… căldura a dat tare şi violent în noi şi nu mai ştim cum să fugim: din casă – oriunde; şi mai ales – oricum.
Ţi-e mai mare dragul, în răcoarea dimineţii, să-ţi iei bicicleta şi să te duci acolo unde ai treabă. Şi eu fac asta – cînd, cum; şi-mi place. Trebuie să vă spun că merg cu bicla de mulţi, mulţi ani pe coclauri, străzi şi şosele; am văzut – desigur – multe incidente, dar niciodată nu am avut de-a face cu furia şi nervii vreunui şofer.
Da – mai sîntem şi dintr-ăia care semnalizează cînd depăşesc, care lasă şoferii să se bage, care nu se enervează cînd cineva face vreo tîmpenie, care nu pedalează cu căştile-nfipte-n urechi…
Pentru că ştiu care mi-e locul; şi locul meu, fraţilor, e destul de-ngust pe stradă.
Mă lasă rece cînd vreun autobuz nu mă lasă să trec pe lîngă el – pentru că ştie el, autobuzul, ce ştie: are o sută de călători înăuntru: călătorii ăştia sînt mai importanţi decît mine.
Asta nu înţelege biciclistul bucureştean: că nu este, el, buricul pămîntului.
El simte că dacă s-a suit pe bicicletă – gata! Merită o medalie. Nu-i aşa. Fără bun simţ, fără bună purtare, fără a înţelege oraşul şi priorităţile sale, biciclistul nu e un exemplu de civilizaţie.
Deci – scurt pe doi: înaintea voastră, bicicliştilor, vine transportul public. În orice circumstanţă şi în orice situaţie. Nu mai enervaţi şoferii, nu le mai daţi lecţii de educaţie rutieră. Făceţi-le loc, daţi-vă din faţa lor cînd vă claxonează, nu le mai tăiaţi calea, nu-i mai hărţuiţi.
Nu mă interesază dreptatea voastră, bicicliştilor.
Iar te blestema biciclistii 🙂
m-au ajuns muuulte blesteme de-ale lor 🙂
de acord cu partea ca trebuie sa pedaleze preventiv, mai ales fara casti in urechi. dar maisunt si situati de genul http://www.freerider.ro/noutati/generale/ratb-loveste-din-nou-de-data-aceasta-direct-cu-autobuzul-in-biciclist-51995.html din pacate.
păi ştiu situaţia şi urmăresc reacţiile tuturor părţilor.
Ia să-mi spună mie omul care zice că o bicicletă în plus e un autoturism în minus unde e transportul public în ecuaţia asta? Hai?
E plin forumurile de consideraţii despre prioritatea pe care autobuzul şi tramvaiul trebuie să o aibă faţă de autoturism – benzi dedicate, timpi de semaforizare preferenţiali şamd.
Cînd un şofer blochează banda tramvaiului, sar civilizatorii în sus: “să-i dăm voie tramvaiului să intre în şofer, mama lui de nesimţit!”
Eu aşa zic: întîi transportul public, că nu toată lumea poate să meargă pe două roţi…
In marea majoritate biciclistii sunt niste frustrati care nu pot conduce o masina din “n” motive. Eu ca sofer platesc impozt pe masina, platesc RCA si raspund in fata legii conform Codului Rutier; un biciclist ce face? pai in principiu cam ce vrea el !
Ia sa le ceri permis (A sau B) asigurare si impozit ca nu mai vezi unul pe sea. Ca si cu motociclistii care vor sa se faca vizibili in trafic, pai cum plm sa fie vizbili in trafic cand ei merg numai intre benzi.
Conform codului rutier, biciclistul din acel incident mergea corect. Autobuzul ar fi trebuit sa efectueze… o simpla depasire.
Vina a fost la sofer, clar.
Incidentul este unul serios – putea muri un om.
HM, sunt surprins de ura ta fata de biciclisti… mai ales in contextul unui astfel de incident.
Urat. Urat. Ma rog, daca nu-mi place blogul, nu ma obliga nimeni sa intru. Dar imi pare rau, era un blog interesant…
Apropos de locul transportului in comun intr-o infrastructura urbana – pentru discutie:
http://optar.ro/de-ce-sunt-probleme-de-trafic-in-bucuresti.html
ura o am fata de martirii civismului. Stiu ca putea muri un om. Data viitoare sa faca loc transportului public.
A inceput sa fie un sport, sicanarea soferilor. Se intinde prea mult coarda.
Excelent! Acesti taurasi pe 2 roti merg de parca nu ii asteapta nimeni acasa.
Le zice cineva – Bravo, mama! Te-ai luptat cu autobuzul??
Ca nivel de civilizatie intre biciclistul bucurestean si cocalarul cu BMW de BG nu e nici o diferenta. Macar cocalarul nu are basini cum ca e Dalai Lama pt. Bucuresti.
Si e de apreciat cum trag biciclistii de Codul Rutier cand le convine. Cand croseteaza trotuar-carosabil-trotuar se cam c**a pe el de Cod.
@Freesys:
1. Biciclizdul rromân tipic (adică specia infectă de biciclizd în costum mulat şi cu ochelari de scafandru, care arată ca “peştele pe bicicletă” din proverb) nu e buricul pământului dintr-un singur motiv, şi anume că funcţia asta e deja ocupată de Gigi Berbecali. Dar biciclizdul nostru compensează rupând câteva oglinzi şi lăsându-şi semnătura pe câteva maşini din jur.
2. Bicicliştii obişnuiţi sunt cei care se aleg cu paguba de pe urma reptilienilor cu costum mulat (cum am văzut ieri, pe la ora 18:00, la pasajul Mărăşeşti, un biciclist luat pe bot de o maşină) fiindcă ei nu stau în drum de piste, terase, mitinguri pentru piste şi alte mofturi, ci merg călare pe bicicletă acolo unde trebuie. În timp ce reptilianul mulat nu merge, ci salvează planeta, nu e cocalar că nu are maşină, nu construieşte că salvează Hala Matache… şi nici nu se bagă cu biţoacla şi costumul mulat în trafic, să nu şi-l păteze, aşa încât nu riscă niciodată nimic.
~Nautilus
cu cei care rup oglinzile, numai aşa, de-ai dracu’, am şi eu un război de ani de zile. Nu o să-i înţeleg niciodată!
Foarte bine! Vine biciclistul-civilizator şi civic şi enervează paişpe şoferi cu mofturile lui. Ăia paişpe şoferi pleacă de pe loc nervoşi şi peste un kilometru dau peste un biciclist care merge liniştit, civilizat şi regulamentar – şi, de draci şi de nervi, se descarcă pe el.
Da – colegialitate maximă şi în clica bicicliştilor.
Deci – dacă nu aş merge pe drumurile publice cu bicicleta de zeci de ani, mi-aş ţine gura pe subiectul ‘bicicletă’
Oricum de cativa ani lumea nu se mai pricepe la fotbal si la politica ci se pricepe la biciclete,DSLR-uri si gatit.
Cred că problematica are mult mai multe aspecte.
In primul rând , în cazul concret menţionat mai sus, este clară vina şoferului care vrut să-l “pedepsească” pe biciclist. Sincer să fiu, ca unul care foloseşte aproape zilnic RATB-ul, sunt impresionat de cât calm dau dovadă, de cele mai multe, ori şoferii de pe autobuze. Ce “faună” le iese permanent în faţă, pe traseu, te ia groaza…şi să conduci aşa, în Bucureşti , opt ore pe zi…nu-i deloc uşor.
Şi deci, aici, ţin cu RATB-iştii !
Dar,aceste gesturi de “răzbunare” în trafic(indiferent din partea cui),nu le accept. Se pot lăsa foarte uşor cu urmări fatale…
Pe de altă parte, ar trebui reglementat, fără echivoc cum trebuie să circule bicicliştii pe carosabil, în oraş.
Eu recunosc că, de multe ori, am fost surprins de câte un biciclist zbanghiu, adică efectiv n-am apucat să-l zăresc în retrovizoare decât în ultima clipă, când a apărut –atenţie- pe stânga, printre şirurile de maşini…
In trafic, atenţia mi-o concentrez, în primul rând pe maşini, pe pietoni …de aia ar fi bine ca bicicliştii să aibe propria bandă, lângă trotuar.
Repet: reguli clare şi pentru ei- acolo unde circulă pe carosabil.
Citat: “Pe de altă parte, ar trebui reglementat, fără echivoc cum trebuie să circule bicicliştii pe carosabil, în oraş.”.
Reguli clare, fara echivoc, pentru biciclisti exista. Se cheama Codul Rutier. Unde bicicleta este definita clar “vehicul”, cu toate regulile aferente.
“Deci – scurt pe doi: înaintea voastră, bicicliştilor, vine transportul public.”
MARE dreptate ai, bicicleta desi e un mijloc placut de transport, nu e practic deact cateva luni pe an, restul timpului sau e prea rece, sau prea cald (cine are la job dus, ca sa se spele dupa ce a juns la munca cu bicileta?)Iar transportul public e practic in orice parte a anului (acum jegos, dar asta e vina primariei si RATB-ului),iar uneori si rapid(doar linia 41, aici iarasi e vina PMB si RATB).
O veni bicicleta după transportul public, dar să iei faţa biciclistului cu autobuzul, mai ales că e coloană în faţă şi staţia e la 500 m e deja nesimţire din partea şoferului de autobuz, e ceva gen ,,ia uite ce mare şi tare sunt io”. Şi există o groază de nesimţiţi d’ăştia la RATB, care îţi iau faţa sau, în coloană, îţi deschid uşile fix când treci cu bicla pe lângă ei, deşi nu e staţie acolo. Pentru un eventual accident clar şoferul e de vină, însă biciclistul e cel ce va fi linşat de cei din autobuz.
E drept că sunt şi biciclişti duşi cu capul… m-am trezit o dată cu unul în spate care tot ţipa la mine că de ce nu plec (eu fiind tot pe bicicletă) la roşu, că oricum nu vine nimic. M-am dat la o parte şi l-am lăsat să se ducă. Dar altă dată m-am trezit cu 2 biciclişti în roata din spate… au lovit, au văzut şi au plecat mai departe, în timp ce eu am cumpărat jantă nouă din banii mei.
şi acum 20-şi-ceva de ani erau şoferi de autobuz care se distrau luîndu-le faţa bicicliştilor. Pe atunci, însă, Bucureştiul avea artere care aveau indicatoare clare de interdicţie a bicicletei. Şi ţin minte că şoferii de autobuz, cînd prindeau biciclişti pe interzis, îi cam înghesuiau.
La naiba; prefer să-mi fie frică. Prefer să merg încet. Prefer să plec ultimul de la semafor. Prefer să-mi mulţumească şoferul de autobuz că i-am făcut loc, chiar dacă asta-nseamnă că fac zece minute-n plus.
Prefer să nu-mi taie şeful ziua că am înrziat, mai ales că accesul e cu cartelă şi se poate verifica ora de sosire şi plecare pentru orice angajat, de la ministru şi până la femeia de serviciu.
Curios că şi atitudinea asta faţă de biciclişti a şoferilor diferă de la un garaj la altul… şoferii de la autobaza Ferentari te vor înghesui în prima bordură sau te vor claxona în disperare. Am avut problema asta şi cu 122 şi cu 126 şi cu 133 (să îi vezi când vin pe Şos. Gării de Nord dinspre MT şi nu pot merge înainte de maşinile parcate… degeaba văd ei că bicla stă pe banda de snga, regulamentar, că lângă ea e un troleu… ei tot claxonează şi dau flash-uri) şi cu 139. Nu mai zic că domniile lor nu semnalizează opririle sau pornirile, eu de bine de rău cunosc traseele, dar unul care nu ştie? La trolee pe la Bujoreni am înlnit nesimţiţi, azi când făceam stânga de pe Dr. Taberei spre Vasile Milea m-a înghesuit unul cu 69 în bordură (greşeala mea… am zis să respect Codul Rutier, că de obicei fac stânga direct în banda 2 şi rămân acolo până la AFI), mai de mult m-am trezit cu Ikarusul la 2 mm de cauciucul din spate şi şoferul claxonând şi urlând, în loc să tragă de volan să mă ocolească (că îi ajungea reţeaua, iar drumul era liber). De la semafor, ca biciclist, oricum ai doar 2 opţiuni: ori pleci primul (adică intri pe roşu şi le iei faţa, dar nu mai vezi semaforul după aia şi te trezeşti claxonat şi înjurat) sau pleci ultimul, ori după ce au plecat toţi, ori pe galben (dar la noroc, că ăia de pe drumul perpendicular pot pleca cu 1 secundă înainte să vadă verdele… era s-o păţesc la Favorit o dată), că altfel nu te lasă cei care fac dreapta să treci. Bine, poţi să faci slalom printre ei, dar nu e prea sănătos.