V V C III: una-alta

… iată-ne încercînd să facem un episod nou cu vestigii ale vremurilor contemporane.

Mă ştiţi – mă fîţîi prin oraş mereu. Şi descopăr mereu cîte altceva; nu neapărat nou – ci ceva… într-o altă lumină, să zic.

Aşa mi-am ridicat ochii, trecînd pe lîngă intrarea asta dezafectată a unui local de pe Academiei:

… şi deodată am început să mă uit mai bine: şi-n stînga, şi-n dreapta, şi-n jos. Am băgat de seamă frumuseţea păstrată a pavajului din Pasagiul Victoriei:

Tot în Pasaj, încă o intrare de local – local închis şi el azi: Mercur:

… cîndva mergea bine, Mercurul! Eu îl ţin minte vînzînd, la un soi de tarabă-n faţă, un soi de pizza, sandvişuri şi chefir.

Dacă vă uitaţi cu atenţie, vedeţi şi un aparat de aer condiţionat model vechi, dintr-acela care avea o singură unitate şi care se monta direct în geam. Iată încă un exemplu – mai de aproape:

Ăsta-i Bucureştiul, cînd te-apuci să-l iei la puricat: plin de fel de fel de chestii ieşite din uz. Dai peste şi o pompă de benzină de pe vremuri…

… dai şi peste accesorii rămase pe vecie-n locul lor; peste un suport de cutie poştală care nu mai iese din gardul de care e prins şi care poate răni orice trecător neatent:

… sau peste un suport de indicator luminos de staţie de troleibuz, uitat de mai bine de 25 de ani pe strada Monetăriei, de pe vremea cînd troleul 81 făcea dreapta pe-aici de pe Kiseleff şi  – ocolind Piaţa Victoriei – o lua apoi pe Titulescu şi pe fosta stradă Dreaptă (azi Maltopol) ieşea la Gară:

… dai peste multe; chiar şi peste o tablă pe care-a-nceput s-o mănînce rugina; un vestigiu rămas de pe vremurile alea în care – pardon! – mai puneam mîna pe-o carte.