despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Sergiu

Demult. Cînd era luni dimineaţă dădeam o fugă pînă la cinema. Ştiam deja ce film trebuia să ruleze săptămîna asta, dar voiam să vedem şi ce va fi în programul viitor. Dădeam tîrcoale afişelor – chiar dacă erau nişte hîrtii mîzgălite de meseriaşul cinematografului – şi priveam pozele alb-negru cu secvenţe din film.

… merita, oare, să chiulim de la şcoală şi să vedem primul film, cel de la 9? Aproape întotdeauna merita. Şi mai chiuleam şi peste două-trei zile, să-l vedem din nou.

Cred că jumătate din sala care urmărea filmul de la 9 era formată din chiulangii – aşa, ca noi.

Şi oricît de prost era filmul, găseam noi ceva interesant de făcut în sală.

Pe-atunci nu era nici popocorn, nu era nici cola; rar mai băgam cîte-o stică de bere – dar cu grijă, să nu ne prindă plasatoarele.

Şi ce senzaţie era să vezi filmul laolaltă cu alţi 300, 400, 500 de oameni! Să-ţi dai coate la cîte-o scenă mai trasă de păr, să strici suspansul la cîte-o uşă care se deschidea, strigînd scîîîîrţ, miau sau şase! Din cînd în cînd, ne mai ieşea cîte-o glumă bună şi rîdea toată sala-n hohote; şi ne duceam şi la spectacolul următor, să facem gluma iar. Şi glumele începeau să circule prin tot cartierul.

Şedeam şi pe scenă, cu gîturile strîmbe, cînd era vreun film cu bătăi. Nici nu respiram la vreo urmărire cu maşini. Săream de pe scaun, cînd Piedone dădea cîte-o carabă. Visam – plecam şi ne-ntorceam data viitoare.

La film.

Ei, asta a fost lumea lui Sergiu. În lumea asta el a împărăţit, în lumea asta Sergiu a fost Dumnezeu.

Ştiţi – Sergiu a murit demult, nu săptămîna trecută. A murit atunci cînd lumea asta a dispărut.

A murit cînd cinematografele nu mai dădeau film dimineaţa, cînd nu mai chiulea nimeni ca meargă la film. A murit cînd sălile s-au închis. A murit cînd am început să mergem la mall, la multiplex, la 3D, la sunet spaţial şi digital…

Pentru mine Sergiu rămîne ăla care făcea filmele cu împuşcături, cu maşini şi cu replici hazoase. Rămîne ăla despre care ştiam noi sigur că umblă mereu cu pistol la el. Rămîne ăla care gonea – cu dubiţa lui Volkswagen pe care scria Cine TV Berlin – spre Buftea.

Rămîne ăla care ştia să refacă o bătălie, o luptă, un război; care dintr-un camion Roman scotea un transportor nazist; care urla la megafon “lăsaţi geamurile deschise la case că tragem cu tunul şi se sparg!”

Rămîne ăla în faţa căruia, la Revoluţie, ni se părea aşa de firesc să aplaudăm şi să strigăm: Ser-giu! Ser-giu!

… Sergiu a murit demult, odată cu lumea-n care a fost el Sergiu.

14 comments to Sergiu

  • bună dimineaţa!
    excelent articol.
    ce-aş mai chiuli şi eu la un film cu pac-pac acuma…

  • Ando

    Mi s-a pus un nod în gât…numai tu puteai să scrii aşa ceva despre el !

  • just_me

    chiar f bine scris articolul

    cand imi gasesc un pic de timp am sa scriu si despre Revelion (ca doar eu am propus, nu?), numai sa imi trag sufletul nitel si va impartasesc noaptea cu artificii.

  • hm

    ei, de-acuma, cand chiulim mergem la banca… la circa financiara… la policlinica…
    Suntem oameni mari.

    just_me, o sa fie prima impresie despre revelion; sper sa nu fie, totusi, singura.

  • Dan

    Cica banc:

    “De când a răposat Sergiu Nicolaescu, toate canalele de televiziune transmit cel puțin două filme cu el in fiecare zi. Respectand obiceiurile televiziunilor, unii abia așteaptă să moară Alina Plugaru…”

    Dap.

  • cata

    HM,daca inteleg eu bine,Nicolaescu s-a dus odata cu copilaria noastra ? Sau mai bine zis copilaria noastra s-a dus odata cu el.

  • hm

    … cam aşa. Şi aşa 🙂

  • cata

    Iar cand ajungeau si filmele lui,intr-un final,si la noi la Cinema Ferentari,nu mai erai sigur unde era actiunea – pe ecran sau in sala.

  • florin

    EXCELENT!
    Asa e, Sergiu a murit atunci cand s-au inchis salile de cinematograf.
    UN FLEAC,NE-AU CIRUIT!

  • Ando

    @ cata: “Iar cand ajungeau si filmele lui,intr-un final,si la noi la Cinema Ferentari,nu mai erai sigur unde era actiunea – pe ecran sau in sala.”
    🙂 🙂 🙂

  • măi, băieţi, eu, ca femeie l-am mai savurat şi după copilărie, credeţi-mă ;). cu alţi ochi, de bună seamă, am văzut cum îi veneau costumele stil Humphrey Bogart în rolul de comisar, ce siluetă şi alură avea în Nemuritorii, ce zâmbet&ochi afişa mai mereu… a, plus vocea! 🙂

  • cata

    Trecand de alte probleme,ideologice sau nu,tipul chiar era profesionist.Am avut ocazia sa particip,facand figuratie,pentru mai mult de doua luni,la ‘RINGUL’.In Polivalenta si la Buftea. Era extrem de dur Nicolaescu,in comportament si limbaj,dar era perfectionist,stia bine ce vrea si facea in asa fel incat sa-i iasa.Cata alergatura si injuraturi am incasat,absolut toti,de la personalul de serviciu,figuratie,personal tehnic,actori,inclusiv sotia sa din aceea perioada,Gabriela,care se ocupa de costume si machiaj,numai cei care au lucrat cu el stiu.Si muncea,imi aduc aminte mai ales dublele de box cu Boghita,cand la un moment dat incepeau sa se loveasca pur si simplu fara mila,fiind nevoiti cei din echipa de filmare sa-i desparta,atat de mult intra in rol.

  • hm

    măi, Catherine, ne-ai cam închis gura, că să mai zic!

    Cătă, eu am văzut doar vreo filmare-două, accidental. Dar – da, era şi părea profesionist. şi tare!

  • Anastasiu

    Bravo, domnule!
    Se tot bate moneda, zilele, astea, ca Sergiu nu a respectat adevarul istoric in filmele sale.
    Macar noi sa respectam adevarul istoric despre Sergiu.
    Pentru ca asa a fost, si el, si vremea lui!

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>