despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

Farmecul discret al mîrlăniei

Se zice că-i uşor să scoţi pe cineva din cartier, dar mai greu să scoţi cartierul din cineva. Avînd asta-n cap, m-am întors să văd ce mai face cartierul copilăriei mele – Berceniul.

Să văd şi ce a însemnat venirea lui Piedone ca primar în Berceni, să văd ce e la fel şi ce s-a schimbat.

La prima vedere, Berceniul a avut noroc cu Piedone: e mult mai curat, e mult mai sigur, e mult mai îngrijit – se vede asta mai ales prin părţile sărace ala cartierului, printre confort doi-uri.

Şi totuşi. Berceniul lui Piedone e o cuşcă urbană de prost-gust. Sub scuza curăţeniei şi civilizaţiei, cartierul a devenit neprietenos şi apăsător.

În Berceni nu mai sînt spaţii verzi simple. Maidanele au fost betonate în parcări sau învelite în tartan şi făcute locuri de joacă. Orice spaţiu gol e eficient, e îngrădit, e folosit la ceva. O plimbare prin Berceni e o plimbare printr-un staul, printr-un labirint de gărduleţe şi de borduri, de bănci incomode şi de pergole ieftine.

Nu ştiu ce altceva mă aşteptam să văd în Berceni, dar mă bucur că mi-am dat seama odată-n plus că Piedone nu e un model de eficienţă administrativă. Blocurile sînt reabilitate de către locatari – care cum vrea şi cum poate; fiecare îşi pune scîrţ mai gros sau mai subţire în dreptul apartamentului său şi-l vopseşte cu o nuanţă mai deschisă sau mai închisă de vopsea. Din betonul iefin al parcărilor se macină pietriş şi este praf peste tot, oricît de des s-ar spăla străzile. Blocurile mansardate arată îngrijorător. Din tomberoanele aflate în faţa blocurilor oamenii amărîţi scotocesc, împreună cu sute de cîini fără stăpîn.

Să vă zic de ce mi se pare Berceniul atît de obositor? Iată nişte mici exemple. Un loc de joacă, apărut pe locul unui spaţiu murdar şi periculos – ceea ce e lăudabil. Dar ce risipă de garduri, borduri, gărduleţe, cărămiduţe!

Lărgirea bulevardului Brîncoveanu a spart în două cartierul. Avem o autostradă prăfuită, cu un spaţiu verde de două degete pe mijloc – cît de mult diferă, de exemplu, de bătrînul Metalurgiei! Dar ce mitocănie măruntă, ce minte de gospodar chinuit vedem pe Brîncoveanu – priviţi această insuliţă, această mini-fortăreaţă:

… şi, ca să vă daţi seama că s-ar putea face şi altfel, aruncaţi un ochi la propunerea lui Popescu din 2010.

În poza de mai jos vedem piedonismul adus la paroxism. Un coş de gunoi îmbrăcat în scîndurele – de ce o fi nevoie să ascundem o piesă de mobilier urban care trebuie, săraca, să ne sară în ochi tocmai ca să fie folosită, nu ştiu. Nebunia urbană merge mai departe – la asfaltarea trotuarului, coşul de gunoi a fost ocolit cu grijă – de parc-ar fi vreun vestigiu de mare preţ:

Poarta asta mi-a mers la inimă. Care-i rostul ei, mi-e greu de înţeles. “Străduinţa” ştiu de unde vine – de la numele străzii care şerpuieşte pe acolo – nu de la străduinţa băieţilor din spatele Pieţei Berceni de-a agăţa seara fetele din Racoviţă:

Am lăsat pentru sfîrşit poza mea preferată. Reprezintă ideea platonică de spaţiu public de calitate pentru Piedone. O alee îngustă şi îngrădită care se înfundă lîngă un bătător de covoare şi un capac de canal, cu două bănci hidoase şi îngrozitor de incomode pe lîngă care nici n-ai loc să treci:

Fireşte, sînt mai multe Berceniuri – aşa a fost mereu. Unul e Berceniul dintre Brîncoveanu şi Reşiţa; şi cu totul altul e Berceniul dintre acelaşi Brîncoveanu şi Metalurgiei, unde sînt străzi care dau şi acum clasă părţilor bune din Titan şi Drumul Taberei; dar tot nu mi-ar place – azi – Berceniul. Nu; nu mi-ar place să mai stau aici.

16 comments to Farmecul discret al mîrlăniei

  • florin

    Boala asta cu garduletele e generala.Si la mine in Buc.Noi toate blocurile au aleile marginite de astfel de garduri.Nimeni nu s-a gandit ca,desi dau o impresie de ordine si curatenie,acestea pot face mai mult rau decat bine in situatii de criza.
    Cum suntem in zona seismica, pe unde vor mai fugi bietii locatari in cazul unui cutremur fie el si de mica intensitate.

  • hm

    garduri, gărduleţe, borduri înalte peste borduri mici – sîntem un ţarc uriaş.

  • cata

    Parandaratul se extrage din garduri,gardulete,bancute,pavaje,tomberoane,cosuri,etc,nu dintr-o roaba de nisip.Iar cosul de gunoi este o forma evoluata din bordura bordurata cu alta bordura a lui Videanu,parerea mea.

  • dacă tot m-ai pomenit cu propunerea aia, mai am un pic şi termin o nouă propunere, ceva mic, din cartier…nu o să fie Berceni, dar este vorba de spaţiul dintre blocuri, amenajat în acelaşi fel minunat în toate sectoarele

  • hm

    … deci fără gărduleţe şi bordurici?
    Nu ne interesează 😉

  • Pot zice ca ai dreptate si ca si noi la Asociatia Homeless incercam mereu sa mai schimbam ceva in viata oamenilor Sarmani. Anumite lucruri nu se vor schimba niciodata si in zonele care am fost noi si cate lucruri am vazut parca nu dorim nimanui sa vada. Important este sa supravietuiesti sau sa treci peste, pentru ca lumea nu se aduna sa faca ceva.

  • Si sa revenim, important este sa ne ajutam si sa putem reusi impreuna

  • Esti carcotas cu bancile alea pentru ca nu stii cum sale folosesti. Orice cetatean modern al Romaniei stie ca acolo este destul loc pentru ca pe o astfel de banca se sta cu fundul pe spatar si picioarele pe ceea ce era, in vremurile de trista amintire, locul sezutului. Detaliile nu sunt insa bine executate caci intre piesele din lemn trebuia un pic mai mult spatiu ca sa poata trece cojile semintelor pe care le scuipi in timpul dezbaterilor aprinse. Dezbaterile au loc, evident, dupa ora 22.00 si se fac in voce inalta, cu niste cutii de bere si cu cantece specifice subiectelor legate de liga lui Mitica. Batatorul este util caci poate fi folosit daca printre oratori s-ar regasi vreun adept al altei echipe decat cea acceptata in cartier.

  • hm

    Adevărat, eu am încercat să şed normal pe băncile din Sectorul 4, şi nu am reuşit.
    Nu-mi dădeam seama, fireşte, că e vina mea…

  • Ando

    Ce vă mai place caterinca 🙂
    Bate ce bate omul covorul, mai stă şi pe bancă, îşi trage sufletul, eventual cu o berică, alaturi.Păi,nu ?

    …măcar băncile ale sunt româneşti?
    Nu de alta, dar am văzut în oraş unele făcute în… Spania!

  • hm

    sînt foarte multe piese urbane spaniole, de la Benito.

  • Ando

    Nu mi-ar părea rău dacă, măcar la ”español”-ul Benito, or lucra şi câţiva românaşi, că pe aici nu mai ştim să facem bănci 🙁

  • Johnny

    Si cand te gandesti ca am o ruda prin Berceni care era mandra de ce a facut nea Piedone p-acolo…

  • hm

    Dom’le, aş fi rău să nu văd că sînt şi părţi reuşite ale prestaţiei lui Piedone. Dar nu-s atît de multe încît să mă convingă că Piedone e un primar de reales cu 80-şi ceva la sută

  • Filip

    Brâncoveanu a fost lărgit de PS4 sau PMB?

  • hm

    Largirea, investitia – PMB.
    Restul – bancute, gardulete, porcarii, pomisori pusi aiurea – PS4.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>