despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Ce vreau eu de la -ologi.

Acuma s-a cam terminat treaba cu 2012, dar ar fi frumos ca la anu’ să v-apucaţi şi voi de treabă, dragii mei -ologi.

Ia să vă văd şi eu pe stradă, în societate, printre oameni.

O ducem rău; dăm vina pe lipsa banilor, pe lipsa civilizaţiei, pe chestiunea politică. Dăm şi vina pe noi, cînd ne gîndim mai bine. Dar ca să înţelegem ce ni se întîmplă, trebuie să ne cunoaştem; şi avem nevoie de ajutor – de ajutor de la oameni care se pricep: sociologi, antropologi, fel de fel de -ologi.

Aşa că vreau să vă văd la treabă.

Să vă văd o săptămînă, la 7 dimineaţa, în tramvaiul 32, luînd notiţe. După aia, vreau să vă văd săptămîna viitoare la ora 8 – căutînd diferenţele între oamenii care merg la ore diferite la muncă.

Apoi să vă văd în aceleaşi condiţii, dar în alte tramvaie şi autobuze, din alte cartiere.

Apoi găsiţi – repet – diferenţele şi asemănările: v-oţi pricepe voi, cred.

Mergeţi şi trageţi cu ochiul pe lîngă un şantier de reabilitare termică – să vedeţi: se munceşte? se trage chiulul? se fură? se fluieră după fete? De ce, cum, cînd, cît? – şi trageţi concluziile.

Duceţi-vă într-o sîmbătă pe la biroul de accidente uşoare, să vedeţi cîţi dintre şoferii buşiţi veneau de la cumpărături – oare de ce-or fi fost aşa nervoşi la volan?

Petreceţi o săptămînă într-un atelier de tinichigerie, într-o covrigărie, într-un hipermarket, într-o piaţă, într-un obor: şi vedeţi oamenii. O să vedeţi mulţi oameni muncind foarte mult, de la prima oră pînă-n noapte. Mergeţi la 10 seara cu tramvaiul, ascultaţi-i pe cei care se întorc obosiţi acasă, trageţi cu urechea la convorbirile lor telefonice.

O, ce surprinşi o să fiţi.

14 comments to Ce vreau eu de la -ologi.

  • ca utilizator vechi şi fidel de 32, pot afirma că diferenţa e următoarea, logică dealtfel: cu cât treci mai mult de ora 6 dimineaţa înspre 9 se împuţinează “blue collar” şi se înmulţesc “white collar” :))

  • Dan

    Nah, nu mai exista doar blue collar si white collar; societatea moderna globalizata de inspiratie anglo-americana ne-a adus si asa numitul “pink collar” care cuprinde toate pozitiile prost platite din prima linie de prestari servicii / relatii cu clientii, de la functionarul de la banca sau amaratii care raspund la telefoane la serviciu tehnic pana la baiatul care invarte shaorma. Iar marea problema este ca acest segment a depasit sau va depasi in curand 50% din forta de munca! Ma gandeam ce provocari va avea copilul meu, oricat de destept sau de descurcaret ar fi; orice cariera white collar ar alege, pe scena globala vor fi la coada pe aceeasi nisa sau pozitie inca 10 sau 100 de oameni din tari gen India, oameni crescuti cu biciul si cu copilaria bipbip-uita care la 20 de ani pot si stiu mai mult decat orice am putea pune noi pe masa. Iar daca a ajuns in CV-ul tau mai mult de 1 an de slujba de tip “pink collar”, acolo ramai!

  • hm

    cum era? eu nu strivesc collarul de minuni…

    de ce să-mi fac griji? Cîtă vreme o să fie fotbalişti pe lumea asta, o găsi fii-mea unu’ bun de luat 🙂

  • Ando

    Foarte de curand, am primit acest newsletter:

    http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/exclusiv-jobul-pentru-care-au-aplicat-aproape-14000-de-romani-175660.html

    Situatia cu locurile de munca nu e de loc “roza”.

  • Dan

    Eu zic sa nu ne alimentam propriile convingeri prin prisma unor situatii extreme. Partea trista nu e ca 13,999 de oameni nu au obtinut un post de casier ci faptul ca scoala – asa cum am facut-o cu totii – nu ne-a pregatit pentru genul acesta de economie. Discutam de o realitate in care majoritatea slujbelor sunt prost platite, au o componenta repetitiva evidenta si de asemenea sunt prin natura lor cel mult temporare (sa-l vad pe ala cu cariera de 20 de ani doar la vandut burgers la mac!). Romanu’ explodeaza deja de pipota inflamata: cum sa-mi iau casa din asta? dar masina? dar sa imi fac familie? Raspunsul e simplu: nu-ti faci nimic din toate astea. Serios! In societatea globala anglo-americana toti inchiriaza, eventual se plateste chiria saptamanal – ca saptamanal iti iei retributia de la “mac” iar poate saptamana viitoare te duci sa raspunzi la telefon la serviciul tehnic la frigidere. Preaviz? S-a dus economia socialista! Totul e “at will” – tu muncesti pana te da seful afara, eu muncesc pana decid sa ies pe usa. Concediul medical e inclus in zilele de vacanta sau nu se plateste deloc (poti insa sa-ti platesti tu din buzunar o asigurare speciala – ca un soi de casco – sa iei niste bani dar daca te imbolnavesti – dar e fix la fel ca la casco daca lovesti masina, platesti mai mult). Credeti ca n-o sa ajungem si noi acolo? Ia sa vedem in 10 ani…

  • Anonymous

    dar suntem deja acolo. sau pe foarte aproape.
    Nu stiu cate joburi schimba, in medie, un tanar in primii trei ani din “campul muncii”

  • Ando

    @Dan:am citit şi recitit foarte buna mini-sinteză facută de tine şi cu care sunt -aproape- total de acord ( mai ales pasajul cu lipsa de pregătire pentru viaţă atât din partea şcolii dar-trist-de multe ori şi din partea părinţilor care ar trebui să fie primii “deschizatori” de ochi pt. copii).
    Acum, departe de mine să mă cantonez în cazul celor 14.000 de aplicanţi din exemplul de mai sus.Totuşi, el ridică, din păcate, o mare problemă: în România există,la ora actuală,o evidentă criză a locurilor de muncă…
    Din ceea ce văd, totuşi,tinerii ( mă rog,cei cu care m-am intersectat) percep deja altfel viaţa şi se adaptează
    mult mai rapid.
    Mi-a plăcut extrem asta: ”cum sa-mi iau casa din asta? dar masina? dar sa imi fac familie? Raspunsul e simplu: nu-ti faci nimic din toate astea…”

  • Corect mesajul. Dar nu ma pot abtine de la a intreba “care societate?”. Sau: “care oameni?” Eu vad in jurul meu din ce in ce mai mult animale antisociale. Pentru ca imi stabilesc reperul de comparatie pe tipul suedez sau olandez. Daca mi l-as stabili pe cel din zona Bangladeshului as fi destul de multumit de ce-i pe la noi.

  • hm

    social, antisocial – şi asta e de luat în seamă.
    Da’ eu zic că oameni care vor şi pot munci sînt mai mulţi decît se vaită mass-media şi decît se tem cei care se ascund de oameni.
    Că sînt oameni care nu ştiu să muncească eficient, că sînt oameni care nu ştiu să cumpere, să economisească, să îşi construiască viitorul – şi astea s-or regla, cumva, de la sine în viitor.

    Casă, maşină, telefon, tabletă… oamenii trag ca robii să şi le facă. Ăsta o fi modelul românesc. Întîi să avem şi apoi să vedem cum le plătim. Puţini au răbdare să “vină” şi maşina la o vreme rezonabilă după primul salariu…

  • Ando

    HM : ei, aici e aici adica: ordinea prioritatilor!
    Sa presupunem ca(nu importa cum)te trezesti singur pe o insula
    pustie etc…va inchipuiti scenariul mai departe.
    Sunt doua posibilitati: fie te zbati,gandesti,muncesti pentru supravietuire, fie nu faci nimic si o mierlesti.
    Asa e si ordinea fireasca in viata: intai e munca si apoi rasplata.
    In vest, sunt familii care de mai multe generatii sustin aceeasi afacere(fie ea un hotel, o pensiune,atelier etc) fara sa le treaca prin ca din asta vor fi milionari, cu Porsche sau Bentley , proprietati la Miami, Monaco etc.
    La noi, aproape orice chioscar viseaza sa dea un tun.
    De fapt,de ce nu, daca a vazut atatea tunuri “trase” dupa 89
    si inca la ce nivel…
    Mentalitatile se modifica prea greu.

  • hm

    da’ naiba sa le ia de mentalitati! Ca asta cu apucatul, cu saritul etapelor, cu datul tunurilor tare usor s-a mai instituit!!

  • Dan

    Nu exista un singur mod de dezvoltare occidental sau o singura referinta la care sa ne raportam. Traditia afacerilor de familie pe multe generatii e extrem de pregnanta in lumea franco-germana; modul de gandire “easy win” provine insa in special din SUA. Poate ar trebui sa ascultam mai des melodia aceea de la Rammstein, “Amerika”; hmmmm…

  • Da, eu ziceam doar despre comportamentul de jungla – singur impotriva tuturor/scapa cine poate/dupa noi potopul … chestii din astea. Mi-am amintit un aticol citit pe pltforma Bucurestiivechisinoi si a carui actiune se petrecea chiar in tramvaiu 32. Era ceva numit cam “Iar n-am luat bataie” si care povestea despre fumatul in tramvai. Ceea ce ii aduce aminte de faimoasa zicere din vremurile ceausiste: “nu-ti convine atunci ia-ti masina mica!” – expresie care spune destul de multe. Adica nu mitocanul trebuia sa ajunga la nivelul de civilizatie cerut de traiul in colectivitate ca sa nu fie dat jos din tramvai ci ala nemultumit de mitocanie trebuia sa-si ia autoturism personal. Cam asa e cu socialul romanesc.

  • În unele școli științifice, mai ales peste ocean, etnografia a încetat să mai fie văzută ca o știință propriu-zisă și a devenit doar o metodă: exact cea pe care o menționați aici (cercetarea prin experiență personală). Din păcate, în România urbană, nu există foarte multe inițiative de acest fel. Doar în spațiul rural am întâlnit geografi care să lucreze astfel, însă sunt cazuri izolate. Cu siguranță lucrurile se vor schimba când cercetătorii vor înceta să mai vorbească doar între ei și când cercetarea va fi tratată de stat așa cum s-ar cuveni.

Leave a Reply to Anonymous Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>