uite că nu ştiam că-mi place aşa de mult să pescuiesc.
Nu vă gîndiţi la peşti; gîndiţi-vă la oameni – şi la amintirile lor. Şi ce recoltă, oameni buni: numai peşti babani: Adrian Mureşan, Cristian Malide, Alexandru Dinu, C. D. Mocanu.
Da – sîntem bogaţi. Avem acum, în faţa ochilor, un Bucureşti pe care nu-l ştiam, pe care nu-l ţineam minte, pe care nu-l înţelegeam.
Habar n-aveţi cît de bucuros sînt. Nu ştiu dacă asta urmăream cînd am pornit-o la drum cu site-ul ăsta; poate voiam doar să bat cîmpii despre pateuri şi gogoşi, despre autobuze şi despre viaţa noastră-n Bucureşti, în general. Mi-am dat seama curînd cît de mult aş vrea să ştiu mai multe despre oraşul nostru, despre lucrurile uitate şi mereu am visat să conving oamenii să scrie; să facă publice aminitirile lor.
Uite că asta se întîmplă acum – şi e grozav că se întîmplă aici.
Mulţumesc.
Ba, noi îţi mulţumim!
Catherine, ai fost mai iute 😉
Vroiam să-i zic lu’ hm “ba tu n-ai habar ce bucuroși suntem noi, cetitorii!”
Și aș adăuga mulțumirilor tale și pe cele adresate peștilor babani 😉
Pentru că-și rup din -probabil- puținul timp liber și ne încântă.
Mulțămiri!