Mulţi ani m-am luat de ceilalţi – de primărie, de stat, de regii – de administraţie, cum ar veni. Fireşte, avem dreptate: indolenţa, nesimţirea, dispreţul, nepăsarea se văd, se simt.
Aştept de la Primărie curăţenie, coerenţă în planuri şi proiecte. Aştept de la Regia de transport interes şi respect pentru călător.
Asta-i beleaua – aştept.
Nu asta trebuie, să aştept. Îmi place să mă uit în vest, peste graniţe, şi să mă minunez cum de acolo se poate; cum de acolo lucrurile merg; cum de acolo civilizaţia pare aşa de simplă.
E simplă în aparenţă. Pentru că acolo nimeni nu aşteaptă – acolo lumea cere.
Tot ce vom obţine vreodată, oricît de mărunt va fi, va fi pentru că vom cere, nu pentru că vom aştepta.
Tramvaie mai dese, linii de autobuz în cartier, staţie de troleu în dreptul blocului? Coşuri de gunoi, măturat pe jos, gropi astupate, marcaje rutiere, semafoare reparate? Hoţi de buzunare prinşi, biciclete recuperate, telefoane găsite? Aşteptăm să se întîmple, nu?
Ştiu – lumea cere deja; dar nu cere îndeajuns.
Cereţi. Şi cînd n-o să primiţi, cereţi iar. Ştiţi cum funcţionează sistemul? Nimeni nu vrea să facă dacă nu e constrîns. Nimeni nu dă de bunăvoie, nimeni nu face de bunăvoie.
Cereţi; căci într-o zi vi se va da.
Problema e in ambele parti, dupa cum se intelege clar din ce ai scris.
Civilizatie nu a fost simpla nici la ei, s-a facut si cu miere si cu biciul, amenzi, bataie si scoala.
Indolenta, disprețul, nepăsarea și nesimțirea sunt stări de fapt obișnuite nu numai în administrații și regii, nesimțirea domină cam 99 la sută în cadrul “comunităților” urbane, adică in aceasta Lume, cetățenii care ar trebui să ceară.
Din cadrul acestei minunate lumi provin angajații din administrații și regii.
Acești angajați au o stare de nesimțire dublată de cele mai multe ori de salariile mizerabile, de spăgile insuficiente și învârtelile pe care trebuie să le gestioneze pentru a-și plăti de cele mai multe ori vacanțe inutile si scumpe, mașini și case mari urâte.
Majoritatea lucrătorilor nesimțiți din administrații sunt niște oameni chinuiți cu salarii mizerabile-rușinoase.
O altă categorie de nesimțiți din administrație sunt cei extrem de ocupați cu gestionare banilor negri și justificarea/ascunderea mașinilor și proprietăților scumpe pe care le dețin.
Ambele categorii, si parliții și spagagii, acești oameni din administrații și regii, nu au nicio plăcere în a construi ceva pentru societatea în care trăiesc, ei nu au nicio plăcere și nicio satisfacție din munca pe care o fac.
Cu o gândire profund primitivă, nu se pot ridica la așteptările unor excentrici nedumeriti ca parte a societății civile și aia extrem de ciuntită de emigrație.
Pentru ei, societatea lor se limitează la gardul vilei mari și urâte sau la ușa apartamentului.
În rest, pe stradă, se scuipă, se aruncă gunoaie, se arunca mizeria din casa pe geam sau peste gard și își plimbă câinele supraponderal să-și facă nevoile în stradă, in spatiul verde, pe trotuar sau în fața casei vecinului.
Ca sa ai o administratie buna, trebuie sa ai cetateni bine educati/amendati sau sa ne rugam la Dumnezeu sa ne colonizeze si civilizeze mai forțat vestul, sa devina poporul roman o minoritate, mai curati si mai sanatoși, debalcanizati.
Asta cu “intr-o zi vi se va da” a fost si speranta parintilor si bunicilor nostri iar minoritatea dinamica, oamenii care vor o tara ca afara, tind acum sa si-o caute (tara) direct afara. Nu de alta dar vremurile s-au schimbat; oare cum va arata urmatorul recensamant, cel de dupa 2020? Sau, dupa momentul 1 ianuarie 2014 (liberalizarea completa a pietei muncii in UE), ce se va intampla cu grupul social care “alimenteaza” multinationalele cu angajati, restaurantele scumpe cu clienti sau bancile cu… obiectul muncii?
@Dan:corect…rămâne de văzut care va fi capacitatea de absorbţie
de “din afară” pentru că-indiferent cum o luăm- şi acolo se simte(încă)criza.Oferta locurilor de muncă e în scădere drastică.
Criza e un fenomen tranzitoriu, de aceea imi pun intrebarea asupra fenomenului pe termen lung, pana dupa 2020. Sa ne uitam de exemplu la cercul vicios din orasele mici si medii din tara: tinerii cei mai capabili pleaca dupa terminarea liceului si nu se mai intorc, contribuind astfel la plafonarea economica a zonei respective. Ce se va intampla cu Romania ca tara cand vom ajunge la plecari constante, la procente semnificative dintre studenti sau dintre profesionistii aflati in primii 5-10 ani ai carierei?
@Dan: plecând de la ipoteza ta (criza ca fenomen tranzitoriu), sigur că România- mai ales în condiţiile de reală impotenţă administrativă,dovedită în aceşti 24 de ani-va avea de pierdut mult la capitolul resurse umane calificate.
Asta până la un moment dat- calitatea învăţământului scade evident şi va produce din ce în ce mai puţine ”capete” capabile să facă faţă cerinţelor de afară…Coroborat cu scăderea natalităţii e clar că viitorul nu e prea roz.Totuşi, România este membră UE, deci d.p.d.v. economic există în continuare interese de afară – cel puţin ca “piaţă”.
Mai sunt câteva direcţii de interes care trebuiesc exploatate
( atentie: de cei de afară!)
Ex: terenurile agricole , gazele de şist, energia eoliană…
Oricum, părerea mea este că vom fi o ţară -în principal- “de servicii” ; nu mai sunt şanse pentru relansarea unei economii
care să producă masiv plus valoare…
Pe de altă parte, să nu uităm că vor exista şi ceva “intrări” : ma gândesc – de exemplu- la chinezi.
E adevărat că şi de acolo, vârfurile sar direct în Vest sau în SUA sau chiar rămân acasa pt. că, deja, sunt bine remuneraţi…
trăim şi într-o societate unde oamenii nu sînt încurajaţi să ceară…
“cerutul” se învaţă… nu e de ajuns să ştii că “ai drepturi”, trebuie şi să ştii unde şi cum să le ceri…
Educaţia civică ar fi utilă dacă s-ar face pe “concret”, cu exemplificări practice: cum să faci o petiţie, o reclamaţie, o cerere, cum să o depui, cît trebuie să aştepţi, ce trebuie să faci dacă nu primeşti răspunsul aşteptat.
De asta am boală pe oengeuri, că nu sînt în stare să îndrume paşii oamenilor. Că să facă campanii de conştientizare seacă e simplu…
… si cum ziceam, lucrurile astea se aduna iar la un moment dat tragi linie si (fiindca poti si ai meseria potrivita) te sui in avion, fara sa ai rezervare pentru zborul de intoarcere. De aceea subliniam faptul ca momentul 2013-2014 e mult mai grav decat emigrarea intelectualilor de dupa mineriada sau exodul aproape organizat al mediului rural catre Spania sau Italia imediat dupa liberalizarea regimului de vize in 2002. In acele momente emigrarea a fost supapa de descarcare a tensiunii din societate, rezolvand oarecum si o problema economica. Acum pleaca si vor pleca in continuare oameni integrati in societate, oameni cu slujbe bune, platitori de taxe, ca mine sau ca fostii mei colegi.