despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Cartierul Izvor – Mihai Vodă (partea a treia)

scris de Adrian Mureşan

Str. Mihai Vodă, partea cu numere cu soţ. Clădirea cu intrare boltită, cred de la nr. 66, era numita “la fotograf”. Aici chiar a fost un atelier foto, iar din curtea lor, am furat cîndva nişte piersici (nu m-au prins!) În dreapta, în faţa ei, str. Al. Orăscu, iar în planul depărtat, “rondul”. Strada continua înspre stînga, iar în dreapta porneau Fonteriei – în sus- şi Puţul cu apă rece – în jos.

Str. Al. Orăscu văzută din intersecţia cu Mihai Vodă.

Tot str. Al. Orăscu din intersecţia cu Mihai Vodă (în dreapta, blocul de la nr. 61). În plan mai îndepărtat, intrarea din spate şi o clădire mare a fabricii Luceafărul. La subsolul clădirii era o cantină. În faţa acestei clădiri era str. Jupiter (nu se vede deloc în poză).

Str. Mihai Vodă văzută din “rond” către intersecţia cu Izvor. Chiar în stînga începea str. Puţul cu apă rece, iar în planul din mijloc, tot înspre stînga, str. Al. Orăscu.

Str. Fonteriei – în sus – şi str. Puţul cu apă rece – în jos – văzute din “rond”. În capătul străzii Fonteriei, în planul depărtat, se pot vedea panourile de la demolarea sediului garnizoanei (arsenalului, cum îi spunea lumea). Acolo a fost iniţial şi Monumentul Pompierilor – adică la locul lui, în Dealul Spirii.

Str. Fonteriei văzută din “rondul” străzii Mihai Vodă. În dreptului gardului de beton era, foarte demult, cazarma corpului de gardă de la arsenal. În dreapta de tot, începutul str. Puţul cu apă rece.

Urmeaza cîteva fotografii mai personale cu imobilul din Mihai Vodă 65 în care am locuit.

Prima poza e din curtea casei şi se pot vedea treptele de la intrare şi faţada dinspre strada (nord). În planul depărtat se vede imobilul de la nr. 63 şi zidul despărţitor în care fusese înglobat şi un plop înalt, aflat în faţa balconului nostru.

Latura clădirii dinspre “solar”. Este faţada de vest şi se văd ferestrele de la bucătăriile grădiniţei, iar mai in spate, uşa de intrare de la grădiniţă. În dreapta este zidul dinspre “solar”.

Spatele clădirii (sud) cu ferestrele de la unul din dormitoarele grădiniţei (avea trei). La etaj sunt ferestrele unui vecin (întîi fam. Hosu, apoi fam. Marinescu). Scara metalică din prim-plan era de la o clădire anexă din spatele casei. Clădirea din planul depărtat avea intrarea prin str. Al. Orăscu.

Tot spatele clădirii cu ferestrele de la cabinetul medical – la parter – şi biroul administratoarei de la grădiniţă – la etaj. În prim-plan se vede începutul unei scări pe care se urca pe o terasă. În planul depărtat se vede zidul dinspre “solar” şi unul din cei trei castani care erau acolo.

Turnul fabricii Luceafărul aflat în spatele casei.

Fabrica Luceafărul avea o poarta înspre curtea noastră. Se poate vedea şi zidul despărţitor, iar în dreapta, o porţiune din turnul din poza anterioară. Pe una din întăriturile porţii, unul din copii scrisese o dată: 27 aug 1957.

O poză din 1956 facută în “solar” cu patru din cei cinci copii din Mihai Vodă 65: eu cu cei doi fraţi ai mei şi Sorin Hosu (vecinul nostru mai mare), împreună cu Nea Gica (Tudor Gheorghe), fochistul şi mecanicul de la grădiniţă. În “solar” tocmai se monta un leagăn în care încăpeau 8 copii deodată. A facut mare senzaţie între noi, copiii, dar a dat multă bataie de cap educatoarelor de la grădiniţă. A funcţionat cam pînă prin 1960. Eu sunt cel din stînga, cel mai mic. Chiar lîngă mine e fratele cel mare care, 23 de ani mai tîrziu, în toamna 1979, a făcut aceste poze.

SFÎRŞIT

——————–

Resurse

harta: anii ’30-40 şi anii ‘60-‘70:

articole: Aventurierul: aiciaiciaici Raidenaiciaici Baciulaici

Îi puteţi scrie direct lui Adrian Mureşan: adrianmuresan51[arond]yahoo.com

20 comments to Cartierul Izvor – Mihai Vodă (partea a treia)

  • ana

    ha ha ha am vazut cladirea fotografului nu l-am “inghitit ” nici o data a pus fotografia lui sora mea intro rochie alba lunga poza a stat in vitrina de afar aproape sase ani s-a ingalbenit de vreme dat a tinut-o acolo de frumos eu nu am avut succes asta s-a intimplat in 1954 mult timp de atunci cu respect pentru frumoase amintiri ana NY USA

  • hm

    Vă mulţumim pentru cuvintele dumneavoastră!

  • Dragos B

    Sa ma auziti pe mine injurand ca n-am apucat sa ma plimb si eu pe acolo… De fapt, poate e mai bine asa…

  • hm

    Nici eu nu am apucat. Bine, e vina alor mei: trebuia sa ma duca. Ca altfel, m-au dus peeeste tot altundeva…

  • magi

    A fost odata !
    Realitatea în ’84 a depasit ceea ce credeam imposibil ; mândrete de imobile distruse pentru un moft ; imobilul în care a locuit fotograful Toma a fost transformat într-un morman de moloz în nici o jumatate de ora ; am trait “in live” acest masacru fiind efectiv ultima care a parasit cartierul ; 30 de ani am locuit pe Alex Orascu nr 3 ; acum dupa aproape 30 de ani nimic nu s-a uitat, a ramas nostalgia si o eternela tristete !
    Ce idee admirabila acest fotoreportaj si comentariile perfecte !
    Va multumesc din tot sufletul.

  • ana

    cu mult drag si multumiri pentru tot ce am vazut la 67 de ani mi-am adus aminte de timpul minunat din copilarie a fost cartierul in care am trait m-am dus la gradinita scoala si liceu ( Liceul Lazar ) care l-am terminat in 1965 amintirile nu s-au sters cum s-a darimat asa un cartier vechi cu multe case vestite si istoric frumos cu poze si amintiri am facut drumul inapoi al vietii mele ce minunatie dar ce regret pentru distrugere ma gindesc s-a meritat demolarea si pentru ce sper sa nu fiu singura care i-mi amintesc de zilee frumoase nu mai eram in tara cind s-a demolat si nu m-am dus nici o data sa vad ce s-a intimplat si cum arata cartierul mi s-a spus ca nu mai exista si nu am avut tarie sa vad am pozele din albumul lui Adrian Muresan si asta este singurs placere nu am plecat inca din cartier multumesc din suflet ca mi-am improspatat memoria locului drag multumesc multumesc de milioane de ori sint inapoi la cartierul pe care nu l-am uitat love ana

  • hm

    va mulţumim mult pentru aceste cuvinte.
    Asta am încercat noi – să facem publice aceste fotografii inedite şi să aşteptăm să fie văzute de oameni ca dumneavoastră, care au copilărit acolo şi care nu au putut uita locurile acelea.
    Demolarea groaznică a zonei nu s-a justificat, e oribil ce s-a construit în loc, Bucureştiul acela vechi şi frumos de acolo a murit.

  • magi

    Astazi pe locul strazilor din fotoreportaj, Mihai Voda, Izvor, Orascu … este actualul parc Izvor Hasdeu ce apartine domeniului public,(nu cladirea parlamentului !) niciodata nu se va construi ceva pe aceasta zona, tunelul subteran nu permite !!! Interesata direct, am angajat un expert topografic care mi-a delimitat terenul în zona respectiva ; slaba consolare, dar totusi, asezat pe o banca se poate visa la locuri definitiv pierdute dar nu si uitate !

  • ana

    hello Magi punema si pe mine pe lista celor ce vrea sa stea pe banca fermecata si cu lacrimi in ochi sa vada NIMIC asta tragedie sa speram ca nu au murit: interesul si imaginile din copilarie frumusetea si simbetele din cei mai frumosi an COPILARIE

  • cristi

    Numele fotografului mentionat in primul paragraf era Toma si a fost tatal actritei Sanda Toma 🙂

  • Alin

    Multumim domnule Adrian pentru acest minunat material.
    Am locuit intr-un imobil care era numerotat pe Cazarmiii nr. 7A insa curtea avea doua iesiri: una la Petre Locusteanu nr.6 iar cealalta la Cazarmii. A fost minunat dar totul s-a terminat cand ne-au luat cartile de imobil si ne-au aruncat in strada. Parte din copilaria mea a ramas ingropata acolo sub acele daramaturi. Pana si spitalul Brancovenesc unde m-am nascut a fost spulberat. Dureros – cumplit de dureros – uneori ma simt ca venit din neant datorita ruperii acestor “radacini”

  • Cristian Florescu

    Nu am cunoscut in acele vremuri foarte bine zona Izvor-Antim-Uranus doar ocazional. Am inavatat intre 1977-1984 la Liceul Ind. nr.14 Electomagnetica de pe Calea Rahovei intersectie cu Justitiei ce isi avea locatia intr-un grup de cladiri vechi dintre care o vila tip conac. Pe planul cadastral din 1911 am indentificat pozitia cladirilor.Avand scoala in zona ne scotea la munca patriotica pe strazile din jur: Antim, Calea Rahovei sa curatam rigolele primavara cat si sa ajutam la amenajarea stadionului Republicii cand se pregateau specacole politice. Mai aveam prieteni pe strada Brutus la familia Bancila (pictorul Octav Bancila a fost bunicul lui Radu Bancila,cunostinta mea din acea vreme).Asadar mi-au ramas in minte ce zona deosebita exista: liniste, verdeata si o atmosfera aparte ce apartineau acelor strazi,case si cladiri. Apoi cand au inceput demolarile prin 1985 eram scos din productie la munca patriotica la demolari in zona strazilor adiacente Caii Rahovei cat si in zona strazii Theodor Sperantia. Stiu si am vazut drama caselor care m-a impresionat la acea data. In afara de casa lui Radu Bancila-o vila frumoasa, nu mai avusesem ocazia sa vad interioarele acelor imobile. Le vizitam prin incaperile parasite de locatari in graba, case care aveau mobila si lucruri ravasite de muncitorii scosi la demolari. Imi aduc aminte cum acestia rascoleau prin lucrurile oamenilor cautand suveniruri printre resturi de haine, caiete, reviste, hartii,scrisori,sertare,rafturi,etc. Mai vedeam pe cate unul cu cate un obiect gasit, multumit a pleca cu ceva acasa. Trist, foarte trist. Nu pot uita acele scene si cum au dispareau casele ramanand fundatii si camp deschis, ras….

  • Cristian Florescu

    Referitor la ce spunea @magi cu stazile disparute de pe locatia actualului parc Izvor. In 2012 prin vara am strabatut parcul. In acea perioada se sapau niste santuri cam de 50cm adancime pe langa alei. Pe fundul lor nu era pamant curat ci moloz, caramizi sau urme de zid. Atunci am avut sentimentul neplacut ca merg prin cimitirul ingropat al strazilor,caselor si a celor ce au locuit acolo

  • Ando

    @Cristian Florescu:
    Şi în ce hal arată acum clădirea fostului liceu Electromagnetica de pe Rahovei- mă rog,George Georgescu, cum a fost redenumită. Ca de altfel întregul tronson al străzii…

  • Cristian Florescu

    @Ando, stiu, in 2012 am trecut pe acolo manat asa, de un scurt remenber. Nu mai vizitasem strada de la demolari. Arata (atunci) in paragina. Un sentiment de amaraciune am avut privind parasirea acelor cladiri. Cu toate ca, 4 ani de zile, ma duceam fortat-ogligat sa fac orele fara avant, urand acea curte si clasele in vechile incaperi insalubre (mirosea a mucegai si a pivnita veche,umeda), un sentiment de tristete ma apasa. Mai mult ca sigur ca a fost retrocedata si proprietarii lasa in paargina ca sa aiba motiv de demolare. In loc sa restaureze cum a fost, va aparea o vila kitch. Pacat de acel conac.Si de istoria sa de peste 100 ani a celor trei cladiri. Tiganie sa fost si in trecut si exista si azi, insa mizeria cumplita care domneste in micul tronson supravietuitor din ce a fost Calea Rahovei NU exista in anii de atunci.

  • Elecos

    Ma intreb cati din cei expropiati si demolati pentru constructia Casei Poporului, au reusit, dupa Revolutie, sa primeasca, efectiv, masuri reparatorii ….

    Situaţia cererilor de retrocedare făcute către PMB : http://www4.pmb.ro/wwwt/l112jur/iapag1jur.php

  • Adi

    Eu am copilărit acolo,mai precis pe str. Puțul cu apa rece nr.10, acolo stătea bunica mea,ce vremuri.

  • eliza

    Buna seara dle Adrian Muresan,
    Ati fost cumva contactat de Raluca Ionescu? Am citit la un moment dat ca va cerea cateva poze cu gradinita, casa unde ati locuit dvs. In acceasi casa a locut si ea , probabil dupa ce va-ti mutat . Va rog o caut de foarte multa vreme.
    Va multumesc si va multumesc din suflet pentru minunatele fotografii!!!!

  • elena vasile hinceanu

    Domnule draga m-ai facut sa plang si acasa si la serviciu. Sa iti dea Dzeu sanatate si viata lunga caci mare fericire mi-ai facut. Am cutreierat cu pozele dv. tot cartierul meu drag, am locuit pe Putul cu apa rece, pana la 24 de ani adica pana in 1970 Pe strada Orascu au locuit bunicii mei, pe Fonteriei logodnicul meu, am facut scoala primara la Romanescu, pe Izvor era cea mai buna prietena a mea, m-am dat su sania pe derdelusul de la intersectia Miahi Voda si Putul cu apa rece, am petrecut cele mai frumoase veri la strandul Bragadiru, am stat mutle seri sa vad filme pe stadionul Republicii unde dupa ora 8 s epunea un ecran si tot cartierul vedea gratis filme bune, americane si frauntuzesti sau italiene. Cand ma duceam apoi la liceu, la Lazar, coborand pe Miahi Voda, beam sucul acela nemaipomenit de bun de la RAcoritoare, facut din sirop si sifon.IAr bunicul si tata au lucrat la fabrica Schmidt si apoi Luceafarul. Cum sa va multumesc pentru atata fericire. VA doresc viata larga si sa aveti si dv.parte de aceeasi bucurie pe care ne-ati provocat si noua. Mult noroc si fericire.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>