despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

vreau şi comerţ

Bunul simţ şi experienţa de viaţă m-au învăţat că toate lucrurile – după ce ajung sus – o iau, la un moment dat, şi în jos; e-n firea lucrurilor.

De-un an încoace sînt martorul unei expansiuni rapide şi agresive a reţelei Mega Image.

Mă bucur – fireşte. Comerţul civilizat şi eficient revine în cartiere, printre blocuri. Oamenii au locuri de muncă. Marfa ni se vinde – toată lumea cîştigă.

Dar sînt precaut.

Ştiţi – mie nu-mi plac deloc monopolurile; or, asta e comerţul bucureştean din ziua de azi. Mega Image în capu’ străzii, Mega Image la mijlocul străzii, Mega Image la parter, Mega Image la etaj: cam mult. Cam prea mult.

Nu-mi place să fiu obligat să cumpăr doar ce mi se dă.

Nu-mi place că un cap luminat care judecă doar după charturi şi studii socio-psiho-caca-maca a decis că la mine în cartier Mega Image trebuie să vîndă asta şiasta – şi atît.

Prea-mi aduc toate astea aminte de comerţul ăla socialist, dragii mei.

Ce s-a-ntîmplat cu comerciantul mic care ştie că pe strada mea se vinde mai bine parizerul şi pe strada cealaltă se vinde mai bine şunca de Praga? Care ştie asta pentru că ştie şi simte clientul, omul, cumpărătorul?

Care nu-şi permite să aibă nici marjă de pierdere, nici furt din magazin – şi care, aşadar, aduce doar atîta marfă cît vinde (fără să rămînă niciodată fără!) şi care nu mă lasă să iau din raft cutii goale, din care vreun hoţ a şutit conţinutul.

Micul comerciant – ameninţat, azi, de Mega Image! – vinde mai sănătos şi mai cinstit decît supermarketul. Nu micul comerciant schimbă etichetele cu data expirării pe bucata de costiţă! Nu micul comerciant îmi bagă sub nas legume mucede!

Mi-e dor de vremea cînd Mega Image era un magazin mare şi verde, cu un elefănţel simpatic deasupra uşii. Cînd avea două-trei spaţii mari şi late (la Lujerului, pe Titulescu şi la Lizeanu), cînd căuta să aducă lucruri bune; cu adevărat bune.

Să-l ia naiba de retail – mi-e dor de comerţ.

Mie îmi place să intru în magazinul cel mic de pe strada mea. Da – ştiu că sunt magazine mici mai frecventabile decît altele. Da – ştiu că e cool să mergi la magazine mici precum Baciu, La Tienda, Tîrgul Domnesc; dar eu aici, la magazinul lu’ nea Cutare sau a’ lu tanti Cutare găsesc ce-mi trebuie, cînd îmi trebuie ceva.

19 comments to vreau şi comerţ

  • Dan

    Revin: oamenii se schimba, generatia actuala are valori induse de globalizarea de tip “we all live in Amerika” (Rammstein). Oamenii din ziua de azi se duc de Craciun la mall si tu chiar crezi ca mai dau doi bani pe alegeri existentiale gen magazin de cartier / “mega” / “hiper”…

  • hm

    eu zic de mine, că îmi pasă ce cumpăr.
    şi indirect, îmi pasă şi de la cine.

  • pfui! nici eu nu-i sufăr pe megaimaj ăştia de-acuma. vorba ta, când ajungeam când şi când în alea câteva magazine ale lor, mă uitam atentă, ca la expoziţie, alegeam, comparam, pofteam. acu’ mi-e lehamite. plus că-mi stă de-a curmezişul cum îi iubesc ei şi-i promovează pe anumiţi producători (ăia celebri, cu reclamă la tv)în detrimentul altora mai no name.

  • Mai e şi problema preţului… magazinul de cartier, de regulă, se aprovizionează de la Metro/Selgros sau chiar de la Auchan sau alte hipermarketuri din apropiere… şi atunci când berea care la MegaImage e 3 RON, la chioşcul din colţ e 4 RON, te gândeşti de mai multe ori înainte să dai banul, la fel şi când o vezi pe tanti de la colţ cum pune mâna pe bani şi după aia pe şunca de Praga, nu mai zic de bonul fiscal de multe ori invizibil. Îmi aduc aminte de nişte magazine ,,de cartier” din Braşov… când tot căutam să îmi iau o sticlă de suc şi ceva de mâncat la 11 noaptea, fiind acolo pe banii angajatorului de atunci care, amabil, se oferise să îmi deconteze toată mâncarea şi băutura. Şi dă-i şi ia taxiul (tot pe banii firmei) şi plimbă-te prin oraş, în cele din urmă ajungând la gară, unde erau nişte non-stop-uri. Până la urmă am luat o sticlă de Prigat de 2l cu vreo 9 lei şi nişte chipsuri cu vreo 5, evident din buzunarul propriu, că bon din părţi.
    Revenind la MegaImage, nici pe mine nu mă prea încântă. Anul trecut, când au început să se extindă, au venit cu preţuri mai mici decât concurenţa… cum s-au dus micile magazine, cum au săltat preţul. Ţinând cont că la mine în zonă sunt 3 MegaImage-uri dar toate la 3 staţii de mers (cu 2 vehicule diferite), nu prea apelez la serviciile lor (mai ales când am două Carrefour Market – cam prost aprovizionate – şi o Billa la 5 minute de mers pe jos).

  • Dan

    Conform legislatiei romanesti este ilegal sa cumperi marfa de la un magazin en-detail in vederea revanzarii; da, exista o lege explicita in acest sens, nu stiu care da’ sigur exista. Deci buticarii trebuie, daca respecta legea, sa cumpere doar “cu ridicata” (din Metro/Selgros etc).

  • hm

    lege-lege, dar există – la o adică – şi doamnele alea din faţa angroului care vînd facturi…

    Acuma, recunosc şi că am avut noroc mai mereu de magazine mici bune. Chiar dacă la preţuri n-au cum să lupte cu -marketurile, le concurează serios la:
    -servire
    -marfă adusă la cerere sau păstrată.
    -ţinutul minte al preferinţelo
    -recomandările sincere.

  • E drept, vânzătoarea din colţ – dacă treci frecvent pe la ea – o să îţi pună deoparte pâinea care n-a căzut pe jos la descărcare şi o să te treacă în caiet când n-ai bani. Ba chiar mai şi poţi să stai la taclale cu ea, ceea nu poţi face într-un supermarket (că te înjură ăia de la coadă din spatele tău), chiar dacă nimereşti o casieră cu vreo 10 ani vechime acolo, pe care deja o cunoşti şi care deja ştie că ai 2 pisici acasă şi îţi mai povesteşte despre mâţele ei cât pui produsele pe bandă.

  • Nu-ti prea inteleg frustrarea … magazinasele de cartier oricum exista la parterul fiecarui bloc (nu stiu cum dracu’ reusesc :D) dar prefer oricand sa merg la un magazin Mega: mult mai curat, marfa mult mai variata, preturi mult mai mici, etc. Mi se pare ca tu compari mere cu seminte de floarea soarelui (nici macar cu pere).
    Iar cand am achizitii “grele” merg intr-un supermarket … Fructe-legume de la piata …

  • eu încercam să cumpăr – mezeluri cel puţin – de la magazinele producătorilor. până când am găsit într-un cârnat o pieliţă de cremwurst. şi d-atunci n-am mai luat nimic de la Marisan – cum cremwurstii ăia erau mai scumpi decât cârnaţii, presupun că nu-i tocau dacă nu erau expiraţi…

  • hm

    rămîn la părerea că adevărata varietate e dată de concurenţă, nu de monopol.
    Sînt atîţia producători mici şi buni care nu prind ~marketurile.

    Şi cînd, într-o zi, ~market decide să nu mai aducă marca mea preferată de lactate/mezeluri/ dulciuri – ce fac? Cum îi boicotez, cum îi conving să îmi aducă marfa înapoi?
    Că pe buticar pot să îl conving, zău aşa.

    Boemule, se pare că nu înţelegi mecanismul promoţiilor moderne la mezeluri. La doi cîrnaţi, o codiţă de şoricel gratis…

  • Dan

    Cata “marfa” de Marisan n-au mancat potaile de la mine de la bloc…

  • hm

    dom’le, cred că sunt printre puţinii oameni care n-au apucat să mănînce mezel de la Marisan! Nu glumesc!

  • Micul comerciant e un bou, cu părere de rău îți spun. Am urmărit și eu ce s-a întîmplat cu cele 3-4 buticuri de pe lîngă Mega Image-ul deschis acum vreo 6-7 luni la Drumețului. Sunt pe moarte, iar în urmă cu trei-patru luni îi auzeam pe patronii celui mai “respectabil” dintre ele blestemînd Mega Image-ul.
    De ce? Pentru că nici măcar nu s-au gândit că pot să-și alcătuiască o ofertă complet diferită de cea a Mega Image-ului. Vinde “mega-ul” Dorna, Borsec, Bilbor și Zizin, atunci vând și ei Borsec Dorna și Zizin și câte alte asemenea exemple pe mezeluri, pe brânzeturi, pe chipsuri… În loc să facă pe dracu’n patru și să aprovizioneze fix găurile de la Mega Image, ei se încăpăținează să vândă aceleași produse, ceva mai scump chiar și să înjure concurența că-i omoară.
    Aveam de gând mai demult să scriu și eu un articol mai a-la-longue despre povestea asta cu micul comerciant de cartier și cu expansiunea retailului, dar mentalitatea lor mă dezgustă pur și simplu…

  • hm

    pai da, stiu bine cum gandesc astia de care zici: daca Mega vinde x,y si z produse, inseamna ca asta vrea lumea deci… asta vand si eu.
    Astia o sa se curete. Slava Domnului, am exemple de mici comercianti care nu actioneaza asa. Le tin pumnii.

  • Amiral Snagov

    micul comert de cartier, de proximitate, ca sa reziste trebuie sa se axeze ideea de comunitate.
    Comerciantul care stie clientii pe nume, care vinde pe “caiet”, care chiar traieste din afacerea asta – nu o face ca hobby, e un stalp al comunitatii.

  • Berceni

    Prețuri mici la un magazin Mega? Poate la începuturi, dar sigur nu acum.
    Un exemplu: biscuiți cu cremă, nu mai știu marca.
    I-am prins la 4,99 lei pachetul. Și atunci mi s-au părut un pic scumpi, dar îmi plăceau. Îi luam. Apoi, într-o bună zi, m-am pomenit la casă că-mi cere mai mulți bani decât estimasem eu. De ce? Biscuiții mei au fost scumpiți, peste noapte, la 5,82 lei.
    Și exemple mai sunt…

    Dar dacă nu mai au concurență, de ce să se mai chinuie să-și păstreze “imaginea”?

  • Emi

    Eu ma bucur ca o sa am si eu un amarat de shop & Go Mega Image. La complexul alimentar doar niste amarate de buticute, unde tanti stiau sa ma intampine cu “Ce-ti dau?” sau ce vrei TU?

    Eu nu agreez nici discutia cu vanzatoarele, nici caietul. As agrea marfa variata si de calitate, daca ar exista.

  • hm

    http://www.zf.ro/companii/doar-espresso-ul-de-la-dozator-mai-tine-in-viata-chioscurile-victime-sigure-ale-extinderii-agresive-a-retelelor-straine-10710569

    un citat din articol, despre Quick Deli:

    Liliana Comăneci afirmă că anul trecut a fost unul dificil în care a trebuit să aplice diverse strategii pentru a contracara expansiunea marilor retaileri. Astfel, presiunile retailerilor străini nu au fost resimţite la nivel de încasări, ci la nivel de muncă depusă. Scopul final a fost menţinerea clienţilor. Supermarketul are zilnic 700-800 de clienţi, fiecare lăsând la casă în medie 20 de lei pentru dulciuri, salate sau mici cadouri. Deschis non-stop, magazinul a reuşit să facă faţă expansiunii agresive a retailerilor moderni mizând pe fidelizarea clienţilor.

    Greseala micilor comercianti e ca vor sa copieze reteta retelelor de supermarketuri, cand – de fapt – trebuie sa se concentreze pe experienta cumparatorului, pe apropierea sa…

  • Acum 10 minute am făcut o vizită la Mega Image Shop&Go de lângă ,,unitatea” în care lucrez. Afară sunt 30 de garade C, aşa că magazinul are la rece doar bere la PET la 2l şi câteva sticle de Coca-Cola tot de 2l. Nu apă minerală, nu altfel de sucuri, nu bere la cutie, nu energizante. Nu-i bai, iau apă la temperatura camerei (că am frigider la birou), da’ ar merge o îngheţată pe vremea asta. De unde, în afară de vreo 5 pahare la vreo 8 RON bucata şi 3 vafe cu ciocolată nu e nimic. A, ba da, mai sunt şi două cutii cu câte 6 cornete, probabil în ideea că aş vrea să servesc tot biroul cu îngheţată.
    În schimb, avea o bogată varietate de zarzavaturi congelate.
    Vi se pare cunoscută ,,reţeta succesului” aplicată aici?

Leave a Reply to boemul Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>