Comerţul nu-i doar ce vinzi – şi cu cît. Comerţul este şi cum vinzi.
Cînd preţurile-s cam la fel, cînd ai de unde alege să-ţi cumperi ceva, începi să te interesezi tot mai mult de cum cumperi: de ceea ce se numim, azi, calitatea serviciilor.
Şi calitatea reiese din detalii; din chestii mici – unele pe care nici nu le vezi, dar le simţi.
- Simţi cînd vînzătoarea are un şorţ murdar, tocit, urît şi urîţit.
- Simţi cînd ţi se dă marfa c-o mînă murdară.
- Simţi cînd vezi navetele cu pîine, mezeluri, carne şi altele sînt coborîte dintr-o dubă murdară pe-un trotuar la fel de murdar.
- Simţi cînd pe tejghea zac firimituri, resturi, seminţe, fire de praf.
- Simţi cînd în faţa uşii zace un mop într-o căldare cu zoaie.
Simţi toate astea, nu? Şi multe altele. Şi – cînd intri într-un magazin curat şi care miroase a curat, simţi că-ţi place. Simţi că vrei să revii.
Clientul bun e ăla care se-ntoarce. Şi vînzătorul bun e ăla care ştie să-l facă să se-ntoarcă.
Ăsta-i comerţul.
Taică-meu- Dumnezeu să-l odihnească – a fost băiat de prăvălie la ”Niţă Stere” – magazin alimentar vestit, aflat sus pe Uranus şi-mi povestea :
– odată pe săptămână, venea căruţa cu pepeni ; se descărcau toţi –“pentru bani, trec săptămâna viitoare” stabilea, verbal, furnizorul cu patronul magazinului; apoi, o parte din pepeni se puneau în câteva butoaie cu gheaţă ; cumpăra omul cum dorea : un pepene întreg sau jumătate, de la gheaţă sau nu ; erau şi clienţii “tradiţionali” care, dimineaţa, în drum spre slujbă, făceau comanda, lăsau cheia de la casă !!! iar băiatul de prăvălie se ducea şi-i lăsa marfa.
Probleme de furt ???haida,de !
Sau: dacă o “cocoană” din zonă avea o comandă mai voluminoasă , băiatul de prăvălie pleca cu ea şi-i căra sarsanalele …nici nu se discuta !
Bun, era un alt context social, alte relaţii între oameni, comunităţile erau altfel închegate.
Dar sunt anumite valori, zic eu, permanent valabile pentru cei care lucrează în comerţ:respectul faţă de client,cinstea şi amabilitatea şi, de ce nu, loialitatea faţă de magazinul în care lucrezi.
Acum romanu’ se duce in weekend la supermarket, lasa uneori chiar si un salariu minim pe economie, incarca un portbagaj si pleaca acasa.