despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Matty: una pe zi

din zbor

Cine caută să cumpere ouă de prepeliță și le găsește-n ambalajul de mai jos, să se uite cu multă grijă. Plasticul este subțire, neîndeajuns de rezistent – ouțele se sparg mereu înainte de-a apuca să fie vîndute. La fieștecare cutie găsești două-trei pe care trebuie să le-arunci! (las-că ouăle de prepeliță se vînd, îndeobște, la cofraj de 24, nu de 21)

Dar și o veste bună, pentru cei care știu că nu mereu ai vreme și chef să-ți faci ceva bun de mîncare. Salata de vinete vîndută de mîncătoria „Coquette” din Cotroceni este cu adevărat excepțională – perfectă. Pentru o salată de beouf bună, însă, e de intrat la magazinele (re)numite „La Bia” de pe Sebastian și de la Prosper. Și salata de icre e nemaipomenită acolo.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Case căzute 151 – Str. Visarion 7 și 11

… o stradă ciuntită de albia largă a bulevardului Ana Ipătescu…. scuzați! Lascăr Catargiu. Începe, săraca, nici ea nu știe bine unde – în prelungirea bulevardului Dacia – și, la numărul 11, are casa asta:

la doi pași de ea, deși locuită, proprietatea de la numărul 7 ne înfățișează un parter trist…

mai multe despre Case căzute

Matty: una pe zi

din zbor

Ozosep se-ntoarce-n curtea Institutului Cultural Maghiar: în weekend.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

o mizerie nouă la Facultatea de Medicină

La Facultatea de Medicină s-au rezolvat toate, toate problemele. Nu mai scuipă și nu mai aruncă nici un student chiștoacele și gunoaiele pe jos, prin curte. Parcul facultății arată impecabil, îmbiindu-i pe tinerii studioși să citească-n pauze.

Ba chiar se și renovează o clădire mai din dos – priviți ce mai mîndrețe de steaguri de șantier, de parcă-i expoziție!

E la mintea cocoșului că destinele Facultății sînt ocîrmuite înțelept, cu grijă migăloasă.

Și pentru că toate, toate de-aicea-s rezolvate, conducerea a găsit singura problemă care umbrea bună-starea Viitorului Medicinei Românești.

Anume, accesul auto – nu te iei de locul de parcare al omului, fie el și medic și mai ales… decan!

Ca atare, Decanul a iscălit o hîrtie prin care se aduce la cunoștința celor ce vin la bazinul de înot din curtea facultății – care aveau cu toții permis de intrare și de parcare! – că nu mai au voie cu mașina-n curte.

Nu-i în stare să se ia de studenții lui care fac mizerie; de aurolacii care-s aciuiți prin parcul facultății; nu-i în stare să ție curat, să repare băncile și să facă ceva ca să nu mai cadă bucăți de tecnuială de pe clădirea principală….

… nu, se ia de cei mai slabi: de copii.

… că ăștia vin la-not – aduși de părinți, că-s mici și n-au permis.

Matty: una pe zi

la stop.

… de cîteva zile, prin preajma Gării au apărut semafoare noi. Negre, lucitoare, cu lumini care se și văd frumos de departe. Bag-sama că-s și făcute la noi, la ELBA.

M-am întrebat de cînd om avea semafoare-n orașul nostru? Aveam cîteva și-nainte de Război, asta-i sigur. Azi ele-s negre ori verde-urît-închis; dar pînă-n anii ’70 erau altfel!

Ce mai știm despre ele? Firește, că nu există galben între roșu și verde – ca să nu fure șoferii din cașcaval. Că înainte de Revoluție noaptea se opreau cele de pe străzile mai neimportante, să se facă economie; iar pînă să devină traficul de noapte periculos în anii trecuți, încă se mai lăsau pe galben intermitent. Că de 15 ani nu sîntem în stare să montăm cronometre, ca să știe măcar pietonii cît timp au să treacă strada! Că pietonii n-au nici o întîietate la traversare, în cazul semafoarelor cu buton – care semafoare cu buton, la rîndu-le, unde s-au stricat nu s-au mai reparat. Că s-au mai îndesit, totuși, numărul intersecțiilor periculoase semaforizate.

Și că, undeva la-nceputul anilor ’90, pe becul de galben se lipiseră… reclame! – era vorba de cămila albastră de la țigările „Camel”.

Matty: una pe zi

… cît mai durează mizeria fîntînilor din Piața Unirii?

Să ne-ntrebăm cît mai durează mizeria fîntînilor din Piața Unirii?

 

Să ne-ntrebăm!

Fîntînile de pe mijloc – cea mare și cele de pe bulevard – au fost renovate acum trei ani.

Dar de-atunci? 

De-atunci… nimic!