scris de Ando
Zilele trecute, am avut treabă, dis – de – dimineaţă, în zona Gării Obor. Îmi place mult să parcurg pe jos porţiunea bulevardului Ferdinand cuprinsă între intersecţia cu şos. Pantelimon şi gară pentru că, lipsită fiind de circulaţia tramvaiului (chiar dacă şina a rămas montată), cu o vegetaţie bogată pe ambele laturi, este şi cea mai liniştită.
La capătul bulevardului, spaţiul se lărgeşte considerabil şi aici găsim clădirea cunoscutei gări Obor-Bucureşti Est.
Pentru mine, făcând abstracţie de inscripţia de pe fronton, este genul de clădire reprezentativă pentru noţiunea de “gară”.
Zăbovind un pic, găseşti aici încă o mulţime de elemente pitoreşti şi interesante: tavanul acoperişului peronului, stâlpii şi felinarele de pe peron, burlanele, jheaburile sau elementele decorative ale acoperişului clădirii:
Pentru cei care nu ştiu bine zona, adaug că, la circa a 50 de metri spre stânga – cum te uiţi la intrare în gară – se află o pasarelă pietonală metalică care face (încă) legătura între Bd. Gării Obor şi Şos. Electronicii:
Nu ştiu când a fost construită, dar am prins (cel puţin) o perioada când era intens utilizată de cei care trebuiau să ajungă ” din scurt” – mai ales dimineaţa – la diversele întreprinderi şi ateliere de peste calea ferată.
După cum se vede în imagini, pasarela era dotată la vremea respectivă cu sistem de iluminare pentru a fi folosită şi noaptea. Din motive lesne de înţeles, acum este mult, mult mai puţin circulată.
Şi pentru că tot am ajuns aici, iată şi câteva poze cu pasarela.
M-ai facut curios si m-am uitat pe infofer sa vad ce trenuri mai circula pe la Obor; mai circula, da…
circula, amandoua….
Pe atunci, lucrurile construite parca aveau si “farmec”. Pe langa scopul lor practic. Cu rabdare si daca stii sa privesti, se descopera frumusetea amanuntelor. Da, merita!
Ce frumusete! Cred ca s-au turnat multe scene de film aici… Pe vremea cand si se turnau filme 🙁
Gara Obor -datorită faptului că a scăpat fără modificări mari de-a lungul deceniilor, din 1932 când a fost terminată- e unul din puţinele edificii steampunk din Bucureşti.
Vama Antrepozite a fost modificată radical, până când nu mai seamănă cu nimic, nici măcar cu ea însăşi, ca în bancul cu hipstărul. Gara de Nord a fost re-amenajată la interior mai întâi de (co)mu(n)işti, cu ce ştiau ei (travertin, panouri cu “măreţili realizărili socializde”), mai apoi de CFRul modern şi în cele din urmă de micii buticari, până când nu mai arată nici măcar a gară.
Însă Gara Obor, în forma de acum, are deja toate elementele de design necesare (arhitectura, ornamentele) pentru un monument steampunk. Ar mai trebui lucrat ceva la tâmplărie, eventual înlocuită cu una care să imite lemnul, şi la buticurile din jur, unde ar fi prins bine “chioşcurile ornamentate ale Primarului Cârnat”.
@Nautilus:ai dreptate !nu cu multe retuşuri, gara Obor poate deveni o veritabilă clădire-muzeu pentru istoria transportului feroviar.
Bineînţeles că am avut şi două momente nasoale când am făcut fotografiile:
– primul: nu ştiu cum naiba s-a potrivit să nu fie “roată” de tren în gară …nici măcar în zona de garare, unde -de obicei- zac ceva garnituri sau locomotive…nici nu vă puteţi închpui ce trist arată o gară fără trenuri !
– al doilea mi l-a furnizat chiar şefa de staţie care m-a atenţionat că n-am voie să fac fotografii “în unitate “?!
unde scrie? unde-i semnul cu “fotografiatul interzis”?
am întrebat-o. Nu scrie, dar asta-i regula, mi-a replicat ?!
I-am spus că poate să cheme poliţia, cât timp mă mai învârt prin zona, ca să lămurim lucrurile.
Până am plecat, n-a venit nimeni.
Exces de zel aiurea…dacă tot nu erau trenuri, trebuia să-şi facă
de lucru.
Primele scene din filmul “Cu miinile curate” sint filmate la gara Obor, apare turnul de apa si pasarela pietonala, luminata pe vremea aceea cu lampi Noris.
Si “Cel mai iubit dintre paminteni” are citeva secvente filmate aici, cind Victor Petrini iese din puscarie si se duce la bodega garii sa bea ceva. Atunci(’91 – 92) nu erau termopanele de aprozar din prezent; timplaria era cea originara din lemn vopsit in verde prin exterior si alb inauntru.
Aha!
Am ajuns la momentul cînd e mai simplu să întreb decît să caut – lampa Noris cum era?
Sint cele tip palarie, cu un bec elipsoidal fluorescent si cu un abajur cilindric de sticla. Cilindrul fiind deschis in partea de jos, se montau intotdeauna in pozitie verticala sau cel mult 45 de grade inclinatie. Se foloseau pentru iluminat stradal si industrial. Exista inca in garile mai mici, prin fabrici comuniste si in Predeal, pentru iluminat public pe DN1.
mulțumesc!
Cam așa ceva:
https://www.simplybucharest.ro/?p=11394
@TVlad,
Ce tanar esti!
“Sint cele tip palarie, cu un bec elipsoidal fluorescent si cu un abajur cilindric de sticla” – da, in 60-70 erau echipate cu bec cu vapori de mercur, se vedea si balastul alaturi de lampa, dar asta este o devoltare “recenta”, moderna, in copilaria mea aveau bec cu incandescenta …
Corpurile de iluminat tip Noris, aşa cum le-aţi descris, au apărut în anii 20 ai secolului trecut şi mulţi ani au folosit ca sursă de lumină becurile cu filament incandescent. Au avut viaţă foarte lungă. În 1995 o unitate de producţie a CFR încă le mai producea!
STRABUNICA MEA A FOST NĂSCUTĂ ÎN ZONA AIA. STR HELIADE ÎNTRE VII. ÎN DREAPTA SE AFLA STR. ÎNTRAREA BARNEI.LA NR 4 VA ROG SA MA CONTACTAȚI. DACĂ CINEVA. CITEȘTE ACESTE RÂNDURI. ȘI A LOCUIT ACOLO