Ce bine că există Harbin!

E o vreme pe care telefonul meu deştept nu ştie să o numească. Ştie să îmi spună cîte grade sînt în cartierul meu, dar cînd e vorba de definiţii, oscilează; între light fog şi – chiar – drizzle. În fine – ştiţi: frig nu e, dar umezeala se lasă jos, în picioare; poate cineva ar trebui să pună cuvîntul moină în dicţionarele aplicaţiilor meteo.

E umezeală şi înăuntru, acolo unde mă aflu. E cald, dar din cînd în cînd cîte o uşă se deschide – dar aerul rece de afară parcă nu intră proaspăt. Înăuntru miroase a fum de ţigară, a abur care se lipeşte de geamuri – şi a mîncare. Miroase înnebunitor de bine a mîncare.

Sînt într-un loc pe care îl găsesc neschimbat de la an la an; şi îmi dau seama că s-or face zece ani de cînd îl ştiu şi-mi asta. În zece ani am văzut nenumărate restaurante deschizînd şi închizînd – dar locul ăsta e acelaşi.

Slavă Domnului! – sau oricărei zeităţi în care-o crede oamenii ăştia; pentru că mănînc demenţial de bine, odată-n plus, la restaurantul chinezesc Harbin.

Am întîlnit oameni – deştepţi altimterea – care socot că Harbin nu-i decît o bombă ordinară. Am întîlnit oameni – la fel de deştepţi – care iubesc locul ăsta. Ei, îi înţeleg pe toţi. Dar nu asta contează.

Eu merg la Harbin cu drag, cu poftă, cu bucurie. Ce bine că există Harbin!

Restaurantul nu e scump. Rezervări se fac doar pentru grupuri mai mari. Se află în zona Alba Iulia, pe strada Păunescu Paltin – pe lîngă Ruby Tuesday.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos