despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

7 mașini vechi CII

de Ando și HM

Episodul 102 demarează cu un Mustang Mach 1 – o cu totul altă dihanie decît Mustangul obișnuit.

 

… pe care-l și avem, pentru conformitate.

… Și mai avem și Mustangul săracului – europeanul Capri; o mașinuță formidabil desenată care îmbrăca de minune banalul Ford Cortina…

 

Prin bălării, în ceas de seară, un Renault Dauphine roșu pe care l-a găsit Dragoş Bora:

Ce ziceți de arătarea asta cît strada? E Lincoln Continental. Americană, mare – nu mare; uriașă! – un reper al luxului. Are și roata de rezervă „ascunsă”-n spatele portbagajului; lasă o impresie de neuitat.

Un desen al caroseriei care se purta acum 40 de ani – spatele tăiat – și-o culoare care pune strașnic în valoare această Alfa GTV.

Hyundai Pony e o mașină veche de pe la mijlocul anilor ’70 dar la un moment dat a-nceput să se vîndă în afara piețelor asiatice sub numele de Excel; ce vedem mai jos e de la-nceputul anilor ’90.

 

Nissan Bluebird a fost o serie care s-a produs încă din anii ’50; cel din articolul ăsta e din anii ’80 și are chiar un design reușit: sobru și solid. Ca multe alte firme japoneze, prin anii ’90-2000 Nissan a renunțat la numele astea mai anacronice, preferînd altele inventate, care sugerau calitățile moderne ale mașinilor căutate de cumpărător.

  

Mitsubishi Pajero a fost simplu, trainic, de pe vremea cînd mașinile de teren erau făcute să țină; să nu se strice – adică din anii ’80. Ni l-a trimis Boemul:

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Matty

bun și simplu

Vizavi de Cocor, la intrarea-n Centrul Vechi (unde-ncep străzile Șepcari și Gabroveni) s-a deschis în locul vechiului Fornetti o altă patiserie. Scrie pe ea „Încă una, vă rog!” și nu-i o reclamă mincinoasă.

Lucrurile-s bune; cum să zic, pur și simplu simple și bune, fără farafastîcuri. Un pic mai scumpe decît la o patiserie obișnuită, dar și mai zdravene și mai sățioase.

Plăcintele (ei le zic pie-cinte) sînt by Cătălin Scărlătescu.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

prin fundături XLVII

de Ando și HM

Ne-am obişnuit deja. Deseori, apariţia noilor blocuri a golit de conţinut noţiunea clasică de intrare sau fundătură. Harta sau indicatoarele n-au mai ţinut nici ele pasul cu realitatea. Aşa se face că, din strada Maior Coravu, cea care duce la intrarea principală a stadionului Naţional, avem, scriptic, intrarea Caporal Nicolae Cergă.

Şi pe teren, denumirea de „intrare” e atestată cu vârf şi îndesat: sunt cel puţin 6 plăcuţe cu această adresă, fixate numai pe blocul de pe lateral!

In fapt, după cum se vede, este o alee destul de largă cu două căi de acces în strada principală. Culmea e că una din aceste ieşiri în Maior Coravu are şi denumire: strada Motorului, dar nu apare pe harta google! Ca să nu mai spunem că, în capătul „intrării” noastre mai există şi corespondenţă (şi ea circulabilă auto) cu o altă stradă: Slt. Pompiliu Manoliu. Complicat! Cine mai ştie care şi cum a fost vechea configurare din zonă?

Acelaşi aspect îl întâlnim şi în strada Avalanşei, în apropiere de staţia de metrou Timpuri Noi. Găsim aici, lângă un mic grup de blocuri cu patru nivele, un indicator pentru intrarea Albiliţei. Fostă Fluturilor, practic, exceptând singura casă aflată chiar în capăt, acum avem de-a face cu o simplă alee de bloc.

Iată şi intrarea Grindul Mare. Trecută pe hartă ca un firicel, poţi trece de zeci de ori pe strada Inişor, de unde se formează, până s-o dibuieşti, mai ales acum când vegetaţia e în toi.

E de fapt doar un gang – bine marcat, e adevărat – spre intrările în curţile a trei case.

Matty

le ce bun?

Mă uimește toată cazna cu care I’velo schimbă stațiile de biciclete.

La Manuc, un model îmbunătățit; în Victoriei, în Romană, alt model absolut nou!

Te-ntrebi, firește, la ce bun?

Cine folosește biclele astea, atîta vreme cît oricine ar vrea s-o facă pentru prima dată e silit să se ducă altundeva departe ca să-și facă abonament?

Atunci cînd mobilitatea și ușurința e taman esența folosirii bicicletei, atunci cînd Ape rider te lasă să-ți faci un cont online pe telefon în cinci minute, iată un serviciu public făcut de o entitate privată care te pune pe drumuri, de parc-ar fi gîndit de ăia de la „taxe și impozite”…

Întrebarea rămîne: de ce se schimbă stațiile?

Stații pe care nu le folosește nimeni?

Case căzute 94 – Str. Gheorghe Pop de Băsești 54 (ce mai e nou)

de la Ando

Casa nu mai e.

O să fie alta.

mai multe despre Case căzute

Matty

din zbor

Deși nu mergea deloc rău, Sorriso a plecat din Dr. Felix/Titulescu; în loc a venit altă „mîncătorie”.

Ziceam că deschisese o vreme și mai încolo, la colț cu Cuza; dar acel Sorriso n-avea de-a face cu acest Sorriso.

Complicat.

În fine!

Regăsim cateringul de la Sorriso, ghici unde?

Taman pe Rahova, în stație la Sebastian, acolo unde – în locul vechii șaormerii Mellisa (cea de pe partea cu casele, nu cea de vizavi, de la bloc, care-o mai duce și azi) – s-a făcut un soi de local, numit „La Costi”

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Case căzute 264 – Str. Chindiei 6

O stradă foarte puțin frecventată, și pe nedrept. Bloculețul din pozele noastre ne uimește prin încăpățînarea cu care folosește cît mai mult din îngustimea parcelei.

mai multe despre Case căzute