despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

victimele Revoluţiei

Dacă lunii Decembrie i-am rezervat o parte consistentă de articole despre cum era înainte de Revoluţie, acum poate-ar fi cazul să vedem ce şi cum s-a-ntîmplat cu noi după.

Revoluţia a schimbat tot, chiar şi acolo unde aparent nu s-a schimbat nimic.

La Revoluţie au murit oameni; după Revoluţie au început să moară stări de fapt şi lucruri.

Unul din lucrurile care, odată cu eliberarea anilor 90, s-au schimbat de tot a fost comerţul. Au început să se găsească, să se aducă lucruri. Nu a-nceput să fie bine, dar a-nceput să fie normal.

Magazinele, de la an la an, s-au schimbat. Bucureştiul avea un comerţ oribil, cu magazine în care nu se găsea nimic în anii 80. Încet, încet, toate magazinele astea s-au dus. De pe urma unora au rămas nişte vestigii, ca acest A – de la “Alimentara” – care se găseşte la intersecţia străzilor Apolodor cu Sfinţii Apostoli:

… şi dus e magazinul Unirea, pe care Ceauşescu l-a triplat – iar după ’90 era un butic uriaş. În ultimii 10 ani a încercat să fie şi mall, şi loc de întîlnire, şi showroom – dar tot un loc îmbîcsit, murdar şi gălăgios este.

Dus e şi Cocorul. Ce vise avea, să devină mall, magazin de lux! Acuma ar da orice să-l aducă-napoi pe Costel, care repara telefoane şi aducea oameni în magazin…

1001 articole s-a închis şi el; acuma e o bancă în locul lui.

Vulturul de mare nu mai zboară de mult; şi i-a dat drumul peştelui din gheare. Cel mai vechi magazin departamental al Bucureştiului e, acum, spaţiu de birouri. Unii-l deplîng; eu zic că a avut noroc!

Am avut mereu o slăbiciune pentru magazinul Bucureşti. Îmi plăceau vitrinele lui curbate, care îmi păreau – în copliărie – chestii anacronice, somptuase, cum numai înainte de Război se puteau face! Dar ce ruină, ce jeg, ce uitare e magazinul Bucureşti acum!

Simpatia pentru magazinul Victoria o am şi acum. E una din clădirile comerciale păstrate bine. Fostul Lafayette trăieşte, şi mă bucur de asta. De cînd eram de-o şchioapă îmi plăcea enorm scara de incendiu exterioară – era atît de… americană! Între aceste două poze e o dinstanţă de fix jumătate de secol!

A murit demult şi magazinul Sora (la parterul hotelului Dunărea). Era cam ceea ce e acum duty-free-ul pentru cei care schimbă avioanele. Coborai din tren, treceai strada din Gara de Nord, şi intrai în magazinul Sora – şi te-ntorceai acasă cu ceva de la Bucureşti…

… pe măsură ce mă gîndesc mai mult, îmi dau seama că – la noi – comerţul a cam tot fost o victimă. Comuniştii au distrus cît au putut de tare comerţul de dinaintea lor; şi fiindcă comerţul comuniştilor a fost şi fals, şi falimentar, anii 90 l-au distrus şi pe acesta.

Comuniştii au îngenuncheat Sora, Vulturul de mare, Lafaiet-ul, au distrus Taica Lazăr, au trecut peste Predoleanu – însă nu au reuşit să facă oamenii să le uite.

Eu nu l-am prins pe Predoleanu; am crezut mereu că e un magazin cu de toate (scule, unelete, ace, brice…) la parterul unui bloc, în dreptul intrării în Pasajul Obor, cum vii dinspre Dimitrov. Ei, nu e aşa. Predoleanu avusese magazin acolo cu mult înainte. Înainte de a se construi blocurile! – doar că era aşa un magazin bun, că oamenii l-au păstrat şi în minte, şi în inimă. Comuniştii au făcut pe locul lui un magazin modern cu acelaşi specific – dar oamenii tot pe Predoleanu-l ţineau la suflet. Mare lucru!

Comuniştii au făcut magazine mari, în care nu găseai niciodată ce-aveai nevoie.

Magazine Materna, unde toamna te chinuiai să găseşti o uniformă care s-aibă mînecile egale. Ţin minte Materna de pe 1 Mai – acolo unde după ‘89 a fost Generalul Store, urmat de La Fourmi şi – acum – Mega Image. Materna mai e şi-n Buclă, în Drumul Taberei; oţi mai găsi vreun taximetrist care să-şi aducă aminte.

Magazinele Tineretului, ce chix, ce fiasco erau şi ele! Mari, cu etaj. Doar cu mari pile prindeai nişte nădragi cu care nu ţi-era ruşine să ieşi din casă. Nu erau de-ajuns cele de la Podul Băneasa şi de pe Dorobanţi; Ceauşescu a trebuit să facă altul, imens – de 6 etaje, pe bulevrdul Unirii. L-aţi prins ca magazinul Junior, înainte de a deveni Tribunal…

Magazinele mari – BIG-urile, pline cu conserve, pliciuri de muşte şi paltoane cusute cu aţă putredă. BIG Berceni, BIG Titan (nu-l confundaţi cu magazinul Titan, aflat la o staţie distanţă) – unde carnea şi ouăle se dădeau prin dos.

Complexul Bucur Obor, care a prins – şi prinde şi acum – fiindcă locul ăsta are un dever de zile mari; de pe vremea cînd erau aici Moşii şi oborul de vite, lumea vine cu gura caldă.

Magazine mai pe specific, cum era Muzica – Muzica a reuşit să supravieţuiască. Sau Romarta Copiilor, un rai al jucăriilor – care acum e bancă.

Ce comerţ era atunci! Nu-mi pare rău c-a murit! Nu-mi pare rău după halele uriaşe care se numeau magazin de încălţăminte! Pe la care treceam în fiecare zi, pîndind s-aducă cîteva perechi de adidaşi albi!

(în stînga se vede magazinul Clujana de pe Lipscani, în dreapta se vede… azi)

Nu-mi pare rău după nesfîrşitele vitrine pline cu faruri de dacie, corturi şi portbagaje de bicicletă ale magazinelor Auto-Moto-Velo-Sport: nu-mi pare rău, că nu aveau biciclete decît de două ori pe an.

Nu-mi pare rău nici după supermagazine ca UnicPremial, Leonida

Nu-mi pare rău. Nu-mi pare rău nici după comerţul de la-nceputul anilor ’90, cînd se vindea orice, oriunde. Cînd consignaţie însemna că poţi face orice sub firma aia! Cînd puteai vine în dolari sau mărci, cînd puteai vinde ţigări, carne, schimba valută, închiria casete, ţine blugi în aceeaşi cămăruţă.

Comerţul? Comerţul înseamnă multe. Şi civilizaţie, şi legendă – şi toate astea se construiesc greu, în timp. Legendele o să reapară, cîndva…

—————-

Surse:

  • Reclama “Unirea” – Almanahul Scînteia, 1981, scan de Ando
  • Reclama “Radioreceptoare” – Almanahul Satelor, 1989, scan de Ando
  • Magazinul Leonida – Foto Agerpres
  • Magazinul Clujana – Foto Agerpres
  • Magazinul Victoria – Foto Agerpres
  • Panificatie – Foto Agerpres
  • Poze de Ando şi de HM. Mulţumim celor care au contribuit la scrierea articolului.

45 comments to victimele Revoluţiei

  • Unele au fost simboluri si trebuiau tinute. Tavalugul postdecembrist a maturat multe chestii.
    M-ai facut sa imi aduc aminte de copilarie si adolescenta.
    Trei Ursuleti? Il mai tii minte? 🙂

  • hm

    putin, recunosc.
    nu e acum acolo magazin oficial de moaste, matanii si tamaie de-al Bisericii?
    Sau incurc locurile…

  • hm

    gata, acuma stiu locul… langa cinema Doina 🙂

    Dar poza asta de unde e?

  • Acolo, acolo. Poza am gasit-o pe Google ca sa iti exemplific locul ca nu imi vine in minte numele strazii :D.

  • Freesys

    Dupa cum spune si panoramio poza e din Cluj uita-te un pic la acoperisuri.

  • Daaaa :)) Hai ca am gafat la maxim dar locul e ala de care ai zis, cel cu cinema Doina.

  • cata

    Restaurantul Doamnei sau Terasa Doamnei ?

  • hm

    naiba să le ia 🙂

  • Anastasiu

    Eheiii… La pantofi aveam noroc… 45 … 45 1/2 mai gaseam cate o pereche pe care nu o voia nimeni.
    Cu nadragii 🙂 era mai problematic

  • Ando

    Mi-aduc aminte cum strângeam “comenzi” de la colegii de birou si făceam câte o descindere la ”Km36”- pe autostrada de Piteşti- ca să cumpărăm săpunuri Rexona…vremuri “eroice” !

    Vizavi de Bucur-Obor era o reprezentanţă ”Farmec” şi aduceau deodorante ”de export”: Obao,Narta,Hattrick…

  • hm

    eu mi-am luat prin 88 niste adidasi grozavi. Doar ca nu gasisem decat… nr. 46, cam cu doua numere mai mari decat purtam atunci. Dar aveam adidasi albi? aveam.

  • Dan

    Aparatele radio – ce amintiri! Stiu ca mi-am dorit foarte mult un aparat RIC 3 (una dintre ultimele creatii ale industriei comuniste, de fapt) si nu l-am gasit atunci de cumparat pe nicaieri.

  • hm

    am stricat vreo doua RICuri si apoi m-am potolit…

  • CristiT

    Eu luam deodorantele cu pricina de la Horezu unde nu le cumpara nici dracu’
    Cu pantofii bintuiam periodic pe la magazinul Clujana cel din poza cu inceputul strazii Lipscani unde mai “bagau” pantofi refuzati la export sau mostre prezentate la contractari. Nasol era ca erau mai mult 41 si eu purtam 43, dar daca erai insistent…
    Am gasit acum prin camara radiul cu tranzistori Zefir al lui tata. Fusese 800 de lei o caciula de bani cu oc din piele adevarata de 2 mm grosime.
    Trei Ursuleti era in fata Terasei Doamnei. Iar cinema Doina e universitate particulara acum. Acolo am vazut prima data Calauza.

  • Ando

    Bomboanele cubaneze: nu mai ştiu prin ce an(1961 sau 62),s-a adus la noi un stoc mare de bomboane cubaneze de diferite forme şi cu diferite arome şi culori (Estrela sau Estrelita parcă era marca)…între noi copiii, era la modă “trocul” : îţi dau steluţe contra inimioare etc.
    Oricum, arătau bine, aveau un ambalaj frumos!

    Gheaţa: pe vreme aia aveam răcitor cu gheaţă.Gheaţa o cumpăram de la Hala Unirii care avea la subsol fabrică de gheaţă.Mergeam cu ai mei, cu căruciorul de butelii şi cumpăram câte un bloc (îl făceam juma-juma cu o familie vecină).Mai târziu, au apărut şi cutiile speciale stradale făcute din lemn,căptuşite la interior cu tablă galvanizată, cu compartimente pentru gheaţă şi pentru lapte.

  • hm

    aoleu, bomboanele cubaneze, cît le uram.
    Îmi plăceau doar bomboanele amandine şi alea la cutie, Vinga. Cred că se făceau la Timişoara…

  • Ando

    HM: acum nu ştiu câte variante de “cubaneze” au mai fost; cele de care vorbeam eu erau (d.p.d.v. aspect şi compozitie)gen “mentosan”
    dar aveau arome exotice: banane, ananas, portocale etc ,iar ca forme:steluţe,inimioare,rondele,pătrăţele etc.
    Erau ambalate în batoane.
    De aici şi activităţile de ”troc” pentru că nu se găseau decât la magazinele din ”centru” unde noi picii nu prea ajungeam…

  • Bomboane cubaneze in diferite forme?? Eu imi aduc aminte doar ca erau ovale si ca semanau cu dropsurile si aveau diferite arome.

  • hm

    pe alea vechi nu le-am prins, fireşte. Dar cu siguranţă nu mi-ar fi plăcut nici alea.
    Bomboanele, ori sînt cu cicocolată, ori nu sînt deloc.

    Nici jeleurile nu îmi plăceau – dar acuma, cu cît sînt mai “chimice”, cu atît îmi plac mai tare.

  • Ando

    vă cred că nu le-aţi apucat…reţineti:era prin 1960-62 când ţările socialiste au “sărit” în ajutorul Cubei.Din câte îmi aduc aminte, au plecat acolo şi “voluntari” ca să participe la “zafra” -campania de recoltare a trestiei de zahăr!

    Da HM, îmi aduc aminte de nişte cutii cu bomboane de ciocolată în formă de sticluţe,învelite în staniol, umplute cu lichior, făcute tot pe la Timişoara.

  • hm

    tu le luai pentru ciucalata sau pentru lichior? 🙂

  • Ando

    HM:pentru ”ambele” amândouă 🙂

    P.S. acum la Kaufland şi la Lidl sunt unele,tot aşa la cutie(ciocolată amăruie+brandy)…nu le mai ştiu marca, ceva nemţesc…
    o minunăţie!

  • Alex

    Superb articol si foarte bine documentat ! Imi pare rau ca nu l-am prins “la cald”…dar comentez si eu acum:
    – Magazinul Bucuresti, astazi “retrocedat/semi-distrus” (daca nu ma insel) s-a numit in perioada interbelica “Pop & Bunescu” ! Era renumit pentru doua “articole”..pantofi si haine la preturi rezonabile; veneau aici in special cei din provincie, “sa targuiasca la Capitala” sa “vaza” luxul (!) magazinului si sa faca o excursie pe Liscani ! In fata magazinului era statie permanenta de..trasuri..asteptand musterii cu “sarsanaua” plina ! Aceste lucruri le stiu la prima mana de la bunica (n.1884 si tata, n.1914 – RIP) ambii traitori si degustatori ai vietii bucurestene; locuiau dealtfel si foarte aproape de zona respectiva !
    – magazinul Cocor, daca nu ma insel, este copia fidela a unui gen de magazin provincial (nu-i retin numele retelei) facut dupa/in preajma vizitei unui Presedinte American la Bucuresti..probabil Nixon, ca exemplu de deschidere a comertului modern !
    – despre Predoleanu am mai comentat anterior, magazinul(ele) acestuia se intindeau practic de la intersectia MB cu Strada Ion Maiorescu..pana la jumatatea distantei catre Dimitrov/Ferdinand. Dupa cum am mai afirmat, am avut placerea sa-i cunosc urmasii, ce au reusit intr-un final, sa obtina cateva dintre imobilele parintilor/bunicilor, aflate pe strazile, Ion Maiorescu, Avrig, Aprodul Purece,etc.
    – erau apoi “magazinele initiatilor” (!) astazi s-ar numii reprezentante de firma, unde se gaseau produse de bumbacarie “Crinul” si Adiddasi facuti in “lohn” la…Flacara Rosie..refuzati la export si vanduti pe piata interna ??
    Doamne, Doamne..isi mai aduce aminte cineva ce valoare “morala in aur” (!) aveau pe atunci produsele “refuzate la export” ???? Ce mitologie era in jurul lor…?

  • Alex

    …ah..si sa nu uit apropos de “cultura economica a romanului”: pe vremea aceea orice pusti usor citit/umblat putea sa faca diferenta, cu o acuratete uimitoare, intre Adiddasiiiiiii (?) facuti in Bulgaria, Hong-Kong, Taiwan si cei MADE IN RFG (FRG)…Pe atunci cred ca si copiii de paisprezece ani “luau cu 10” examenul la Merceologie din anul trei la ASE !!! Acum ????? Cumpara baietii intr-o “voiosie” toate nazbatiile…Pe vremea cand eram eu “copil” (bine..si “vremurile internationale” erau altele)daca mergeam pe Str. Covaci (celebraaaaaa) sa-mi iau o pereche de blugi (blue-jeans)..stiam sa fac diferenta intre cei turcesti/grecesti si cei intrati pe filiera Vest…Si cand te gandesti (ce ironie) ca la Merceologie la examen..am luat doar nota 9…Hi,hi,hi !

  • Ando

    Magazinul COCOR a fost inaugurat in septembrie 1973.
    Din “Predoleanu” am mai prins si eu ceva – prin 1975-76

  • Alex

    Imi cer scuze, pentru greselile de ortografie, comise mai sus..scriu repede..intre doua cursuri, in pauza !
    Vorba celebra, ce mi se aplica perfect: “cine nu stie chiar nimic si nu poate avea o meserie…ajunge sa invete pe altii…de preferinta in alta tara – completarea mea- ” Ho,ho,ho !

  • Alex

    Apropos de magazine, sa nu uitam ca fiecare intreprindere de “produse de consum”, avea la poarta ori in spate, un mic magazin de prezentare..cu vanzare ! Acolo era bataie mare..La “Miraj” (actualul loc viran) de pe MB..am vazut prima oara, in spate pe Str. Rm.Valcea la coada la deodorante o bataie teribila intre cucoane..pentru fixativ ! Cine a spus ca saracia de animalizeaza (in lipsa credintei in Dumnezeu) n-a gresit prea tare…

  • Alex

    Poate o sugestie a unui titlu de articol: “MADE IN…” cu referire abundenta la ceea ce insemna/ce adrenalina declansa..simpla inscriptionare a tarii de origine a marfii..”chit ca”..uneori era pusa “la harneala” pe orice produs..si nu neaparat ORIGINAL ! Ce insemna un ceas SEIKO, MADE IN JAPAN versus…doar un ceas SEIKO…??!
    Adiddas Puma, facuti in Bulgaria v. RFG ? TV color si Video ORION, Made in Hungary V. S.Koreea ??! Si multe altele…

  • Alex

    @Ando
    La vremea lui..Cocor era chiar elegant si..plin
    Revin: daca Unirea s-a dorit a fi un Mall, Cocor, asa cum am spus era pe tipicul magazinelor americane medii ! De la Predoleanu imi aduc aminte “dusumelele” date cu catran…ce scartaiau ingrozitor, mormanele de cuie,suruburi,fierotenii aflate in cutii mari de lemn, precum si mirosul inconfundabil de petrol/gaz, ce domnea in magazin(e).. !

  • hm

    Ehee… Lecția număru’ unu din câmpul muncii… Cine vine cu o idee… s-o pună în practică!

    Mai ales ca expertiza mea în domeniul ăsta e cam săracă!

  • hm

    Magazinele fabricilor… Cine le știa și avea și un pic de intrare, era boier!

    Care n-aveam, intram în fiecare zi după școala în Unirea, ca sa vedem dacă s-a adus câte ceva! Și uneori chiar se mai aducea!

  • hm

    Cel mai frumos miroseau magazinele de biciclete de pe Doamnei și de pe 30 Decembrie!

  • Alex

    @hm
    “Adevar graiti” !
    Sa vedem daca “Mini-Economicus” – o sa vorbesc cu el, daca-l prind la telefon, in RO – are timp sa scrie…:)))

  • AG

    CUBANEZELE !
    Pe langa bomboanele ce se gaseau in “comertul socialist de stat”..era si Restaurantul Cubanez, aflat imediat inainte de blocul “Delta Dunarii” si cred ca se numea (!)chiar Havana Club ! De acolo (si o sa radeti, fara pile,dar cu coada) am cumparat la inceput de ani’80…tigari Ligueros, tutun tare, invelite in foita dulce (ziceam noi, din tretie de zahar) precum si CRIMINALELE tigari POPULAR…o varianta a tigarilor BUCEGI (supranumite,moartea pe schiuri) ce te trimiteau direct in spital al Pneumo-ftiziologie !!! Tutun negru adevarat, fara “tocaturi”…simteai ca-ti fumezi si ochii..!!!
    In plus, daca doreai sa bei ceva, in afara de Havana Club (btw, in UK este 25 GBP sticla, comparabila ca pret cu un whiskey vechi de 12 ani)puteai opta pentru un cocktail veritabil ori celebrul “Marsquino” un lichior de menta mixat cu un Rom cubanez..de plecai de acolo doar cu “taxiul tineretului”…in traducere libera…duba Militiei !

  • hm

    Mi-ați adus aminte de celebrele țigări vietnameze… „n-am dă-mi tu”

  • Alex

    @ …si cele italienesti “Altora” ori aristocraticele “Vogans” (Snagov, citit invers)..ori chiar “fratii crevetilor vietnamezi”..celebrele BONG-SEN…daca fumai una, vorbeai trei zile de parca trageai HELIU PE NAS !!!!

  • AG

    @hm
    Albanezele DS, erau “lux”….impreuna cu cognacul Skandenberg in amabalaj de “paie”?!

  • hm

    exact, de paie, aşa credeam!

    cît despre ţigări, mai erau şi cubanezele „Depejos” 🙂

  • Alex

    @hm
    Daaaaa !
    Jugoslave: Vikend, Kora, Simpky,etc !
    Dar ce spuneti de celebrele: Golf albastru…(de unde si gluma, gol..f..mai bine), Pescarus, Unirea, Doina, etc.
    Ce se mai gasea prin Comturist..in perioada de maxima mizerie, 1986-1989): Viceroy(daca asa se scrie), HB vest germane…Kentul ajunsese 1.45 USD (o mica avere) avand in vedere ca USD “la negru” a oscilat intre 75-100 Lei..!!! O sa radeti daca va spun..in provincie..se gaseau inca Marlboro,Winston,Kool,Peter Stuyesant, etc ! Imi aduc aminte ca prin 1988, l-am insotit pe taica-meu intr-o delegatie la…Calafat, pe malul Dunariii ! Era acolo odata O FABRICA DE MEDICAMENTE, IN LICENTA JAPONEZA + ASISTENTA TEHNICA DIN PARTEA LOR, TEHNOLOGIE NOUA (1985)…acum DISTRUSA COMPLET !!!!! La “shopul” Motelului era full de tigari ! Tin minte ca a trebuit sa-i promit parintelui ca intru la facultate din prima…ca sa ma aleg si eu cu cateva cartuse de tigari…

  • Alex

    Acelasi lucru il pot spune si despre Curtea de Arges…o alta fabrica lasata de izbeliste si vanduta la…fier vechi ! Bravo Romania…dar inca trebuie sa muncim…sa ajungem la “valoarea” Marii Britanii..in ceea ce priveste distrugerea completa a industriei !!!!! Mai avem de luptat ! Daca a noastra era “depasita” a lor era “top”…dar ce conteaza…fa-o frate varza !!

  • PaulIP

    @Alex: superbe aduceri-aminte! SU-PER-BE!
    Totusi, nu ma-mpac cu afirmatia “cine nu stie nimic si nu poate avea o meserie ajunge sa ii invete pe altii”
    Nu pareti omul care “sa nu stie nimic”!
    Apropo de ” fa o varza”: “mai taie din ea, da o dreaacu’!”
    Fabrica de medicamente din Calafat m-a lasat cu gura cascata! Nu am stiut de existenta ei… Poate nu mai erau cei din zona atat de izolati de lume daca aveam si azi fabrica… Au mai fost si altele in tara?

  • Alex

    @PaulIP
    Faza cu “nu stiu nimic, dar invat pe alti” e cam de pe vremea..ailalta, cu referire la uni Profesori, care stiau uneori mai putin decat elevii/studentii. In ceea ce ma priveste, am glumit, evident ca mai stiu cate ceva: nodul dublul la cravata, legatul sireturilor, mersul cu trenul si…numele..dar numai cu Buletinul in mana ! Glumesc :):) Fabrica de la Calafat era un ex. destul de rar, avand in vedere ca la vremea aceea, ritmul de schimbare/innoire a tehnologiei de productie, in functie de ramura respectiva a industriei, ar fi trebuit sa fie intre 5-10 ani ! Desigur ca, mai existau si astfel de exceptii, insa per-global media era de 20-25 de ani..iar unele uzine (inca) functionau cu tehnologia anilor ’40-50..Atunci ca si acum se mintea “ca la balamuc”..nimeni nu stia cu adevarat si in profunzime, situatia economiei RO..E mai complicat de explicat “din varful buzelor”…O sa mai detaliez, daca mai am timp ! Oricum, cu certitudine, industria RO in 1990..NU ERA UN MORMAN DE FIARE VECHI SI AR FI PUTUT FI CU USURINTA REVITALIZATA ! Ca modelul economic, bazat pe cresterea sectorului industrial, in special indutrie grea, era cam pe final de ciclu..asta e altceva si suporta o cu totul alta discutie, ceva mai complexa !

  • Anonymous

    Predoleanu avea si o cladire speciala – nu am reusit sa gasesc nicaieri fotografii, din pacate. Astazi, poate – dar privind la cum e de multe ori schimonosit orasul de “iniativa privata” – cineva ar fi reusit sa valorifice acel tip de arhitectura comerciala. Putin probabil, dat fiind ca nici vitrinele de la “Bucuresti” sau cele de la fosta blanarie din strada Coltei, de exemplu, nu au mai supravietuit.. E trist, dar nu numai dirigentii analfabeti si rai erau vinovati de imaginea orasului asta nefericit. Nu e suficient un comanditar privat, trebuie un comanditar luminat. In alta ordine de idei, in comert firmele valoreaza ceva. Cred ca blocajul psihologic putea fi depasit in cazul unor firme precum Alimentara. In cativa ani, cu o buna administratie, ar fi devenit un lant de magazine normal. Ma intreb totusi ce coenxiuni se fac in mintea oamenilor care se aprovizioneazè cu alimente de la .. Mega Image.

  • hm

    buna intrebare, raspunsul e greu de dat; megaimaju’ o sa intre in constiinta/folclor, ceea ce nu e o chestie usor de obtinut!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>