despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Traseul meu preferat

scris de Ando

(plimbări în Bucureşti – episodul XVI)

Stau în pe lângă Bucur Obor şi, de câte ori mă aflu în zona Pieţei Palatului (şi vremea permite), mă întorc acasă pe jos. Adică o iau pe C.A.Rosetti, Maria Rosetti, apoi pe Popa Petre, traversez Moşilor, intru pe Zece Mese, Foişorul de Foc, Pop de Băseşti, Mihai Bravu şi am ajuns!

De ce aşa? Păi, din mai multe motive: în primul rând, pentru că mi-e silă să merg la Universitate şi să iau troleul care, de aici, practic, se târăşte până la Parcul Pache pe un bulevard Carol îngust şi aproape permanent arhi aglomerat. Starea asta de “nemişcare”, amplificată de aglomeraţia cvasi permanentă de pe 85 sau 69 mă deprimă – mai ales când afară sunt 35-37 de grade.

Al doilea motiv ar fi acela că traseul respectiv nu mă plictiseşte niciodată pentru că oferă o mulţime de variante “colaterale”. Oricând, mă pot abate de exemplu, prin grădina Icoanei, pe Dumbrava Roşie, apoi pe Dacia până la Foişor. Sau, din Jean Louis Calderon, s-o iau pe Thomas Masaryk, spre Vasile Lascăr şi apoi să mă afund pe una din străduţele întortocheate care să mă scoată cumva în Moşilor. De fiecare dată, e o adevarată desfătare. Sigur însă, adevăratul şi cel mai consistent motiv, este reîntâlnirea vizuală cu veritabilul “ghiveci” urbanistic al acestei zone pe care o consider atât de caracteristică pentru Bucureştiul de ieri şi de azi.

Avem de toate pe acest parcurs.

Vile sofisticate, adevărate mini palate, cu foişoare, turnuleţe, peroane şi alte brizbrizuri:

… alături de case simple, cu sau fără curte:

Apoi, genul de blocuri vechi, masive, impunătoare, prezente în toate intersecţiile.

Dar şi bloculeţe cochete, pline de personalitate:

Pe urmă, sunt câteva ansambluri de clădiri de locuit, amplasate în jurul unor curţi interioare mari, retrase de la linia trotuarului, unele cu aspect de citadelă străjuită de arcada cu porţi:

… altele mai discrete, adăpostite de verdele copacilor:

Nu mai vorbesc de detalii! Garduri şi feronerii:

Uşi de toate felurile:

Apoi balcoane şi balconaşe.

Numere de case, felinare, ornamente.

Erau vremurile când arhitecţii sau constructorii îşi puneau fără ruşine numele pe lucrările lor:

Ei bine, puteau să lipsească “noutăţile” din sticlă şi beton?

Sunt destule şi, sigur, se vor mai ridica şi altele, cu sau fără scandal. Cel mai recent mediatizat este cel de aici, cu casa de pe Maria Rosetti 38 , unde, în spatele “cojii” – deocamdată în picioare – se lucrează de zor.

Mă opresc. Dar am de gând să revin pentru că mai sunt atâtea de scotocit, de pozat şi de spus.

Eu zic că merită la contrapartidă cu mersul în troleibuz, mai ales într-o zi de toamnă blândă.

7 comments to Traseul meu preferat

  • ce traseu generos! într-adevăr, sunt atâtea variante, iar zona este inepuizabilă. o cercetez şi eu cu plăcere de câte ori am prilejul.
    mie îmi place şi calea victoriei. de multe ori, dinadins mă bag în şirul de maşini care se târâie cu viteza melcului, ca să am timp să casc ochii la salba de palate şi case frumoase şi, mai mereu, descopăr noi şi noi detalii. iar dacă vremea e bună, efectiv o iau pe jos din piaţa victoriei, până jos, la naţiunile unite.

  • hm

    e tare frumos, şi acuma, cît e vremea blîndă, face să te rupi cumva şi să o iei brambura…

  • recunosc aproape juma’ din ele, uneori eu merg pe jos spre Lizeanu 🙂

  • Deara Ando. Prin cele de mai sus am avut placerea sa ma reantalnesc cu unele locuri cunoscute, inainte de a deveni Canadian. Te felicit pentru plimbarile tale din cari
    reusesti sa redai trecutul si prezentul al traseelor respective. Imagini foarte reusite. Felicitari pentru articol, imagini si plimbari. Tot asa inainte !!!

  • Ando

    Ce surpriza placuta domnule Szasz ! Multumesc pentru aprecieri.
    A iesit cam lung articolul,dar ne-am gandit ca e mai bine sa punem toate pozele din zona la un loc.

    Ati vazut ca poza dvs. de pe str.Antim e la loc de cinste :

    http://www.simplybucharest.ro/?p=8386

    si, cum era normal, a generat multe comentarii.

    E orasul nostru, aici ne-am nascut, aici traim si,fara cuvinte mari,incercam sa prezentam ce ni se pare mai interesant – de bine si de rau…bineinteles ca ne ajutam de imagini, atunci cand se poate.
    Apropo de fotografii: cel putin aici in Bucuresti, oamenii devenit din ce in ce mai dusmanosi cu cei care fotografiaza -chiar daca n-au motive,fotografiile fiind facute de pe domeniul public!
    Poate mi se pare, dar e o diferenta de mentalitate de la cer la pamant fata de strainatate, unde poti fotografia linistit aproape
    orice.

  • cristi bracacescu

    Well done, Ando!
    Obisnuiam, in junete, sa ma plimb pe acolo. Casele sunt mai noi, dar s-a pastrat trama stradala intortocheata din sec. 18-19. E singurul cartier din Bucuresti unde te poti dezorienta. Adica sa crezi la un moment dat ca bulevardul Carol e undeva in spate si sa dai peste el in stinga sau in dreapta. Chestia e ca nu ma plimbam singur.
    Nasul meu, care era un om de spirit, daca-l intrebai unde sta, raspundea: “Pe Iulius Fucik; fosta Masarik, viitoare Jan Palach.” Ar fi meritat.
    c.b.

  • Ando

    @cristi bracacescu :asa e, zona e deosebita…e adevarat ca s-au cam inmultit plombele moderne.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>