…nu-i uşor să ajungi şi să fii arhitect – şi-i cam urît din partea mea să pun vina pentru haos şi urîţenie urbană poate mai mult în cîrca arhitecţilor, decît în cea a primarilor.
Dar cine-s eu, întîi de toate? Un cetăţean, un om care merge pe stradă şi vede, care reacţioneză la ce simte.
Ştim azi care sînt doctorii la care să ne ducem. Ştim care e priceput, ştim care e bun cu bolnavii, ştim cît cere profesorul care taie şi rezidentul care se uită – ştim multe. Ştim azi şi care-s avocaţii cărora trebuie să le dăm bani ca să ne cîştige procesele; ştim la cine să ne facem ţoale; ştim ce meseriaş să chemăm cînd ne curge caloriferul şi la ce atelier să ne schimbăm uleiul la maşină.
Dar ştim, nene, la ce arhitect să mergem cînd vrem să ne facem o căsuţă bună şi frumoasă?
Dragii mei, ştiu bine că nu vă convine cînd vă bag în aceiaşi oală – dar, din punctul meu de vedere, sînteţi în aceiaşi oală.
Cine este, arhitectul: cum îl vedem noi? Nu e – în primul rînd – şmecherul care-ţi aranjează autorizaţii, care-ţi găseşte scurtături birocratice, care-ţi face un etaj în plus, care-şi pune ştampila pe proiectul luat de pe net?
Dragii mei, dacă aşa arătaţi, e vina noastră că aşa vă vedem?
Vă daţi unii pe alţii afară din organizaţiile voastre cînd desenaţi vreo casă care se dărîmă pe ea? Vă sancţionaţi, vă luaţi ştampilele?
Ziceţi că Bucureştiul e un coşmar, dar v-aţi trezit vreodată din acest coşmar, strigînd: ajunge – gata! Să boicotăm cu toţii proiectele administraţiei! Să nu acceptăm să fim arhitecţi-şefi! Să nu colaborăm cu primăria!
Bucureştiul făcut de voi e o caricatură de oraş! Cheia de boltă a celui mai important proiect public de dezvoltare a centrului nostru, de pildă, e o potecă urbană care duce de la cîrciuma voastră la clădirea celui care-a făcut proiectul – da; cam aşa se vede.
Şi, dacă aşa se vede, înseamnă că aşa e – dragii mei.
Nu ştiu ce vreau de la voi; de fapt, nici voi nu ştiţi ce vreţi – ştim doar cu toţii că nu prea merge.
Cum ziceam? Tac arhitectii malc 🙂 🙂
nu, nu e usor sa te faci arhitect. Nici doctor, nici avocat bun… Da, e nevoie de studiu, de munca, de zile si nopti pierdute, de rabdare!
De aceea asteptarile de la profesia asta sunt mari, si dezamagirile pe masura.
cred că am mai spus că profesia asta se exercită în România, cu beneficiarul român… deocamdată nu ştiu foarte mulţi arhitecţi care să refuze un proiect, iar criza evident că a înrăutăţit lucrurile… sunt probleme în breaslă, nu se schimbă nimic, sancţiuni rare şi minime, dar asta se întâmplă în fiecare profesiune din România… şi la doctori. şi la avocaţi… eu te-aş întreba pe tine, căci vorbeşti din punct de vedere al beneficiarului, la cine te duci să-ţi faci un proiect de casă? la cel care îţi dă proiectul într-o săptămână, îţi zice că ai talent nativ de designer şi dă şpaga în locul tău ca să se ia toate aprobările în maxim o lună? Sau te duci la cineva care o să-ţi spună de la început că proiectul durează minim 3 luni, cu discuţii repetate?
păi e păcat, ştii, că prin natura blogului nu prea mă iau nici de doctori, nici de avocaţi… oricum, cred că am restrîns unghiul din care aş fi putut privi subiectul de azi. Să mă fi întrebat şi ce pot şi ce trebuie să facă, bunăoară, urbaniştii…
Dar, repet, tot voi sînteţi – cumva – în linia întîi.
Pe cine aş alege? Zău c-aş alege pe cineva care să nu zică că am dreptate, ar fi trist… Dar cu şpaga, aş vrea să mă ajute…
păi vezi că ţi în sistem tot beneficiari sunt… celui căruia îi dai şpaga tot un beneficiar este 🙂
dacă ar fi o piaţă liberă, competivitate reală ar fi o treabă să poţi alege… aşa, tot la arhitectul care poate rezolva problemele vei ajunge, tot pe el îl recomanzi (că doar a rezolvat totul) şi ajungi încet-incet să ai impresia că ştii şi mai multă meserie… totul pentru că nu ne ocupăm cu ce suntem pregătiţi… de aia sunt unii foarte interesaţi să fie în comisiile din administraţia locală şi generală… acolo se aprobă şi îşi aprobă… ar fi frumos să vorbim de urbanism, dar nu cred că se face aşa ceva…aici se implică şi “specialiştii” din politic 🙂 şi lucrurile se complică şi mai mult
Pe scurt, cum e societatea romaneasca, asa sunt si arhitectii, ca doar n-au aterizat de pe alta palneta. Marea majoritate, incearca, saracii, sa faca lucrurile cum trebuie, dar dau piept cu beneficiarul, respectiv autoritatile. De exemplu, tu chiar crezi ca felul in care arata acum p-ta Universitatii e solutia care a castigat concursul de amenajare? Nu, e o balega facuta la mica intelegere cu jegul de Oprescu. Sau, in ceea ce priveste multe imobile, ia vezi cum arata proiectul initial si cum arata ceea ce s-a construit. De aici si necesitatea de a intocmi documentatia “as built”. Pot sa spun, cu mandrie, ca am prieteni arhitecti care au refuzat genul de lucrare la care beneficiarul dorea sa demoleze/distruga cladiri/decoratiuni de valoare. Arhitectii spun ce au de spus, si o spun, in general, bine si corect, dar nimeni nu-i asculta. Iar greva, chiar nu putem sa facem.
Şi eu mă bucur să cunosc arhitecţi care au spus “nu” atunci cînd trebuie.
Toate alea pe care le critici sunt proiectate cu ceva in jurul a 5-6 euro/mp iar pentru “casutele” bune de care vorbesti probabil ca si pe mai putin. Pretul cel mai mic de dumping practicat de arhitectii care nu au alt atuu decat pretul ii omoara pe ceilalti. Si nimeni nu vrea sa moara banuiesc eu. Problema e gresit pusa. E ca si cum ai avea pretentia ca ar trebui construit ca in vest, adica “cum trebuie” in timp ce la noi se construieste “cum se poate”. Sau, varianta consolidata, “se poate si asa”. Asadar, daca la noi se construieste “cum se poate” si n in baza spagii, atunci trebuie sa ne uitam in oglinda ca cetateni si sa vedem ce cerem noi de la administratie. Daca laudam administratia pentru ca darama imobile si face drumuri cand ea insasi, administratia, nu are actele in regula iar “oamenii rai si ONGisti” demonstreaza asta in instanta … probabil ca nu trebuie sa ne vaitam. Daca vrem sa fim sinceri ne uitam in urma la TOATE campaniile electorale trecute si vedem care este interesul pentru acest subiect – ce se poate si cum se poate construi in Bucuresti si, in general, in Romania. Eu cred ca lumea e multumita de cum stau lucrurile nu? Nu noi intre noi arhitecti trebuie sa ne dam in cap zic eu. Pentru ca degeaba ne-am da in cap, clientul tot “o schita cu pixul repede” ar cere. Gratis daca s-ar putea …
“Daca laudam administratia pentru ca darama imobile si face drumuri cand ea insasi, administratia, nu are actele in regula iar “oamenii rai si ONGisti” demonstreaza asta in instanta … probabil ca nu trebuie sa ne vaitam.” Sunt pe deplin de acord! Prea usor se trece peste reguli la adapostul lui “Sa faca oricum, numa’ sa faca odata”.
interesantă aborare, deci e OK să fim selectivi. Nu trageţi în arhitecţi, trageţi în administraţie şi în client; mereu e partea cealaltă de vină.
Despre referirea la Matache, nu’ş ce să zic. Alternativele arhitecţilor – care păstrau “hala şi spiritul zonei” erau distractive şi nerealiste.
Avand in vedere ca binele nu poate fi facut cu forta, da, in majoritatea cazurilor, partea cealalta e de vina, fiindca nu se educa si nici nu se lasa educata. Nu ca printre arhitecti nu ar fi destui boi, dar in administratie ii numeri pe degete pe cei care nu sunt. Despre clienti ma abtin sa mai comentez…
ce pot face arhitecţii http://www.gandul.info/stiri/primarul-din-ramnicu-valcea-a-fost-arestat-cum-a-cerut-emilian-francu-spaga-10-dintr-un-contract-public-de-200-000-euro-10804889
nu cred că o să mai lucreze niciun proiect public 🙂
am cetit si eu 🙂
Te-ai pus rau cu arhitectii 🙂
si ei cu mine.