despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Mizerie

Primiţi sfaturi de zece ori pe zi: nu vă uitaţi la televizor. nu citiţi ziarul. nu ascultaţi la radio. nu pierdeţi vremea pe net – fiindcă e prea multă mizerie.

Da, este.

A fost, este, şi o să fie mereu. Dar trebuie să înţelegem că mizeria există deja; e acolo şi fără să vorbim despre ea.

Presa a încetat de mult să fie a patra putere în stat. E prima putere în stat. În statul în care nu avem încredere în Politică, în care nu avem încredere în Administraţie, în care nu avem încredere în Justiţie, sîntem nevoiţi să ne încredem în Presă.

Presa ne ajută; sau măcar ni se pare că-i aşa; şi uneori şi asta e de-ajuns. Bine-nţeles, ne cere – pentru ajutor – să ne arătăm chiloţii, sau măcar să ne uităm la chiloţii altuia; dar nimic nu e gratis.

Unde te duci cînd nu mai ştii ce să faci? La Măruţă, la Acces Direct, la Dan Diaconescu, la Dansez pentru tine, la Realitatea! Îţi pui viaţa în palmele unui reporter de la Libertatea, de la Cancan!

Cică-i prea multă mizerie în presă! Nu – e prea multă mizerie în viaţă. Ce să scrie presa? – despre cultivarea păstîrnacului, despre creşterea pitpalacilor, despre tencuitul pereţilor? Scrie despre noi: şi noi sîntem şi aşa cum ne arată presa, ca-ntr-o oglindă.

Mă seacă la creier titlurile alea cu “O să murim de foame la iarnă! Vezi cît se vor scumpi alimentele de bază!!!” – dar ştiu că sînt puse de nişte oameni care uneori iau bani mai puţini şi mai rar decît cei care le citesc!

Mă face să rîd un titlu de genul “Cutare, nu ţi-e ruşine de celulita pe care-o ai?” – cînd ştiu că-i poate scris de-o fată care ar da orice să aibă măcar celulita aia.

Nu mă mişcă cînd citesc cu negru pe galben “ŞOC! Jaf din banii noştri”, “Pînă cînd vă mai bateţi joc de popor?” sau “Sînteţi mai presus de lege!” – dar sînt atent; sînt pe fază; sînt gata să înţeleg de ce şi pentru ce se întîmplă lucrurile.

Da – toată presa e o mizerie. Dar avem nevoie de mizeria asta. Mizeria e informaţie, chiar dacă nu ne place. De la descoperirea unei amante presa ajunge – elementar! – la descoperirea nevoii de a avea bani negri pentru acea amantă. Şi tot – elementar! – presa ajunge să descopere în ce fel şi cu cine se fac acei bani negri.

… uneori rîd, urmărind presa. Alteori dispreţuiesc presa. Şi totuşi, respect presa.

Şi Doamne-fereşte să ajungi să ai nevoie să te ajute presa. Înseamnă că nimeni altcineva n-a vrut să te ajute.

3 comments to Mizerie

  • Dan

    Imi aduc aminte cum venea postasul cu ziarul la bunicii mei in fiecare zi (mai putin lunea); ziarul acela chiar era citit, oamenii discutau despre subiectele de acolo, stateau cu ochelarii pe nas si incercau sa inteleaga lucruri care nu mai sunt in prezent de interes pentru aproape nimeni. Ziarele de atunci erau focalizate pe text: font mic, putine poze (si cel putin in ziare toate erau alb-negru); pozele mai mari erau e drept cu personajul de trista sau vesela amintire insa nu tot ziarul era despre el, cel putin nu in fiecare zi. Acum toate ziarele se vand in format mic, tabloid, au mai multe pagini, font mai mare si multe, multe poze colorate. Asa e si pe internetzi, transformat intre timp in junkweb: cateva poze + un pic de text; in curand vor ramane doar pozele si titlurile iar in 10 ani probabil ca nici nu va mai fi nevoie sa ne dam copiii la scoala, nu de alta dar s-ar putea sa nu mai aiba ce citi (hehe, glumesc). Evoluam? Probabil. Adevarul e ca oamenii care citeau ziarul in copilaria mea aveau si timpul si energia necesara pentru asa ceva. Ceea ce noi…

  • Problema este ca multi nu-si pun neuronii la treaba si ingurgiteaza cu nesat tot ce se debiteaza in massmedia. Si cel mai adesea massmedia prezinta doar o parte a lucrurilor. Rar se intampla sa ai parte de o imagine obiectiva a unei probleme, pentru ca mai tot ce inseamna massmedia are culoare politica.
    Eu unul nu mai am incredere in massmedia de ani buni. Rolul de baza nu mai este informarea ci dezinformarea si manipularea.

  • hm

    Şi totuşi, avem nevoie chiar şi de jegul ăsta de presă.
    baiul mare e că nu are cine s-o facă. La fel ca mulţi dintre noi, redactorii sînt oameni furaţi de subiecte facile, strălucitoare, veşnic noi, care nu au timp de a intra în inima poveştii şi de a o înţelege.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>