despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Explorând heliopauza Bucureștiului

scris de Dan

Orice sistem solar are o heliopauză; de ce nu ar avea şi Bucureştiul una? Nu, faptul că Bucureştiul nu e un sistem solar conform cu definiţia de manual nu ar trebui să ne oprească la primul paragraf: în fond cu toţii trebuie că ne gândim la faptul că există acea graniţă imaginară în stânga căreia banii „radiaţi” de marele oraş contează mai mult decât ierburile comestibile care cresc în partea dreaptă. Sau invers.

Unde e heliopauza asta Bucureşteană? Nu mai e de mult vis-a-vis de ultimele blocuri sau de ultimele fabrici de la periferie; lumea s-a modernizat odată cu vilele noilor îmbogăţiţi precum şi cu ridicarea halelor metalice monstruoase numite generic „hypermarket”. De asemenea prin comunele fostului Sector Agricol Ilfov locuiesc împreună navetişti, agricultori, pierde-vară şi mici comercianţi, un mix care nu a ajuns încă în faza de decantare.

Şi totuşi cum arată heliopauza Bucureşteană? Poate ar trebui să iau punct cu punct şi să notez concluziile plimbărilor săptămânale din ultimele câteva luni:

Nu există un peisaj uniform; nu există nici măcar asemănări pe criterii de vecinătate. Fiecare comună a intrat în 2013 cu un bagaj istoric de 1-200 de ani iar influenţa unor oameni precum Dumitru-Marinescu Bragadiru este şi acum extrem de vizibilă. Actualul oraș Bragadiru, de fapt toată zona periurbană până la Mihăileşti, pare să conţină deja mugurii unei dezvoltări urbane paralele de oraş autonom, satelit al Bucureştiului, pe modelul oraşelor satelit din jurul metropolelor occidentale. Nu am văzut acest model în Voluntari; acolo oamenii au votat pentru a deveni sectorul 7, abandonând ideea unei căi urbane proprii.

Există localităţi rămase în Evul Mediu; în Jilava înghesuiala maximă părea să fie lângă magazinul care vindea seminţe şi îngrăşăminte; Măgurele, dacă excludem „zona fizicienilor”, este o localitate rurală absolut banală.

Proximitatea căilor naționale de transport contează, însă nu neapărat direct; centrele logistice de la marginea autostrăzii spre Piteşti nu par să fi scos din ruralitate o comună precum Ciorogârla. De asemenea lipsa unei ieşiri intermediare de pe Autostrada Soarelui în zona Brăneşti a „mutat” centrele logistice şi fabricile în proximitatea unor zone locuite din comuna Pantelimon, trimiţând astfel dezvoltarea rezidenţială şi turistică mai degrabă spre Cernica. O dezvoltare în direcţia industrială se conturează însă şi în zona Mogoşoaia-Buftea, cu efecte mult mai grave pe termen lung ţinând cont de distrugerea potenţialului turistic al zonei.

Există individualităţi cauzate de imigrare; zona Colentina-Voluntari-Afumaţi este „colorată” de către comunităţi provenind din Turcia şi China, această zonă fiind de recomandat pentru găsirea unui restaurant cu specific. Surprinzător, zona s-a curăţat mult faţă de acum câţiva ani, poate şi ca urmare a deschiderii unei căi alternative de acces către centrele comerciale.

Există peste tot opere de artă: după primul război mondial s-au ridicat o mulțime de monumente cu tematică militară; în prezent prin centrul multor sate din Vechiul Regat sunt de găsit statui de militari eroi sau pur și simplu memoriale închinate localnicilor care s-au sacrificat în război. În jurul Bucureştiului există statui în Clinceni şi în Tunari; poate şi prin alte locuri. De asemenea în câteva locuri există şi monumente de arhitectură brâncovenească… poate şi ruine de conace boiereşti. Doar că prea puţini oameni le caută.

Bula imobiliară de acum câţiva ani pare istorie; judecând după asfaltul încă aproape impecabil pe care l-am găsit prin sate în 2013 şi care nu exista atunci când Google Street View ne-a pozat, nu pot să concluzionez decât că sezonul camioanelor şi al transporturilor de materiale de construcţii s-a cam terminat. Pe de altă parte oamenii încep să se simtă ca acasă pe câmpurile patriei, chiar dacă unii dintre ei încă se luptă cu noroiul; în multe locuri începe să ajungă pe uliţă canalizarea, apa şi gazul. Sunt curios cum va fi peste 10 ani.

Expansiunea lanţurilor de retail a ajuns la faza pe comună: celebrul deja Mega Image e de găsit acum aproape peste tot în jurul Bucureştiului, fiind de facto magazinul central al unor localităţi intrate de ceva vreme în faza de dezumflare imobiliară precum Popeşti, Domneşti, Mihăileşti, Pipera sau Chiajna.

Legea pneurilor de iarnă a transformat fiecare mic întreprinzător în proprietar de vulcanizare. Numărul mare de maşini ieşite din garanţie sau cumpărate la ocazie se vede foarte clar la marginea străzii: avem peste tot service-uri auto, magazine de piese sau vânzători de asigurări.

Cei trei „paraziţi” spun despre România că este o ţară de băncifarmaciicazinouri şi şaormării; bănci nu prea sunt de găsit prin sate, poate câte o agenţie mică sau un bancomat pe lângă un cartier rezidenţial. Farmacii sunt însă multe, ceea ce denotă existența unei adevărate industrii a suplimentelor alimentare sau a reţetelor compensate. „Cazinourile” sunt săli de jocuri sau de pariuri şi sunt de găsit în fiecare comună, de asemenea fenomenul fast food practic a explodat. De fapt expansiunea culturala a valorilor occidentale de influenţă americană se vede deja peste tot: nu mai putem scrie „magazin” pe firmă ci „market” şi orice siglă trebuie asezonată cu un brand iar în lipsa uneia dintre mărcile mari de răcoritoare merge uneori şi o bere ieftină. Revenind, despre cârciumi, baruri, restaurante, grătare sau magazine mixte care vând pe caiet şi fac profit doar din comerţul cu alcool şi ţigări probabil că nu e nici măcar de vorbit.

Oare ar mai fi ceva concluzii de adăugat? Poate faptul că orașul nostru nu se va extinde niciodată până la Ploieşti. De fapt nu are potenţialul de a se extinde organizat în nicio direcţie, în ciuda visurilor imobiliare care ni s-au vândut până acum câţiva ani. Vor mai trece poate ani până când se va pune un pic de ordine în haosul generat de bula imobiliară, reţelele mari de magazine vor începe să trimită în faliment micii comercianţi inclusiv prin sate iar obezitatea indusă de fast food şi de mâncarea de proastă calitate va începe să se vadă pregnant pe uliţele care vor fi primit între timp canalizare şi o mână de asfalt. Dar mai e până atunci!

19 comments to Explorând heliopauza Bucureștiului

  • hm

    Omul sfinţeşte locul – se vede şi în jurul capitalei. Ziceai de Bragadiru; eu zic şi de familia Ştirbey, căreia zona Buftea îi datorează enorm – fabrici de conserve, de textile construite de pe la 1870.

    Otopeniul rămîne oraşul meu preferat

    Fiecare comună are – sigur-sigur! – un mic monument în memoria fiilor localităţii morţi în Primul Război.

  • Dan

    … s-a deschis Mega Image si in Otopeni!

  • dezvoltări urbane paralele de oraş autonom, satelit al Bucureştiului, pe modelul oraşelor satelit din jurul metropolelor occidentale

    De fapt, din punct de vedere economic, faptul că toate comunele suburbane s-au transformat în oraşe suburbane era justificat, fiindcă nu puteau practica agricultura (nu puteau face asta în condiţii normale nici măcar pe vremea Regatului, iar acum cu atât mai puţin), astfel încât publicul s-a orientat spre meserii urbane, pe care le practică în Bucureşti.

    Denumirea de “cartier dormitor” pe care o inventaseră gurnaliştii din epoca bulei imobiliare pentru cartierele de blocuri din Bucreşti era absurdă, fiindcă un “cartier dormitor” este exact ceea ce arată numele său, un cartier în care nu e industrie, nu e magazin, nu e bancă, nu e cârciumă, nu e nimic, un cartier din care se pleacă dimineaţa cu autobuzul şi se revine seara pentru a dormi.

    Ori cartier bucureştean fără magazine, fără bănci sau fără cârciumă nu există. Până şi în complexele de blocuri-care-iau-foc ale întreprinzătorilor noştri trebuie să existe măcar câteva din toate astea.

    ~Nautilus

  • hm

    … numai unul 😉 ?
    Mega e acolo de vreo 4 ani (iniţial prin Red Market)

    Ce îmi place cu adevărat la partea ilfoveană apropiată de Bucureşti e că s-au deschis (amenajat şi asfaltat) multe căi de acces între localităţi.

  • Dan

    Da, asfaltul a ajuns pe multe ulite din Ilfov si asta in ultimii vreo 3-4 ani. Din pacate prea putine astfel de drumuri se preteaza ca scurtaturi; cam toate au geometrie de drum comunal, cu foarte multe viraje in unghiuri drepte sau chiar ascutite si platforma ingusta fara acostament si fara trotuare. Toate astea transforma orice drum in slalom printre masini parcate, carute, pietoni si biciclisti eventual de-abia iesiti de la “magazinul mixt”.

  • hm

    aoleu, nu-mi aduce aminte de cît de sinuoase sînt drumurile astea!
    Şi cîrciumile/magazinele sînt fix la curbele alea fără vizibilitate!

    Nautilus, mai degrabă aş numi cartiere-dormitor anumite părţi din “rezidenţialele” actuale de dinafara Bucureştiului. De-acord, au şi magazine, au şi cîte un mic restaurant – dar nu au fix lucrurile care le fac vii pe cartierele noastre dinăuntrul oraşului.

  • hm

    Dane, acuma – uitîndu-mă la poza din articol – îmi dau seama că, fix în timp ce treceai prin Domneşti duminica trecută, eu treceam prin Măgurele 🙂

  • Ce dracu’ se face organizat in tara asta? Pana si demolarile si constructiile comuniste s-au facut dezorganizat. Ce asteptari sa ai de la neo-comunistii cu masca de capitalisti din zilele noastre. Haosul este la ordinea zilei si se vede cel mai bine in plan urbanistic.
    Cred ca singurul lucru care se face organizat este furtul la scara nationala …

  • Ando

    Recunosc: nu sunt prea “umblat” în zona heliopauzei.Cel mai recent,am fost prin sept-oct anul trecut- prin comuna Pantelimon şi zonele Brăneşti-Cernica…
    Mi s-ar părea foarte interesantă o discuţie despre valorificarea insuficientă a potenţialului turistic al zonelor limitrofe Bucureştiului…sunt atâtea locuri frumoase (lacuri,bălţi,păduri etc) dar prea puţin cunoscute.
    Aşa că, până una-alta, sunt întru totul de acord cu ultimul paragraf al articolului.

    @Taraboste: superadevărat !!!

  • Dan

    Adevarul e ca sunt cateva zone cu potential turistic in jurul Bucurestiului si ca toate sunt axate pe combinatia padure / luciu de apa. Cea mai cunoscuta este zona Pasarea-Pustnicu-Cernica; o alta zona insuficient exploatata turistic este la Mogosoaia-Buftea. Din pacate peste ambele zone planeaza “pericolul” dezvoltarii industriale (hale, fabrici, centre logistice, parcari de camioane, trafic greu cu tot ce inseamna asta). Un pic mai departe de Bucuresti zona Snagov s-a transformat deja intr-o zona cvasi-rezidentiala, locurile de relaxare de la lac fiind deja izolate doar in jurul unor restaurante, vecinatatile fiind izolate cu garduri (sa nu fuga clientela! of). Partea buna e ca au inceput sa fie descoperite locatii noi; de exemplu stiati ca s-a deschis un complex turistic in Clinceni? Sau ca la Comana (spre Giurgiu) incep sa se miste lucruri prin si pe langa rezervatie?

  • hm

    Turistic? Mai bine nu… nu prea.
    Deocamdată cei mai simpatici turişti din Ilfov sînt bicicliştii care evadează la sfîrşit de săptămînă, care fac trasee.
    Cei mai antipatici sînt gratargiii de weekend, care învăluie Bucureştiul într-o centură de fum…

  • hm

    Dane, oho, da! Se mişcă serios treaba cu complexurile astea. Dar nu le-aş zice chiar turistice în sensul tradiţional al termenului.
    Din ce am văzut, merg mai mult pe nunţi-botezuri şi activităţi de team-building.
    … şi pe pescuit, cred.

  • Sergiu

    Chiar daca nu o sa ne unim niciodata cu Ploiestul, zona metropolitana ar trebui sa existe si sa functioneze…

  • Dan

    Pai asta e turismul local, cine a sustinut altceva? Gratar, pescuit si team-building. Acuma’ eu imi pun problema cat de fun e sa faci toate astea cu campu’ vizual (auditiv, olfactiv… hehe) obturat de camioane si cladiri de-astea cu probleme estetice, ca la partea functionala nu comentam!

  • hm

    Corect cu turismul local, că nu prea avem catedrale de vizitat prin Ilfov 😉

  • Dan

    Vaaaaaai, da-ti cu pliciul peste degete! N-ai idee ce inghesuiala e duminica pe la Cernica, Pasarea sau in Silistea Snagovului la podul spre manastire 😐

  • hm

    n-am, că-s păcătos, maică!

    De fapt, nu făcuse RATB-ul acum doi ani linii ecumenice la toate mănăstirile ilfovene?

  • Ando

    Acum doi ani, dintr-o greşeală de orientare, am ajuns în comuna
    Belciugatele(cam 30 km pe drumul Bucureşti-Brăneşti-Islaz).
    Dacă tot m-am pomenit acolo, am dat o raită şi pe la complexul ELISA…foarte frumos amenajat.Deci se poate şi turism civilizat în Bărăgan, la doi paşi de Capitală.

    Aici sunt mai multe imagini:

    http://amfostacolo.ro/romania-pareri,15/bucuresti,424,1174/restaurante-in-imprejurimile-bucurestiului,8050/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__22153.htm

  • hm

    La Belciugatele, din ce am auzit, mai sînt complexuri. Da, da, e de explorat. Păcat că nu le am cu pescuitul şi nu-mi plac nici ţînţarii!

Leave a Reply to Sergiu Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>