despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

L’Harmattan: Restaurantul marocan

RESTAURANTUL S-A INCHIS

Mai stiu un locsor in inima orasului, vizavi de Curtea Veche.
Ii spune L’Harmattan, ceea ce vine de la un vint uscat ce bate prin nordul Africii. Restaurantul il gasiti pe strada Franceza, fosta 30 Decembrie, fosta Franceza, si pare mititel dar cand intri vezi ca are si etaj, unde banuiesc ca la o adica se poate tine o intreaga chermeza. Specificul lui e marocan; inainte vreme era marocan si francez, cu partea franceza ce tinea mai mult de sudul tarii. Oricum, chiar si acum poti sa te initiezi in tainele cus-cus-ului dupa pofta inimii, si sa dai pe gat un cassis delicios. Nu este un restaurant ieftin, dar la cat e de buna mincarea, face toti banii. Oamenii de acolo te servesc foarte bine, si in plus te tin minte, ceea ce iar e bine.

Aici vin straini, in mare parte, si se si intorc; dar de la o vreme vad ca l-a descoperit si bucuresteanul pofticios. Eu zic ca merita sa treceti pe acolo; se maninca grozav de bine. Incercati placintele lor, pentru ca sint delicioase. Iar mielul este perfect. Sa va parcati masina undeva mai departe cand mergeti la L’Harmattan; in zona masinile nu prea au cum sa intre. A, si inca un lucru: duminica inchis!

Ca bani: justificat
Curat: foarte curat
Servire: buna!

ultima dată acolo: primăvara 2008

Caru’ cu Bere: Restaurantul destept

O buna parte din meritul pentru mancarea buna, servirea corecta si atmosfera suportabila din majoritatea restaurantelor de azi se datoreaza unui lant ce-a-nceput sa fiinteze cu aproape 10 ani in urma.

Se numeste La Mama, si de cand a fost clar ca stilul lui merge, a fost urmat, imbunatatit si depasit.
Cred ca stiti cam ce vreau sa zic: locuri curate, cu dever, cu portii mari, cu preturi mai degraba indreptatite-si cam atat. La Mama nu mai e chiar ce-a fost, dar dupa el, cum ziceam, au venit lucruri bune. Unul dintre ele e City Grill, un concept ce s-a dezvoltat cu pasi repezi, si care acum trage in tot ce misca-nu gasesti zona noua de birouri fara unul pe-aproape.

In plus, s-a extins si altfel: iata, de ceva vreme au redeschis Caru’ cu Bere, si l-au facut sa zbarnaie, fara sa-i strice izul istoric. E drept ca eu as fi preferat niste portii mai mari.
Ca o curiozitate, are bucataria comuna cu City Grill-ul de pe Lipscani.
Sa fie adevarat zvonul ca vor prelua si Hanul lui Manuc? Daca da, nu mi-ar parea rau, caci fac treaba buna.

Ca bani: rezonabil
Curat: foarte curat
Servire: buna!

ultima dată acolo: toamna 2008

Wu Xing / Hai la masa: mincare acasa

In takeaway / delivery food sunt cei mai buni din oras, cred eu, care am si norocul sa locuiesc aproape de unul dintre centrele lor. Sunt una si aceeasi firma. Luati in calcul faptul ca bucataria de mincare romaneasca care deserveste partea de vest a orasului e inchisa, pentru ca nu mergea intr-atit de bine.

Cel mai mare burger din oras

Cel mai mare burger din oras este cel de la Ruby Tuesday: ii spune Collosal Burger si trebuie sa-l maninci doar cand iti este foame, foame rau!

ultima dată acolo: vara 2008

Semipreparate si take-away

E important ce bagi in burta, si pe toti ne farmeca idea de mincare sanatoasa. Fireste ca sunt gramezi de idei si superstitii si de parti-pris-uri si n-o sa le discut acuma.
Sa zicem ca pentru toti idea de mincare semi-preparata e asociata celei de mincare nesanatoasa. In plus, cand te gindesti la salate, iti zici ca sunt usoare-dar in realitate, nu e chiar asa.
Sint o gramada de oameni care maninca semi-preparate la prinz si seara. Le cumpara de la supermarketuri si hipermarketuri, care tin raioane bune cu salate, cu chiftelute, cu snitele, cu chinese-cu tot ce vrei. Altii si le comanda acasa. Vreti sa va zic despre mincare buna take-away? Mergeti in supermarketurile Primavara, in partea de sud-vest a orasului unde totul e bun, bun, bun si proaspat. Si daca ajungeti acolo, vedeti ca si dulciurile sunt foarte bune.

Acasa: Yorkshire pudding

Se face repede!

Ia carne, de care vrei. E buna mai grasa. Tai-o cuburi si frige-o. Pregateste o ceapa si ceva usturoi, dar inainte sa le arunci peste carne, ia vreo trei-patru linguri din grasimea in care frige carnea, si pune-o deoparte.

Fa un aluat:

2 oua

un pahar de lapte

faina, o cana zdravana

putina sare

Amesteca totul, bine. Nu trebuie sa fie foarte consistent.

Da drumul la cuptor, tare.

Pune peste carnea care frige bulion si niste sos Worchester.

Intoarce-te la aluat: pune grasimea si mai amesteca.

Ia un vas pentru copt, unge-l cu ulei si baga-l asa in cuptor. Putin.

Scoate-l si pune aluatul. Lasa-l in cuptor vreo zece minute sau cat e cazul- pana cand incepe sa se rumeneasca.

Carnea e facuta. Opreste-o.

Pune carnea si sosul deasupra aluatului, si mai lasa-l un pic in cuptor.

Maninca-l imediat.

Acasa: Iskender kebap

Nu e greu!

Foloseste paine uscata-crutoane. Poti sa-ti faci in cuptor sau sa cumperi.

Ia niste carne: un kil. Merge orice, dar sa fie mai grasa si sa o tai cubulete mici. Apuca-te s-o prajesti. Taie si o ceapa, niscaiva usturoi, piper, boia-si da cu ele peste carne.

Prajeste separat vreo doua tigai de cartofi.

Daca vrei, prajeste si niste ciuperci.

Intre timp, carnea s-a mai fript. Pune pe ea bulion, cat vrei, si mai las-o.

Ia juma de litru de smantana, pune sare, piper, usturoi, ceva verdeata, si amesteca.

Totul e gata. Inchipuie-ti ca ai impartit farfuria in doua:

Pune in farfurie asa: in prima jumatate crutoanele si peste ele, sosul si carnea.

In cealalta jumatate cartofii, ciupercile, si, langa, smantana.

E bun si daca sta.

Acasa: Placinte cu tigaia

Iti trebuie:

Faina, cam juma’ de kil

Lapte, un pahar

Un pic de sare

Un cub de drojdie

Putin ulei

Faci un aluat, din toate astea, asa cum trebuie; intai maiaua, lasata la loc cald, si apoi restul.

Cat stai sa creasca, spargi 3-4 oua si amesteci cu niste branza sarata. Cea mai buna e telemeaua de oaie.

Cand a crescut aluatul, il intinzi. Faci bucati cam cat o farfurie lata, pe care pui umplutura-branza cu ou. Impaturesti cu grija si pui in tigaia cu ulei incins. Se prajesc imediat. Merg fierbinti sau reci.

Aluatul e la fel de bun la gogosi si la pizza.

Cofetarii: pe larg

Vorbind despre cofetarii, cred ca fiecare cartier a inceput sa aiba una-doua de referinta, cum este Tosca din Dristor, celebra nu doar pentru ca e la doi pasi de saormeria-cult a orasului. Si n-o uit pe sora ei din Piata Victoriei, Toscana.

Si aduc iarasi vorba de cofetaria Ines (cred ca Ines!) care se gaseste fix in diagonala de magazinul Bucur-Obor. (da, da, aia cu shaorma si pizza, dar ce prajituri sunt acolo!)

Marile cofetarii sunt uneori mari dezamagiri, insa ma feresc sa generalizez, pentru ca asteptarile legate de ele sunt, fireste, mari.

Oarecum, mari cofetarii sunt cele grecesti- Agapitos si Nefeli, la origine create si conduse cam de aceiasi oameni.
Dulciurile lor sunt bune pur si simplu, si nu doar bune pentru ca sunt altfel: sa recunoastem ca folosesc ingredientele comune diferit, si poate mai bine.
Oricum ce au e bun, insa nu o sa uit vreodata ca pe vremea cind Nefeli tinea o cofetarie mica la Unirea (in locul acela nenorocit unde pe vremuri a fost Banca Religiilor si mai apoi orice s-ar fi deschis- cofetarie, covrigarie, saormerie, butic de margele, sireturi, pantofi a dat faliment) am gasit mucegai intr-o bomboana. E drept ca acolo doar le vindeau si ca de-atunci n-au mai gresit, insa tot vorbeam inainte despre dezamagiri, nu?

Chocolat este un soi de bar-cofetarie asezat fix linga Carul cu bere (care are si terasa acum, apropos).
E mai degraba scump si cu siguranta bun, foarte, foarte bun. Dar m-a dezamagit servirea. Fata de-o cofetarie normala, platesti de trei ori pretul unei prajituri facuta doar de doua ori mai bine. Ei bine, diferenta ar trebui sa se vada in atitudine, si-mi pare rau, nu se vede.

La cofetaria Hristmari din Sebastian, colt cu Rahova, le iese orice. Pe linga prajituri, partea de bombonerie e grozava! Si pe linga asta, am gasit acolo cea mai buna placinta cu mere pe care-ai putea-o cumpara vreodata!

Fadel: dulciuri din 1001 de nopti

La intersectia strazilor Maria Rosetti si J.-L. Calderon (Snagov, inainte vreme), gasim o cofetarie-patiserie arabeasca din 1001 de nopti – Fadel ii zice. Gasiti acolo niste prajiturele mici si atat de dulci, de concentrate de dulci, si de atat de multe feluri, incat o sa stai si-o sa te uiti si o sa ceri ajutor. O sa gusti probabil din mai multe, si cel mai bine e sa cumperi cate putin din aproape toate. Si-n plus, fac niste pateuri cu ciuperci perfecte.