Nu-i mare diferenţă între Bucureşti şi Braşov…
Ia, doar poate că atunci cînd Bucureştiul nici nu fiinţa bine, Braşovul funcţiona deja de nişte sute de ani – un fleac.
Am făcut-o de curînd pe turistul prin Braşov şi m-am gîndit să vă scriu despre oraşul ăsta frumos acum – că tot ne sărbătorim ziua naţională şi putem să ne bucurăm de ale noastre…
Ca orice vizită reuşită pentru mine, am făcut-o nu în weekend, nu în plin sezon turistic; ci în timpul săptămînii, cînd pot vedea şi oamenii, şi viaţa lor: mult îmi mai place asta!
La fel de mult cum îmi place să intru-ntr-un restaurant undeva înaintea prînzului sau în ceasurile dup-amiezei; sînt momente cînd, la mese, vezi contabilul sosit să descurce nişte facturi – şi pe care chelnerul îl serveşte cu zgîrcenie din partea casei; vezi oameni care învîrt afaceri mici – dar mari pentru ei; vezi cupluri care n-ar trebui să fie acolo – şi care se feresc de ochii altora.
La fel cum dau pe staţiile locale de radio, fiindcă-mi place să aud cum sună viaţa de-acolo. Un radio mic, de provincie, e mai simpatic şi mai viu decît oricare altul cu acoperire naţională: are reclame prostuţe – dar de efect – la afaceri care te privesc direct, are anunţuri, are muzică un pic anacronică şi voci noi. Cumpăr şi ziarele locale, oricît de proaste s-ar dovedi: secţiunile lor de mică publicitate îmi arată ce se întîmplă în realitate: ce se vinde, ce se cumpără, care-i piaţa muncii, care-s interesele oamenilor.
Mă uit şi la ce fac oamenii pe stradă, la covrigii pe care-i manîncă, la ce vorbesc, la căutătura lor – la multe. Braşovul e un oraş care ştie să trăiască de pe urma vizitatorului. Nu-l menajează prea mult, nu-l cocoloşeşte, nu-i face reduceri – dar se poartă cinstit şi respectuos cu el.
Am intrat în Braşov într-o zi de marţi, pe la ceasurile amiezei, în maşina încălzită de soarele neaşteptat de noiembrie; am străbătut giratoriile, bulevardele goale şi îngrijite, m-am ajutat de sensurile unice deştepte; şi după ce-am lăsat maşina să se odihnească am plecat pe stradă.
Cuminte şi frumos mai e oraşul ăsta!
Mi-e drag să-i văd dealurile şi înălţimile. M-am suit pe toate şi – în lumina puternică şi joasă a toamnei – oraşul mi s-a părut frumos, la locul lui, aşezat şi puternic.
Era cald la soare, dar în colţurile umbroase bruma nu apuca să se topească decît tîrziu. Fumuri se ridicau din cîteva coşuri, frunzele cădeau îngălbenite – şi era linişte…
Am făcut lucruri de turist – am luat telefericul, am rătăcit pe trepte şi alei..
… m-am dus în Poiană – pe o şosea liniştită pe care ţi-era şi milă s-o calci…
Am mîncat doboş şi alte prăjituri care-n Bucureşti nu se fac. Am căscat gura la toate vitrinele de Sergiana care mi-au ieşit în cale…
Am mai găsit şi vreo două-trei locuri de parcare sigure, gratis şi foarte aproape de Centru…
Am dat tîrcoale zidurilor vechi…
Am testat odată-n plus transportul public, rămînînd uimit de felul în care autobuzul vine în staţie la ora afişată şi de felul în care ălelalte maşini se dau de pe banda lui. Autobuzele-s ba mai de căpătat, ba mai noi; dar cînd le vezi făcîndu-şi treaba şi transmiţînd călătorului încredere-n serviciul public, nu te mai uiţi la detalii!
Braşovul – că-l vezi de sus sau de la nivelul străduţei înguste – îţi lasă impresia unui oraş care funcţionează bine, ceea ce pentru un bucureştean e o lecţie.
Cred că Braşovul e un oraş unde merită să te muţi – adică, să te muţi din Bucureşti.
Ai idee ce semnifica pancardele alea mici pe care scrie Transylvania 1868? Ca am si eu prin Dorna cateva, dar idei ba…
Daca o sa ai timp prin iulie-august (ca sa fie cald), poate dam o tura pana acolo. Am iesit intr-o dimineata de lucru, era vreo 10 si m-am plimbat pe strazi. A fost o experienta ciudata, vedeai orasul in sinea lui, o perspectiva pe care n-am mai avut-o atunci. Vezi cum se scot mesele, cativa musterii la cafea si taclale, ma rog, cum se scoala orasul inainte sa dea navala turistii.
Pana atunci, tine aproape. 🙂
Cipriane, as merge pe ideea ca sunt placute ale unor societati de asigurare a locuintelor.
Radule, ar fi o idee! Oho!
Splendid! sunt mult legat de acest oraş.Am avut un unchi -stătea pe strada Lungă-şi,în anumite perioade, am fost adesea la Braşov.Mi-aduc aminte,de exemplu,de drumul vechi spre Poiană,pe la Pietrele lui Solomon, pe care nu puteau urca decâ autocamione cu dublu diferenţial ; pe platforma din spate, aveau bănci de scândură pe care se aşezau pasagerii…şi câte şi mai câte.
Şi pozele care redau atmosfera tihnită, cu totul şi cu totul alta decât cea din Bucureşti.
Din păcate, de prin 1995, n-am mai fost pe aici.Dar chiar e o idee bună să mergi,câteva zile, în afara sezonului.
e tare linişte… cu totul altceva. Rău o fi să trăieşti mai liniştit!
Organizam guided tours, da’ sa vina caldura. 😛
sper sa fie moca, ca altfel vezi tu cum n-o sa mai afli de nici o merdenea de prin Bucale…
Placutele sunt ale societatilor de asigurare. Prin Brasov mai avem cateva din perioada antecomunista.
Sunt cu totul de acord cu tine HM. Situatia in Brasov s-a imbunatatit sub foarte multe aspecte dupa Revolutie si mai ales in ultimii 10-12 ani.Am facut in cei 23 de ani destule drumuri spre,prin si in Brasov,la intervale destul de regulate,pentru a-mi da seama de situatie.Confirmata si de niste prieteni brasoveni.Si pun schimbarea asta in bine ,printre altele si prin desfintarea marilor intreprinderii (nu discut aici acest subiect) si implicit a faptului ca multi dintre muncitorii lor au revenit in locurile de bastina,de unde fusesera adusi cu zeci de ani in urma,pentru celebra industrializare -fabrici si uzine. Si cei care au in jurul a jumatate de secol sau mai mult ,ca varsta, stiu bine ca in anii 70 si 80 Brasovul era numit Iasov. Nu vreau sa supar pe nimeni,dar acesta era adevarul . S-a mai aerisit atmosfera din multe puncte de vedere plus o incercare,destul de reusita de reinviere a spiritului vechiului burg transilvan.
Lasa Brasovul ca se intampla lucruri in Bucuresti: s-a deschis Cora pe Alexandriei, saptamana viitoare Auchan in Giulesti si candva secolul asta mall-ul de la Vulcan, ca de vreo cateva zile tot se plimba niste utilaje pe acolo (evil)
@cata 80% din locuitorii de azi ai Brasovului sunt urmasii moldovenilor adusi, inca din anii ’50, pentru faurirea socialismului si pentru a se pisa pe zidurile Bisericii Negre ( asta ca sa-l citez pe M.Preda). Iar tu daca pui evolutia sau involutia unui oras pe seama locuitorilor inseamna ca nu intelegi nimic din blogurile astea de profil.
Cunosc si eu Brasovul si pot spune ca in ultimii 12 ani s-a cam asfaltat tot orasul, s-au facut sensuri unice si sensuri giratorii s-au deschis pravalii scumpe in centru si cam atat, saracia lucie din cartiere a ramas la fel, si infractionalitatea e in crestere, ramanand in topul celor mai periculoase orase din Romania din cate stiu pe primul loc.
@Freesys: totuşi, poţi discuta despre un oraş, fără să iei în seamă
locuitorii săi?
@Ando la noi dicteaza administratia nu comunitatea, asa ca putem discuta de un oras fara a lua in seama locuitorii.
@Freesys – multumesc ca ma faci tampit.Sa traiesti si la mai multe ! Eu unul mi-am exprimat o parere personala,pe seama celor scrise de HM in articolul sau si pe blogul sau.Ca esti sau nu esti de acord cu ceilalti este un lucru perfect normal sau ar trebui sa fie normal intr-o societate normala.Dar cum suntem o societate alienata,este considerat normal sa-l faci cum iti vine la gura pe cel care nu este de o parere cu tine,ba poti sa-i dai si vreo palma-doua,de control.Personal nu pot disocia o comunitate,un oras,o tara,de locuitorii sai.Orase sau sate sau ce-or mai fi nu-mi dau seama cum ar arata fara locuitori. O,ba da,scuza-ma.Ca decorurile Castel Film de la Snagov sau cele Media-Pro de la Buftea.Lucrurile le fac si le desfac oamenii.Iar HM se refera la Brasov in principal ca la un oras turistic.Categoric ai dreptate cind spui ca in unele cartiere este mizerie si ca centrul este mai aranjat.Dar asa este peste tot in Romania si prin multe locuri din lumea asta,atat cele mai civilizate cat si cele mai putin civilizate.Si toti isi promoveaza zonele cele mai reprezentative.Hai sa punem si noi la Otopeni niste pancarte mari in care sa promovam ghetoul revopsit si spilcuit tiganeste din Zetari sau faimoasele Z-uri din Toporasi sau cele din Livezilor,si nu turul facut cu autobuzul etajat pe Calea Victoriei sau faimosul de acum Centrul Vechi.
Imi inchei aici dreptul la replica.
Multumesc
@cata , departe de mine gandul de a te jigni ! Pentru mine cetateni sunt prizonierii oraselor, iar dezvoltarea acestora nu depinde de ei… sau sa inteleg ca strada pe care stai se asfalteaza cand ai tu chef?
Si inca ceva te-ai intrebat vreodata de ce “marea industrializare” s-a facut cu moldoveni si nu cu ardeleni?
@Freesys – Este in regula.
La nivel macro sa zicem,intr-adevar cetatenii sunt prizonierii oraselor,cum foarte bine spui.Si depind de cei care au painea si cutitul.Lucrarile de mica si mare infrastructura sunt absolut la mana celor care conduc.Dar si acestea se pot face cu cap sau fara,de multe ori functie de interesele de moment.Asfalteaza,sparge,baga nu stiu ce cablu,asfalteaza,sparge iar mai incolo,etc.Eu ma refeream gradul de buna crestere a oamenilor obisnuiti,sa nu zic de cultura.Lucrurile aparent marunte care stau la indemana oamenilor,ca de exemplu pastrarea curateniei pe strada,aranjarea spatiului verde sau non verde de langa locuinta,un mic magazin curat si cochet,cu marfa corecta si servita cum trebuie,o firma cu bun gust,mobilier asemenea,nu toparlanisme,o carciumioara placuta.Chestii din astea.
Iar la intrebarea cu ‘marea industrializare’ nu prea gasesc multe raspunsuri iar acelea care le am nu vreau sa para sovine asa ca ma abtin.In afara de o mare rata a natalitatii,de o rata destul de mare a celor care le place sa sada si sa cugete,eventual la carciuma (iar aici sunt intr-o competitie mare si alte regiuni ale tarii,mai din sud,de unde ma trag partial si eu,partial din judetul Brasov)si ar mai fi si altele,chiar sunt interesat de o alta posibila explicatie.
daca antropologii seriosi considera subiectele astea prea usurele pentru domniile lor, ce sa facem -ziceti si voi!
Si eu sunt fascinat de Brasov, dar va zic sincer ca nu m-as muta din Bucuresti. Imi place sa tin Brasorvul doar pentru a-l vizita.
@HM – ‘Ei, bobocule, apăi cum le știi dumneata toate, mai rar cineva!’
Personal cred ca politicienii nostri tin cont de parerile antropologilor,comunicate probabil pe circuit inchis.Ce parere ai ?
naiba să-i ia (şi pe politicieni, şi pe antropologii lor)
Sincer, nu prea cred în guru dintr-ăştia – eu.
Dar dacă-s băieţi deştepţi, i-or face pe unii din politică să creadă că tot ce zic ei e literă de evenghelie.
Pe vremuri cand instalam windoze acasa pe la oameni m-am nimerit si pe la o psihiatra de la spitalu’ 99 care mi-a povestit ca are constant la terapie pacienti din sfera inalta a politicii. Cu depresii, nevroze si decompensari, cum sta bine unui om politic. In zilele noastre cred ca unii au inlocuit psihiatrii cu parapsihologii si terapia cu flacari violet (evil)
Pe ei(politicienii)nu-i plâng… chestia mai nasoală e că ne cam ia naiba şi pe noi- odată cu ei:-(
hello Ando. am corespondat cu tine despre Bucurestiul trecut ce sati zic parca esti ghicitor in stele m-am nascut in Brasov ( sapte sate ) miaduc aminte casa unde am stat drumul spre poiana narcizelor ( drum forestier toti copii urcam pe jgheabul unde dadea drumul la bustenii taiati ) la fabrica NIVEA ( acolo am locuit ) in coltul strazii era o alimentara mica si cind aducea parizer cald mama ma punea alaturi de sora pmea pe scara alimentarei si ne dadea parizer cu piine daca stii ce s-a intimplat cu cartierul ala scrie vorbesc de anii 1946 cind la ferestre erau muscate rosii si porti mari facute din lemn stil unguresc de cind am plecat din tara nu am avut ocazia sa ma intorc in Brasov dar mi-am promis ca o sa ma duc sa vad ce pot recunoaste multumiri