Nu cunosc vreun cetăţean care să nu se priceapă la maşini: şi îmi plac cu adevărat amatorii – amatorii de forme, amatorii de stil, amatorii de chestii care au făcut modelele şi mărcile deosebite.
Ne visăm călcînd bemveul, chiar cînd turăm o dacie pe autostradă (şi, orice-aţi zice – să duci dacia peste o viteză anume e o experienţă mistică; niciodată nu eşti mai aproape de Doamne-Doamne).
Noi sîntem – zic – amatori; avem o scuză deci cînd umplem forumurile cu întrebări prosteşti şi legende perpetuate din şofer în şofer.
Dar care-i scuza presei de specialitate? Dacă citesc revistele auto, aflu că de la lună la lună firmele auto scot maşini tot şi tot mai bune.
Dar dacă vreau să documentez un articol despre rable, găsesc sute de referiri la modele care au dat chix, la dude istorice, la mărci care s-au dus pe gîrlă după ce oamenii au cumpărat maşini proaste.
Sîntem azi în stare să ne dăm seama că un telefon va avea succes, că un magazin o să aibă vînzare, că o casă se va păstra bine în timp – dar chiar nu ne dăm seama dacă o maşină va fi un eşec?
De ce specialiştii noştri în maşini nu merg prin service-uri, să întrebe şefi, să tragă de limbă mecanici? Să afle ce şi cîte probleme au în primul an maşinile bune noi? Să afle de prin ateliere ce hibe apar după ce se termină garanţia? Oare de ce nu-i întreabă pe şefii de flote auto care maşini li se par lor cele mai fiabile?
Daţi-mi voie să rîd. Ori nu ne pricepem, ori nu vrem să ne pricepem.
Pai ca ziarist auto daca te bate gandul sa fii mai obiectiv decat media ajungi rapid in situatia de a nu mai primi masini in drive test sau invitatii pe la evenimente. Da, nici piscoturi si nici reclama in revista! Ca grosul reclamei se duce oricum la tabloidele in care apar toate donsoarele la volanul unor masini mult prea scumpe si mult prea noi, cica donate de “admiratori necunoscuti”. Vise erotice, masini inchiriate direct de dealer pentru 1-3 luni cat sa dea bine in asa-zisele poze de paparazzi.
eh, săracii ziarişti auto…
unii nu-s în stare să-şi dea seama nici că au luat o maşină fără roată de rezervă 😉
Păi cum să se scrie cât de ,,bune” sunt maşinile de acum? Maşina a devenit un bun consumabil, o schimbi la 4 – 5 ani, după aia o vinzi la unu’ mai sărăntoc şi tot aşa până îi zboară roţile.
Maşinile moderne nu mai sunt ca Daciile din ’75, pe care şi le repara fiecare, iar identificarea eventualelor defecţiuni depindea doar de urechea şi ochiul şoferului. Nu, maşina modernă are computer de bord, are airbag-uri şi are sigiliu pe orice componentă, fără câteva sute de lei la service nu se uită nimeni la ea. Prin urmare, cum să ,,denigrezi” o asemenea industrie?
Toate asta se aplică la orice vehicul modern, de la bicicletă la TGV. Mă uitam la Citaro-urile din Bucureşti… când crapă senzorul de la uşi, nu mai iei maşina de acolo decât tractată, după ce i-ai scos bateria. Că nu ai voie să mergi cu uşile deschise…
păi, nu? De-aia în toate drive-testurile aflăm doar următoarele:
1 – că plasticul pare un pic ieftin la modelul de bază
2 – că cutia putea să fie mai bine etajată
3 – că are o uşoară tendinţă să subvirajeze sau supravirajeze
Nu contează că e Logan, Opel sau Audi – atît ai voie să critici la maşină.
Foarte bun articolul ! Intotdeauna aveti articole interesante si suntem siguri ca asa va fi tot timpul.Echipa de la http://www.autorentoradea.ro/ va sustine si iti va va sustine blog-ul intotdeauna ! Va multumim !
Eu zic ca mai e si un aspect psihologic aici: oamenilor in general nu le place sa citeasca lucruri negative, sau cel putin nu in postura de potential cumparator. Vanzatorii stiu asta, stiu ca un review negativ credibil poate indeparta clientul de o intreaga clasa de produse (adica respectivul nu se va duce la concurenta ci va renunta complet la achizitie) iar pana acum singur cale de contracarare a fost reducerea pretului. Pe romaneste, cu cat ai pretul mai mic cu atat esti mai putin “sensibil” la “gura lumii”. Numai ca nu toti au pretul cel mai mic sau o notorietate gen “Dacia”.
Asta e!
dacă-ţi dai cu părerea, eşti habarnist. dacă critici, eşti invidios şi frustrat. dacă lauzi, ţi-a plătit cineva benzina…
O singură dată am comentat şi eu pe un forum auto: mi-am dat cu părerea că vitezometrul la Fiat Panda este neinspirat plasat -în extrema stângă a planşei de bord (avusesem ocazia să-l conduc
câteva mii de km şi, de multe ori, am avut dificultăţi în a citi viteza, din cauza poziţiei mâinilor pe volan…)
Ce de minusuri mi-am luat atunci!
fireşte că tu erai de vină, că nu-ţi ţineai mîna unde trebuie 😉
Păi,ambele mâini erau pe volan 🙂
http://www.automarket.ro/stiri/glume-de-1-aprilie-volvo-anunta-primul-airbag-care-incojoara-masina-in-caz-50432.html
Fac şi o scurtă listă de ziceri ale romînilor (aia meseriaşi) despre maşini:
– Volvo e cea mai sigura maşină din lume.
– Maşinile englezeşti sunt făcute manual.
– Maşina automată nu e bună.
– Maşini s-au făcut pînă în anul XXXX (de regula anul fabricaţiei maşinii naratorului) după aia s-au făcut la normă..
– Pentru oraş maşina de clasa mică e cea mai buna alegere.
– Mărcile de maşini din ţări latine nu sunt fiabile şi au piese scumpe.
– Fiabilitate înseamnă VW Passat sau Opel Astra.
– Distribuţia pe lanţ e mai meserie ca aia pe curea.
– Dacă vrei să-ţi cureţi (reglezi) motorul turează-l !
– LUKOIL are carburanţi praf.
– OMV are carburanţi marfa, austrieci.
– Dieselul meu consumă sub 6% în oraş, cu clima data drumul.
– Maşina mea e full fără piele, trapă, navi şi altele.
– Mi-am reparat maşina la Xulescu, meseriaş, nu mi-a luat nimic.
– CWS FRUTTO e cel mai şmecher odorizant de maşină.
– La mărcile premium numele face 75% din preţ.
pai daca nu ar fi astea, despre ce am mai vorbi la gratar?
…. ai uitat cele trei axiome legendare:
1. eu nu am lovit niciodata masina
2. dacia nu e masina
3. masina se schimba la 3 ani.
sau aia: ce maşină era dom’le Dacia ! o reparai şi-n câmp- doar cu şurubelniţa sau cu o sârmă…
Să nu-l uitam pe domnul din trafic pe care îl evităm la limită ,pentru că nu ne dă prioritate, dar care scoate capul pe geam să ne amintească ca are permis de 40 de ani.
“Plasticul ieftin” e o realitate.
Exemple, puse unul lângă altul: Mercedes-Benz 260E (W124), 1990 şi Mercedes-Benz C (W203), 2005, puse una lângă cealaltă.
Un bord sau un panou făcut ca lumea e din plastic multistrat: o suprafaţă exterioară mai flexibilă, care să nu crape datorită încălzirii la Soare, un strat de material spongios sub el pentru elasticitate şi un strat de plastic dur la bază, care să îşi menţină forma. Uneori există şi un strat intermediar de aluminiu.
Din motive mai complicate de explicat, mai toţi producătorii mari au abandonat ideea şi acum folosesc un plastic mono-strat tare şi urât, cam aşa, ca la Logan.
~Nautilus
motive mai complicate de explicat, dar uşor de înţeles 😉