despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

impresii

Cînd vrei să încerci vreun restaurant nou, prima dată te duci să-l cauţi pe net; să vezi impresii, comentarii – review-uri, ştiţi.

Fireşte că te-ntrebi cîte dintre ele-s sincere.

Fireşte că te-ntrebi şi cine e cel care le face – adică, ce-l recomandă pe cel ce recomandă un restaurant.

Poate asta nu-i aşa important; zău că prefer impresiile unui om bine-intenţionat, care mănîncă doar ceafă la grătar cu cartofi prăjiţi, decît consideraţiile semidocte ale vreunui connaisseur de conjunctură.

Nu pot pricepe cum poţi intra – anunţat şi cunoscut – într-un restaurant şi să poţi evalua sincer şi servirea, şi porţiile, şi flerul bucătarului.

Am avut, de-a lungul vremii, ghinionul să mă nimeresc pe lîngă feţe publice care se ghiftuiau la restaurant. În primul rînd, chelnerii roiau în jurul lor; apoi mîncarea era adusă de zece ori mai repede decît e normal; ba mai primeau şi cîte-un discount

Aşa că m-am învăţat; cînd intru undeva şi văd vreun nume la o masă – plec. Că e păcat de nervii mei.

Proprietarii de restaurante n-au învăţat nici acum că astfel de oaspeţi sînt ca sărutul satanei.

Nici un review laudativ, nici un articol de slavă publicat în ziarul de vineri n-o să facă minuni pentru nici un restaurant! Minunile le face clientul care vine – şi revine!

Clientul ăla amărît, care trebuie să aştepte lihnit să fie servit connaiseurul; clientul ăla dispreţuit, care şade cu farfuriile murdare pe masă ca să i se ia comanda bossului.

Mai pupaţi şi clientu-n cur, că de pe urma lui trăiţi.

10 comments to impresii

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>