despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Civilizație publică XXXVI – două chioșcuri… (V)

episodul I • episodul II episodul III  • episodul IV

… ce-mi place cînd zic c-am încheiat o treabă și-mi dau seama că nicidecum nu-i așa! Așa crezusem și despre seria noastră dedicată multitudinii chioșcurilor stradale vechi.

Zisesem… dar de bine ce zisesem că-i gata… uite că nu-i gata.

M-a stîrnit setul de poze surprins de Iliaș Duțescu de la Catedrală spre Luterană-n jos, undeva la-nceput de ani ’70. Ce lume, ce atmosferă, ce de mici comori reies de-acolo; și, printre ele… și un chioșc de ziare, pe colț, vizavi de Catedrală!

Păi nu era păcat să nu plec iar la vînătoare?

… deci, ce-am mai găsit?

Urma unui chioșc – poate doar pe post de suport de reclame – pe Bulevard; două din dispăruta zonă a Podului Izvor – unul cu un tramvai ce-i trece prin față -; unul pe-o stradă necunoscută, aflată în reparații, revedem chioșcul de ziare de la Piața Senatului; dar și unul fotografiat din vechiul rond de la Universitate; și mai încolo un chioșc care se-ntrezărește pe Batiștei, dar și cel (în altă versiune) de peste drum de blocul ARO – atunci în construcție; plus unu’ pe la Sfîntu-Gheorghe…

      

… un chioșc pe care-l vînam demult, dar nu se vedea bine în nici o altă poză e cel de lîngă vechiul bloc Scala; mai departe avem altul pe colțul Căii Victoriei cu Eforia, pe cînd nu se ridicase blocul actual ce ia fața Poliției; încă unul tot pe Calea Victoriei; unul din Piața Națiunii, altul din părțile vechii Hale a Unirii, unul aflat pe colțul dispărutei căi a Rahovei, de la Tribunal – dar și altul pe actuala cale a Rahovei, în stație la Chirigiu – fotografiat de Dan Vartanian acum 40 de ani! Și unul ce se ițește pe-un colț, în vechea piață a Victoriei. Și cele două pe care deja le-am mai văzut: de pe fostul bulevard 1 Mai și din Vitan…. dac-o fi din Vitan?

     

Surse: arhiva foto a agenției publice de presă, paginile de  facebook Pescaru lu peșteTurism de altădată, Bucureștiul în imagini

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

Matty

Jurnalul realităţii (XXX) – Ce pățești dacă nu ești monarhist (II)

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.

Povestea de dragoste dintre prim-ministrul Mihai Tudose și postul de televiziune Antena Monarhiei (fost Antena 3) a avut viață scurtă. Principalul realizator, combinatorul Mihai Gâdea, a avut față de cel din fruntea guvernului o atitudine binevoitoare, ocrotitoare, l-a susținut și i-a făcut presă bună, chiar și atunci când protejatul lui o mai dădea de ulucă. L-a vizitat la guvern, l-a invitat în studio de mai multe ori, au comentat și au împachetat frumos diverse decizii discutabile ale executivului sperând că într-o zi va fi (răs)plătit pentru serviciul prestat. (A uitat să-l întrebe înainte dacă are cu ce!)

Butoiul cu mierea fericirii lor s-a răsturnat în seara zilei de 10 ianuarie 2018 când, invitat fiind la emisiunea Marelui Gâde, Mihai Tudose a fost zgândărit să explice avizul negativ pe care guvernul l-a dat proiectului de lege pentru reglementarea statutului juridic al Case Regale a României.

Cu o atitudine și cu un limbaj cam golănești, nedemne de un prim-ministru dar, utilizând argumente legale și de bun simț, republicanul l-a lăsat fără replică și fără aer pe năimitul monarhist a cărui privire spunea tot. Dacă ar fi putut, l-ar fi mușcat de beregată în direct! I-a stricat jucăria! Vizibil surprins și afectat de prestația invitatului, Gâdea n-a mai fost el. A terminat cu dificultate emisiunea.

Un astfel de afront nu putea rămâne fără urmări. A doua zi Antena Monarhiei a dezlănțuit urgia.

Continuăm în acest ultim episod deslușirea metodelor și mijloacelor utilizate de slujbașii monarhiei pentru a-și pedepsi adversarii.

* * *

  1. Nadina Câmpean în dialog cu Marius Ghilezan, vineri, 12 ianuarie 2018.

Nadina Câmpean:

„Informațiile obținute de colega mea Oana Iancu spun în felul următor: Din 5 februarie familia regală va părăsi Palatul Elisabeta. Nu a existat nicio negociere cu R.A.P.P.S. așa cum spunea premierul aici, la Sinteza zilei. Ce credeți că se va întâmpla mai departe?”

Comentarii:

• În emisiunea Sinteza zilei, premierul nu a spus nimic despre o negociere cu familia fostului rege. A afirmat însă că a primit „O chestie un pic ciudată. Că sunt dispuși să plătească orice chirie dar, cu o perioadă de grație de un an.”

  ► Manipulare prin mistificare și prin afirmații mincinoase!

* * *

Marius Ghilezan (ziarist gângav și agramat, un fel de trompetă a fostului rege, monarhist fanatic, care pentru o perioadă destul de lungă a mâncat din palma Dudelor și Margaretelor):

Nu e prima dată când premierul se contrazice în declarații dar, atitudinea și vocabularul birjeresc îl descalifică. Probabil familia regală se va retrage, fie la Săvârșin, fie la castelul Peleș dar, problema Palatului Elisabeta rămâne. El poate fi revendicat oricând pe baza legii, el aparținând familiei regale.

Comentarii:

• Premierul nu s-a contrazis în declarații. A făcut una singură referitoare la oferta pe care a primit-o de la „Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei”. Nimeni nu a contestat existența ofertei!

• Împărtășesc opinia monarhistului despre „atitudinea și vocabularul birjeresc” al prim-ministrului.

• Palatul Elisabeta nu mai poate fi revendicat. Termenul până la care cei îndreptățiți o puteau face a trecut.

Legea Nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 prevede la art. 22 sancțiunea decăderii pentru exercitarea dreptului la măsuri reparatorii în termenul legal, precizând că nerespectarea termenului pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

• Mihai I nu era îndreptățit să revendice Palatul Elisabeta. O știa, a declarat-o public și spre cinstea sa nu a făcut-o! Numai Ghilezan poate crede că fostul rege a fost generos cu poporul român. Să fi vrut și nu-l lăsau Dudele și Margaretele.

  ► Manipulare prin dezinformare!

* * *

Nadina Câmpean către Marius Ghilezan:

Premierul deasemenea din tonul vocii și din frazele pe care le-a rostit la Sinteza zilei lăsa de înțeles că statul român a făcut cadou casei regale Palatul Peleș și domeniul de la Săvârșin. Aș vrea să apelez la experiența dumneavoastră și să le spunem românilor cum au fost construite aceste proprietăți.”

Comentarii:

• Și prin „tonul vocii” și prin „frazele pe care le-a rostit” Mihai Tudose a fost categoric și a afirmat că tot ce a revendicat fostul Rege Mihai I i-a fost retrocedat. Asta nu înseamnă că statul român i-a făcut solicitantului un cadou, ci că revendicarea a fost legală și s-a procedat în consecință.

  ► Manipulare prin dezinformare!

* * *

Marius Ghilezan (dovedește cât de bine vorbește limba română și la sfârșit spune și un adevăr. Gura păcătosului…..!): 

„[…]Deci nu i s-a dat de către Guvernul României, ci prin legea retrocedărilor, cum mulți dintre români și-au luat înapoi proprietățile, așa și Majestatea Sa Regele Mihai și-a luat bunurile care îi aparțineau. Faptul că Palatul Elisabeta nu l-a revendicat este o altă discuție.

Comentarii:

• Nicio clipă prim-ministrul nu a afirmat că guvernul l-a favorizat pe fostul rege. Ba din contră! A confirmat indirect că totul s-a desfășurat în limita legii.

• Da! „Majestatea Sa Regele Mihai I și-a luat bunurile care îi aparțineau.” Numai pe cele care îi aparțineau. Pe celelalte (Palatul Elisabeta) nici nu le-a revendicat. Dar trompeta monarhică nu spune de ce.

  ► Manipulare, dezinformare prin omisiune!

* * *

  1. Mihaela Bârzilă în dialog cu Marius Ghilezan, sâmbătă, 13 ianuarie 2018.

Mihaela Bârzilă:

„Noi știm pe de o parte veștile care au venit dinspre guvern pentru familia regală și n-au fost vești bune, pentru că înțeleg că nu s-au înțeles și după 5 februarie familia regală va trebui să evacueze Palatul Elisabeta pentru că premierul Mihai Tudose nu a acceptat să locuiască urmașii regelui Mihai acolo fără să plătească o chirie. N-a fost de acord cu acel an de grație pe care l-a solicitat, se pare, Margareta, custodele coroanei.”

Comentarii:

• Da! În conformitate cu prevederile Legii Nr. 406 din 2001 familia fostului rege va trebui să evacueze Palatul Elisabeta până la data de 5 februarie. Nu după 5 februarie!

• Inițial premierul Mihai Tudose a acceptat ca familia fostului rege să locuiască în continuare la Palatul Elisabeta dacă plătește chiria convenită cu R.A.P.P.S. S-a împotrivit însă acordării unui an de utilizare gratuită a reședinței. Dacă în final a respins cu totul ideea, bine a făcut. Legea este imperativă și spune că „membrii de familie ai titularului vor elibera locuința în termen de 60 de zile.” Nu prevede nicio altă soluție. Această lege se aplică tuturor celor care au avut calitatea de șef de stat și familiilor acestora. Familia fostului rege este mai cu moț?

  ► Manipulare prin mistificarea adevărului!

* * *

Marius Ghilezan (continuând gândul Mihaelei Bârzilă și făcând praf limba română):

„Și pe de altă parte consultând o serie de juriști după valul de televiziuni de ieri dimineată, juriștii mi-au spus că niciun proprietar nu poate evacua un chiriaș sau cel care are un comodat, în cazul familiei regale a fost un comodat, nu poate evacua unilateral. Deci prin voința părților sau printr-un proces. Adică nu cred că R.A.P.P.S.-u’  va târî familia regală într-un proces.”

Comentarii:

• „Remarcabilul” vorbitor de limba română poate fi liniștit. R.A.P.P.S.-u’ nu va târî familia pe care o slujește cu credință într-un proces. Va pleca singură pentru că va respecta prevederile Articolului 4, Aliniatul 3 din Legea Nr. 406 din 2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român. Nu există o altă cale.

  ► Manipulare prin dezinformare!

* * *

Cam așa acționează Marele Gâde și gâzii lui atunci când au o comandă serioasă, primită pe căi diplomatice. Povestea cu independența și imparțialitatea postului este doar… o poveste. De-a lungul timpului, după același model i-au mai „făcut” și pe alții. Eu știu unul. De departe, de acolo unde se află, nu ostenește să adune dovezi. Să-i ferească Dumnezeu de puterea disperării zămislite din onoare și din demnitate!

Post Scriptum

În seara zilei de luni, 15 ianuarie 2018, Mihai Tudose, prim-ministrul României, și-a anunțat demisia și i-a lăsat pe slujbașii de la Antena Monarhiei fără jucărie.

o veste bună-n Centrul Vechi

… anul trecut mă miram ce repede merge treaba aici pe Smîrdan cu Doamnei – anul ăsta clădirea-i perfect funcțională: e hotel, un „Hilton”.

 

Matty

Din fugă: abonat la Telekom…

scris de Ando

15 februarie a.c., mă prezint la casieria oficiului Telekom ca să plătesc abonamentul pentru luna ianuarie.

Mi se comunică suma, plătesc, iau chitanţa… ura şi la gară.

19 februarie a.c., dimineaţa. Internetul mort, încerc să dau un telefon, roboţica îmi comunică impasibilă: „post suspendat pentru neplată”!?

Mă îmbrac, iau chitanţa şi mă reped la oficiul respectiv (noroc că e la doi paşi).

– Ce se întâmplă? întreb, arătând chitanţa. Sunt cu plata la zi!

Se uită doamna respectivă la chitanţă apoi pe calculator şi îmi spune:

– Dvs. aţi platit pentru luna ianuarie, dar decembrie este neachitată!

– Păi, când am plătit, de ce nu mi-a comunicat colega de la casierie că am restanţă luna decembrie, ca s-o achit?

– A, păi ea nu vede, că nu avem acelaşi soft!

Deci, conform sloganului: vrei nu vrei, dacă eşti abonat Telekom, măcar din când în când, trebuie să ai „experienţe” împreună!

ne-așteaptă vremuri mărețe

… zilele trecute au pornit a trece pe la cășile noastre niște mesageri.

Aduceau vești de la Primăria Sectorului 5.

Ca-ntotdeauna-n perioada asta a anului, cînd dragostea plutește-n aer, Primăria – de sex feminin ca instituție, se pare – vrea și ea cîteva dovezi de iubire…

… care se cheamă înștiințări de plată a impozitelor.

Alături de ele, o scrisorică de la donprimar!

Cu poza lui cu tot; n-am înțeles de ce, că tot nu-l vede lumea nici pe stradă, nici prin cartier – la ce să știm cum arată? Poate doar ca să nu mai credem că tot Vanghelie ne conduce.

În fine!

Pe dos, obișnuita listă cu „ce-a făcut” și cu „ce-o să facă”.

Fiindcă săracu donprimar chiar n-are cu ce să se laude c-ar fi făcut, a trebuit să inventeze ceva; ceva care să sune cumva – nu se cădea să lase hîrtia goală.

Deci, hai să vedem împreună ce-a făcut Primarul Sectorului 5 anul trecut. Sînteți atenți? Da?

Uite! Așa-ncepe scrisorica!

„… un an în care am reușit să finalizăm documentația funcționării eficiente, la cele mai înalte standarde actuale, a Primăriei”

Eu zic s-o luăm cătinel totuși cu 2018. Să ne propunem lucruri simple, realizabile: să ne-asigurăm că după miercuri vine joi, că la vară o să fie cald, că trebuie să ridicăm picioarele cînd urcăm treptele.

Matty

așadar – turcești

Așadar, oameni buni, licitația pentru autobuzele Capitalei a fost cîștigată de turci. N-o s-avem autobuze Man, n-o să mai avem autobuze Mercedes – o s-avem autobuze Otokar.

Dezamăgire.

Știe orișicine, nu-i nimic mai temeinic ca treaba nemțască – dar, atîta vreme cît nu poți discrimina participarea la o licitație pe criterii prostești, n-ai ce face.

Pe scurt, naiba ne ia.

Ce nu știe nimeni, însă, e cum se comportă autobuzele turcești.

Sînt bune? Sînt bunuțe? Țin la tăvăleală? Rezistă la București? Alții de le-au luat, îs mulțumiți?

Am căutat să aflu; am căutat opinii de specialiști – dar n-am reușit să trec de „patru picioare bine, două picioare rău”: adică, dacă-i turcesc și nu nemțesc, e prost.

Așa că – mi-e teamă – nu ne rămîne să ne zică timpul dac-am făcut bine sau dac-am făcut prost: prost pe banii noștri, ca-ntotdeauna.

Fiindcă nu știm – chiar nu știm! – cum se comportă Otokarele astea, hai să vedem ce știm despre autobuzele bucureștene.

După Revoluție am scăpat de monopolul nenorocirilor de Dacuri făcute prost, care cădeau din picioare. Am putut cumpăra, la-nceput, autobuze ungurești: legendarele Ikarusuri galbene. Erau țapene și fiabile; aveau geamuri largi care se puteau deschide frumos și vreo trei aeroterme care mai păcăleau un pic frigul iernii. Au rezistat foarte bine, ținînd cont de faptul că Bucureștiul vremii era numai o groapă și oamenii încă se-nghesuiau în ele.

Pasul uriaș pe care l-am făcut apoi s-a numit Daf. La mijlocul anilor ’90 ne-am putut, în sfîrșit, făli cu autobuze adevărate. Podeaua joasă, încălzire cam peste tot, geamuri care se deschideau destul de bine, muzică – ce ne puteam dori mai mult?

Cu ocazia asta, însă, am putut vedea pe pielea noastră diferențele dintre constructori, întrucît Dafurile au venit din trei locuri diferite. Cele mai fiabile au fost fabricate de Castrosua, în Spania; pe locul doi cele venite tot de pe-acolo, dar făcute la Hispano Carrocera. Cele mai proaste – cu adevărat proaste! – au fost din Grecia, de la Elvo. De ce proaste?

  

Hai să vedem ce face un autobuz prost! Atunci cînd cade după nici doi ani de exploatare, cînd ușile îi încep să zdrăngăne, cînd el tot zdroncăne, scoate zgomote chinuite, cînd îi cade încălzirea, cînd apare rugină, cînd se jupoaie vopseaua de pe bare, cînd scaunele se rup – asta face un autobuz prost.

Imediat după Dafuri, am început să folosim – firește, în paralel – și noi autobuze românești, cunoscute ca Rocar De Simon. Primele serii au fost, bine-nțeles, păcătoase și incomparabile cu Dafurile; dar pe măsură ce primeam loturi noi de autobuze, remarcam o creștere a fiabilității.

Au rezistat bine la proba bucureșteană – incomparabil mai bine ca Dafurile grecești, asta-i sigur.

Facem o paranteză, fiindcă la fel de mult ne doare și situația troleelor. Ele-s mereu cele mai amărîte, cele mai neîngrijite, cele mai lăsate de izbeliște. Cu toate astea, acum aproape două decenii am adus multe Ikarusuri care țin și azi. Sînt căzute, dar merg – am văzut și-n Budapesta destule funcționale care aveau aceleași metehne legate de zdrăngăneli și uși care „dansează” la hopuri.

De pildă, troleele Irisbus Citelis care au un doar pic peste zece ani de exploatare bucureșteană arată absolut infect – absolut infect. Nu au rezistat ca Ikarusurile.

Încheiem – după cum știm, în ziua de azi ne folosim de autobuze Mercedes Citaro. Sînt și au fost bune; primele fac acușa 12 ani. N-au fost perfecte, dar au ținut ideal la tăvăleală, ceea-i ce ne dorim cu adevărat.

Deci, repet – nu știm ce-o să fie cu noile autobuze turcești. Am văzut, pe alocuri, suficient de multe care nu se țin rău; nimeni nu poate contesta asta.

Ține de fabrici, de loturi; ține de ce vrem și de ce-acceptăm; ține de multe chestii pe care orice cetățean de bună-credință le știe și le simte, de altfel, cînd își cumpără o mașină.

între două mizerii

De-un an jumate a răsărit o organizare de șantier în fața Ateneului – una din cele mai frumoase, reprezentative și căutate clădiri ale Capitalei noastre.

Dă bine-n poză, ce să zic!

Nu-nțeleg ce se petrece-n șantierul ăsta și de ce s-a încropit taman aicea. Strada din stînga e o fundătură folosită pe post de parcare pentru parcagii…

… o fi fost, oare, chiar așa de peste mînă să se puie troacele muncitorilor acolo?

Nu-nțeleg de ce ține atîta șantierul: în tot acest timp se pot face, construi, renova un număr uriaș de lucruri: aici totul trenează.

Așadar să ne-nțelegem: cine vrea să fac-o poză frumoasă cu Ateneul primește drept premiu și-o poză urîtă cu șantierul, pe lîngă cea cu coșmelia cretină a paznicului, de-afară.

Da’ nu contează la noi chestii de-astea, mărunte…

… legate de bun-simț și civilizație.