… 
după cum v-aţi prins, Alexandru Dinu şi-a cam încheiat seria de articole scrise pentru noi; dar asta nu înseamnă că noi n-o să-l mai citim pe Alexandru Dinu.
Pentru că el a mai scris.
Ştiţi? S-a-ntîmplat aşa. După ce-a comentat de vreo două ori pe marginea unui vechi articol despre Sfîntul Silvestru, l-am rugat să-mi scrie cîteva din amintirile sale. Atunci mi-a trimis o bucată de text, o bijuterie, o frumuseţe. Era un fragment – un fragment dintr-un roman pe care l-a început după ce-a părăsit ţara, în anii ’80. Zic că l-a început, pentru că l-a abandonat apoi; nu l-a mai continuat şi – oricît l-am ruga – nu-l mai continuă; pentru că sînt lucruri care trebuie făcute la vremea lor şi nu altcîndva…
N-a trecut mult şi-am descoperit că Alexandru Dinu mai scrisese şi altceva; o altă carte. Am citit-o cu sufletul la gură, descoperind Romanul care-i lipsise Bucureştiului anilor 70-80.
Ei, de-acum – marţea – vom publica acest roman.
Asta, de săptămîna viitoare; pentru că mîine veţi citi şi voi fragmentul acela de la care-a pornit totul; fragmentul din cartea neterminată, carte care se cheamă Baroc tîrziu.
Lectură plăcută.
comentarii