-a face cu acea imagine apăsătoare de arteră tip “coridor”.

Incă odată, mulţumiri lui C.D. Mocanu pentru stăruinţa cu care ne ajută.

Citiți și: C.F.R. şi inovaţia anilor douăzeci: pavilioane de locuinţe colective în apropierea Gărilor

Matty: una pe zi

din viața Capitalei

Duminica asta ne delectăm cu un reportaj despre navetiștii care circulau, la propriu… pe tren: București-Videle, cu bilet de peron de Petre Mihai Băcanu; firește, din România Liberă”. A apărut pe 29 ale lui August, în 1970.



despre ce se mănîncă în Bucureşti - şi cu ce se mănîncă Bucureştiul.

acasa

detalii si contact

harti si scheme

linkuri si prieteni

autori si articole

vorbim despre...

550 555 Alexandru Dinu ando anii 90 arhitectura biciclete blog caricaturi C D Mocanu civilizatie cofetarie covrigi cultura cumparaturi fast food fun general guest post internet istorie magazine masini Matty Mic.ro patiserie plimbare porcarii porcarii imense poze presa primarie prostuar radio restaurante shaorma strazi tampenii timpenii trafic transport public trezim copiii una pe zi uratenii uritenii

comentarii

arhiva

cele mai