Burta nu ştie carte

Cofetăriile nu-mi sunt străine. Nici pieţele, şaormeriile, alimentarele, gogoşeriile, patiseriile, covrigăriile, şi alte-asemenea. Şi nu numai că eu cred despre mine că sunt un client bun, dar, călcînd apăsat pe stradă după ce părăsesc un astfel de aşezămînt, îmi place să nutresc convingerea că şi alţii cred despre mine că sunt un client bun. Şi-atunci mă-ntreb cum ar fi dacă-ntr-o zi aş intra, ca de-obicei, în cofetăria X, şi, după un salut politicos din tonul căruia se subînţelege că sper că-s toate bune şi la locul lor (în laborator şi-n galantar), aş cere trei ecleruri şi doi croasanţi. Probabil că doamna, care mă cunoaşte, ar crede că-s încă unu’ din băieţii ăia tineri care-i păcat de ei că i-a înnebunit serviciu.

Deci da, deci mi-a căzut un DOOM în mînă. Şi-alte dileme eu unul n-am avut, în afară de alea ce-au de-a face cu mîncarea. Şi am rîs şi m-am minunat, pîn-am dat de salata de boeuf, cu care n-am fost de acord. Aşa că toate mirările pe care vi le pot împărtăşi se opresc la litera S.

Fiţi atenţi. În primul rînd, parizer n-are plural. Asta a fost o lovitură grea, da’ m-am împăcat cu ideea. După aia – dacă ţipă cineva, oricine, c-a scăpat o spaghetă după aragaz, nu lăsaţi berea din mînă şi faza nevizionată. Ca să vă ridicaţi, tre’ să scape cel puţin două, că spaghete n-are singular. De ecleruri şi croasanţi am zis mai sus, acu’ e vremea să vă servesc o caramelă (deci nu e caramică, cum zicea vecinu’ de la parter, nici caramea cum ziceam eu ca să mă dau deştept, deşi întotdeauna m-a durut sufletul să pun cuvintele astea la singular). Cel mai cinstit şi mai cinstit e să le ziceţi la pungă – o pungă de caramele, două pungi de caramele. Aşa ştiţi sigur că nu greşiţi. Normal că se zice cataif – cataifuri, ca să nu se simtă ecleruri ca ultimu’ item şi evident că e pandişpan – pandişpane. Bineînţeles că-n galantar vedem lebărvurst şi crenvurşti, şi, dacă avem chef, putem mînca cireşe sau cireşi, căpşuni sau căpşune, deşi eu prefer găluşte – găluşti.
La munte sau la mare mîncăm o hamsie – dooj de hamsii, sau, după gusturi, un crevete – dooj de creveţi.
Normal că halealea vine de pe aragazuri şi strică la pancreasuri.

Şi-acu să vă văd care-mi ziceţi pluralul de la mîncărică fără să vă daţi pe google (deşi nu ştiu dacă foloseşte) şi fără s-o întrebaţi pe Diacritica.