despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Revine hotelul LIDO pe val(uri)?

scris de Ando

Probabil ştiti că, de anul trecut, clădirea fostului hotel Lido a intrat într-un amplu proces de renovare după ce acesta a fost preluat de omul de afaceri Mohammad Murad. Un lucru bun, având în vedere că îndelungatele dispute pentru retrocedare au scos, ani de zile, hotelul din circuit, adăugând încă o nemeritată zonă moartă la aspectul general al bulevardului Magheru.

Deocamdată, clădirea este în continuare acoperită de schele şi „cearceafuri”, semn că lucrările nu sunt finalizate.

Aşa că profităm de prilej şi ne întoarcem în anul 1956 ca să vedem ce ziceau ziarele despre prima importantă renovare a hotelului. Evident, autorităţile comuniste au realizat repede că turismul reprezintă un domeniu rentabil din multe puncte de vedere: atât financiar, cât şi propagandistic. Aşa că, după ce în 1955, se înfiinţează instituţia specializată: O.N.T. Carpaţi (Oficiul Naţional de Turism),

… ţinând cont şi că Bucureşti-ul nu avea ca hoteluri „de vază” decât Athénée Palace, Ambasador şi Lido, în 1956, s-a trecut la renovarea masivă a acestuia din urmă, mai ales că Lido avea în dotare vestitul său bazin cu valuri despre care armyuser a scris atât de documentat.

Datorită fotoreporterului AGERPRES, Armand Rosenthal, avem şi imagini din 1957 cu interiorul hotelului recent renovat.

Astfel revigorat, complexul Lido devine un fel de emblemă şi pentru O.N.T. Carpaţi, instituţie care peste câţiva ani (1961) se va muta la doi paşi, într-unul din cele două blocuri nou ridicate pe locul fostului Muzeu Simu.

Devenit din nou „vedetă”, tot timpul în atenţia şefilor, ansamblul Lido va suferi în timp, diverse şi fireşti modificări şi modernizări, dar – mai ales pentru bucureşteni – atracţia sa principală va rămane tot celebra piscină care chiar stârnea… valuri atunci când se mai defecta !

Surprinzator, la un moment dat, prin 1973, a apărut în presă şi o ambiţioasă, dar repede abandonată variantă de modernizare, prin adăugarea în spate a unui nou corp de clădire.

Ideea urma să revină și-n tulburii ani de după Revoluție, cînd, pentru scurt timp, s-a vorbit despre construirea unui building uriaș în spatele hotelului.

Revenind la renovarea din aceste zile: mai toate comentariile pe care le-am citit se rezumă, în final, la întrebarea: va fi sau nu repus în funcţiune celebrul bazin cu valuri, faima şi atracţia de necontestat a hotelului?

Sau rămânem, în continuare, să-l admirăm în imaginile de arhivă?

Pentru că, deocamdată, cea mai recentă imagine cu bazinul, pe care am preluat-o de la Reptilianul, arată cam aşa…

listă de articole selecționate din presa vremii – aici • despre ștranduri • BragadiruȘtrandul Tei (I)Ștrandul Tei (II)

Matty

Urme ale trecutului (I) – Un album: la ea acasă

pregătit cu C. D. Mocanu

Iat-o înconjurată de medalii, cupe – și păpuși.

Avea, totuși, cît? 14 ani? Din care cîți apucase să se joace? Deja muncise mai mult cît alții-ntr-o viață.

Dar noi nu știm – și nu-i treaba noastră – la ce se gîndea atunci. Putem, însă, să dibuim destule din pozele ce-au prins și-un pic din interiorul camerei.

Canapelele grele, vitrinele pline cu zeci de suveniruri, zugrăveala cu model, păpușile așa cum nu se mai fac de zeci de ani.

… va urma!

prima partea doua parte

Matty

cine vrea un Opel?

În episodul 86 al serialului cu mașini vechi, vă arătam un Opel GT în lucru…

Dacă-l vrea cineva, acu-i de vînzare.

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

la ce bun?

Străduța asta e una din puținele aflate în aglomerația urbană dintre Rahova, Sebastian și 13 Septembrie unde mașinile chiar nu parchează pe trotuare.

…  asta este – credeți-mă – o raritate în zona asta.

Ba chiar trotuarele-s destul de-n regulă: largi cît să treacă oamenii-n liniște unul pe lîngă altul, comode de plimbat un căruț, fără gropi și alte obstacole.

Cu toate astea…

Trec pe-aici de două ori pe zi și de fiecare dată mă izbește faptul că pietonii merg pe stradă în loc să folosească trotuarele.

Și babe, și moși, și parinți cu copii – aș zice chiar mai ales babele, moșii și părinții cu copii.

La ce dracu’ să ne mai chinuim să facem „un oraș prietenos cu oamenii”, dacă oamenii înșiși n-au nevoie de asta?

Matty

un trotuar infect în fața ambasadei Marii Britanii

… după cum se știe, strada Jules Michelet este închisă traficului auto public, deoarece aici se află ambasada Marii Britanii. Să fie mai bine de 15 ani de cînd nu se poate circula – bucureștenii au înghițit-o și pe asta.

În general, bucureștenii înghit multe. Numai cine nu vrea, nu-și închide stradă – minister, patriarhie, procuratură, primărie și așa mai departe.

Pe lîngă faptul că strada-i închisă, bucureștenii trebuie să-nghită și mizeria din fața ambasadei.

Trotuarul din dreptul ei, pe care nu se poate circula nici pietonal, este plin – cu adevărat plin! – de buruieni: una din cele mai deplorabile imagini pe care le-am văzut în Capitală anul ăsta. Ziceam că le-am văzut pe toate, dar asta e prea de tot.

Fotografiatul este oprit, așa că n-am cum să vă arăt.

Mie-n general îmi plac ambasadorii – cînd îi văd cum se-apucă să-nțeleagă Țara, să-i prindă limba și obiceiurile. În cazul ăsta însă cred că britanicii s-au integrat mult prea bine-n spiritul Capitalei noastre.

Case căzute 255 – Bd. Dacia 86

scris de Ando

Ani de zile, pe faţada dezolantă a acestui bloc, aflat la doi paşi de Piaţa Spaniei, a atârnat – după cum se vede, în zadar – clasicul banner „DE VÂNZARE”… Intre timp, probabil că şi agentul imobiliar, descurajat de insucces, a renunţat şi l-a scos din oferta sa.

Dar, dacă tot suntem în zonă, nu-i lipsit de interes să semnalăm că exact vizavi, de prin primăvară, a fost scos la vânzare un alt bloculeţ: cel care a găzduit timp de şase decenii Muzeul Memorial C. I și C. C. Nottara.

Matty