despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

încă o demolare

După demolarea „Ventilatoarelor”, prefacerile din zonă continuă: colțul străzilor Nuțu Ion, Sebastian și Drumul Sării se schimbă total – taman a dispărut și clădirea asta.

V V C XXXVI

de Ando și HM

Nu plecăm chiar așa de repede de la „pompierii” de pe Ferdinand. Un detaliu adiacent clădirii ne-ncîntă și azi vederea:

Un frumos model de gard, ridicat pe vremea cînd cu tot avîntul ridicării de blocuri și de cartiere tipizate arhitecții reușeau să se mai joace, îmbogățind vizual monotonia. Ce ne place și mai mult, însă, e că modelul se regăsește replicat în întregul cvartal construit atunci: la intrările de bloc, la ghenele de gunoi ba chiar și ca element decorativ al blocurilor însele!

 

Credem că microraionul Dimitrov e una din reușitele vremii, adăugîndu-se cu succes la o listă întreagă de realizări ce cuprinde frontul cu jocurile balcoanelor de pe Giulești, turnurile de sus de la Mărțișor, blocul emblematic ce străjuiește intrarea-n stadionul 23 August și o serie de ansambluri mai mici și mai mari de pe Maior Coravu, Vatra Luminoasă, Colentina ori Mihai Bravu. Genul acesta de modele-grilaj apare – în alte variante – la multe blocuri construite-n anii ’60: cele mai la îndemînă exemple le găsim pe Griviței și la Gara de Nord.

lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”

Matty

la Pompieri, pe Ferdinand

de Ando și HM

Cine vrea să piardă juma’ de ceas – cu folos, zicem noi – plimbîndu-se prin cartierul Baicului, nu poate rata priveliștea tristă a clădirii pompierilor de pe Ferdinand, aflată într-o continuă degradare.

Mai știe cineva că e singurul post de pompieri rămas în picioare din perioada interbelică? Din lista de atunci – ce mai cuprindea posturile Cometa, Elisabeta, Plevnei și Mărășești – azi nu mai regăsim nici unul în afară de sediul principal, cel de la Elie Radu/Gutemberg.

Corpul ăsta de clădire ar merita, într-adevăr, repus în valoare, mai ales pentru foișorul său. Paragina întregește atmosfera în care se află partea asta de oraș: șinele dezafectate ale tramvaiului, tristețea-n care zace Gara Obor și nepăsarea pentru interesantele clădiri ale Căminelor.

Matty

fără lumini nu doar de Crăciun

… cu bani poate face oricine, iar fără bani – la fel – oricine poate să nu facă nimic; dar oamenii așteaptă de la primar să facă… cînd nu sînt bani: de-aia îl și aleg.

Ca să rămîie lucrurile lămurite, odată pentru totdeauna, să-nțelegem: oamenii aleg primar ca să facă.

Să facă, da? În sensul de „să facă treabă”, în caz că mai e cineva care nu s-a prins.

Nu aleg, de exemplu, pe unul care să facă mai puțină treabă decît cel de dinaintea lui – nici măcar.

Pînă una-alta, oamenii s-au ales – în București – cu doi primari care, cu voluptatea șefului de scară, la adăpostul „grijii pentru banul public”, nu mai pun în sectoarele lor lumini de Crăciun.

Primari de zi, cînd le ies pozele bune, în lumina naturală; primari care nu înțeleg că pentru bietul bucureștean, în fiecare an, nenorocitele alea de luminițe de Crăciun sînt singura șansă să meargă pe trotuar fără să-și rupă picioarele și fără să-i fie frică să i se dea una-n cap.

Bucureștiul e atît de întunecat și de înfiorător, acum că se face-ntuneric după cinci seara, dar nimănui, niciodată, nu-i pasă că trăim în beznă: felinarele publice sînt rare, cu becuri chioare, atît în centru cît și-n cartiere.

Matty

cui i-e dator Nicușor

Capitala e condusă de un primar nou: treaba noastră e să înțelegem ce vrea, ce crede – ce-l mînă.

Am ști s-o facem dacă și el ar ști… ce vrea și ce crede.

Să nu greșim însă: să nu-l subestimăm; mai ales că nici măcar n-avem cum să-l estimăm.

Dar Primăria e o instituție publică uriașă, și primarul, cu siguranță, un Om Important. Oamenii Importanți fac greșeala să se ocupe doar de Lucruri Importante.

Pe primarul nostru de azi l-au făcut însă mare oamenii mici – și oamenii mici știu asta; și de-aia fiecare zice: „I-al meu, i-al meu!”, fiindcă fiecare a stat în soare și frig strîngînd semnături, bătînd cunoscuți la cap, împrăștiind vorba.

… dacă Nicușor Dan crede că li-i cumva dator, o să fie bine.

Ar fi cumplit dacă crede că nu-i dator nimănui.

Matty

din zbor

Piața de flori de la Coșbuc își revine: odată cu schimbarea primarului din sectorul 5, comerțul se-ntoarce, cu tot cu mizeria sa binecunoscută.