Suntem o tara de-ajuns de mare incat sa avem diferente intre felurile de-a face mincarea. Si de-ajuns de mare incat sa gasim, odata ce parasim orasul nostru, fel de fel de lucruri bune de tot.
Bucurestiul n-are norocul sa aiba cine stie ce resurse grozave; sunt cateva locuri traditionale de gradinarit pe linga oras, insa nu poti spune ca rosiile de Bucuresti sunt cele mai bune din tara; mai degraba o sa cautam lucruri ca pepenii de Dabuleni, brinza de Sibiu, cirnatii de Plescoi, palinca din Ardeal, cartofii de Covasna – si tot asa…
As merge mai departe si-as spune ca, in afara poate de mici, nu a dat cine stie ce istoriei mincarii; dar poate ma insel. Si oricum, nu asta voiam sa zic. Uite doua exemple de lucruri care n-o sa gasesti in Bucuresti: salata de ghebe (pentru ca nu sunt ghebe mai deloc pe-aici) si ciorba de hribi (…eu stiu un loc de hribi la iesirea din Bucuresti!)
Cautati si voi ceva deosebit, atunci cind plecati la drum? Ce haz are sa stii un loc bun de pizza-n Brasov? Sau sa te duci la pomul laudat si sa-ncerci micii de pe Dealul Negru? Serios, n-o sa uitati niciodata un pastrav in crusta, o supa radauteana, o ciorba de fasole-n paine, o placinta cu varza…
De unde stim noi ca pepenii sunt de la Dabuleni, ca palinca e din Ardeal si brinza de la Sibiu, cind se folosesc din plin reclama si apelul la nume consacrate?
Locurile traditionale de gradinarit, mai bine zis satele care aprovizionau cindva cu legume si fructe pietele Bucurestilor erau Jilava, Adunatii – Copaceni, Popesti, Ciorogarla, Domnesti, Bolintin Deal si alte citeva. Iar pietele se numeau Elefterie, Piscului (pe locul ei se afla acum Oraselul Copiilor din parcul Tineretului), Matache (in zilele noastre o hidosenie) Piata Unirii cu halele de pasari, peste, legume si fructe, Bibescu (demolata pina in anii ’50), Decebal, Traian (nu, nu este o ironie,chiar au existat pietele astea).
Si sa stii ca cele mai bune rosii din Romania sunt cele din satele locuite de bulgari din judetele Giurgiu si Teleorman. Sunt mari, carnoase dar si zemoase, iar daca ai sansa sa maninci o rosie atunci rupta din vrej, ai gustat din soare, asa este de dulce si aromata. Si sa nu te miri daca vei afla ca aici, in sud, se face si o salata simpla, numai din rosii, cu busuioc verde, tocat, ulei, sare si un pic de usturoi, atit cit sa-i ghicesti aroma. Ai citi cartea de bucate a lui Radu Anton Roman? De fapt este un studiu etnogastronomic din care poti afla multe, multe despre cit este de nationala bucataria noastra nationala.
Referitor la originea produsului, nu ştim, da’ cumpărăm. De multe ori ceea ce luăm de la ţărani – ţăranii cei şmecheri – e doar un pic mai bun decît în supermarket – dar şi picul ăla contează.
Cu amărăciune mă gîndesc că acum am putea porni un studiu ca să vedem cum se face în fiecare zonă din ţară salata dă boeuf, puiul în punga cu 10 mirodenii şi tortul cu cremă instant…
Draga hm, din textul meu nu razbate nicio aluzie la tarani (cei smecheri, subliniezi tu), dimpotriva, e nostalgia dupa vremuri demult apuse, povestite de cei care le-au trait. E de neinteles aciditatea comentariilor tale, mai ales ca fiecare om care citeste blogul asta (ori altele referitoare la Bucuresti) poate contribui cu povestirile lui la imbogatirea informatiilor in general despre subiectul in cauza, ori despre un alt subiect cu care are o oarecare legatura. Daca ti-e atit de amar de un studiu ca cel pomenit de tine, atunci cu siguranta nu ai auzit de antropologie – e o constatare – altfel nu ai fi atit de refractar. Caci in definitiv, ce faci tu pe blogul tau este oarecum legat de sociologie, antropolgie, istorie orala, gastronomie.
PS – Poti sa dai liber ironiilor tale pentru care iti multumesc. E un mod de a cunoaste.
PPS – Inca o data mentionez blogul lui Radu Oltean, est un profesionist prin ceea ce face si un om cu bun simt.
Ce sa spun, esti inteligent, nu am ce zice.
De antropologie ai auzit? Ca ceea ce postezi tu pe-aici are legatura cu asa ceva, cu sociologia, antropologia, istoria orala, chiar si cu gastronomia, doar vorbesti despre unde sa mancam. De neinteles aciditatea comentariilor tale, ori il consideri pe RA Roman un bucatar, asa cum am mai auzit diverse cucoane afirmand. Stiu ca nu este important pentru tine, dar R.A. Roman a fost sociolog si nu bucatar. De neinteles aciditatea cuvintelor tale, din textul mau nu razbate nimic rau despre tarani (cei smecheri, cum zici tu), dimpotriva, nostalgia unor vremuri demult apuse cunoscute din povestirile unor oameni pe care eu am rabdare sa-i ascult si nu-i iau in raspar (la misto, pentru tine).
Inca o data mentionez blogul lui Radu Olteanu, un profesionist in ceea ce face si un om cu bun-simt.
Regret timpul pierdut cu tine.
Să vinzi marfă ca ţăran este marketing. Să pretinzi că pepenii tăi sînt de Dăbuleni – atunci cînd nu sînt – e marketing plus şmecherie.
Pe blogul ăsta sînt lăudate multe lucruri legate de mîncarea din Bucureşti. Observaţi că nu caut mizeriile şi nu încurajez publicitatea negativă.
Observaţi că nu pun etichete.
Pot să fac mişto de oricine vreau. Am făcut mişto de R.A.Roman? Dacă aş fi făcut, v-aţi fi pregătit un sac de pietre pentru lapidare? E interzis să iei la mişto anumite persoane, tovarăşă Ceauşescu?
Blogul lui Radu Oltean e în dreapta, în blogroll. Pentru că merită; la fel de mult cum merită blogurile lui Raiden, Armyuser, Brebe85, Lucian Vasile, Stefan şi Radu, Alex Gâlmeanu, Bogdan – şi ceilalţi, care au la fel de mult bun-simţ.
Bunul-simţ vă lipseşte tocmai dumeavoastră. Pentru că revenind la etichete şi la pusul lor – să ne aducem aminte că de-abia ne-a căzut coada, nouă, asimilaţilor?
La revedere…
@Adela
Doamna, tot eu sunt. N-am gasit cianura, ce ne facem??? Acuma, serios, la primele comentarii am crezut ca doar frizati patologia. M-am inselat. Aveti nevoie de ajutor din partea unui psihiatru bun. Daca un blog va enerveaza in halul asta, nu vreau sa ma gandesc cum faceti cand va uitati la televizor. Aveti grija de sanatatea dumneavoastra. Altfel, nu va mai fi nimeni prin preajma sa ne explice ce este antropologia.
@Harvey: mare grijă, căci s-ar putea ca psihiatrul să nu fie bucureştean get-beget. Întrevăăăăăd o cooonspiraţie…..
Eu zic să înghesuim în sacoşa de rafie tot ce-am agonisit aici şi să ne întoarcem la zarzavaturile noastre – sau la ce-om fi făcut pe vremea cînd nu visam să purtam încălţăminte decît duminica la horă. Şi să aştepăm să vie antropologii să ne vază (hă-hă, uite, vere! ne face poze antropologu! scoate, bre, deştu din nas, bre, că se rîde domnii de la Bucale de noi!)
@hm
Frate, ai mei au vandut doua capre ca sa -mi dea bani de tren, nu ma mai intorc nici mort. Vezi ca lipsesc putin, ma duc sa-mi iau trening nou ca saptamana viitoare se insoara varu-meu si-s nas.
Harvey, nu uita pantofii negri şi şosetele albe.
@ Diacritica
Am gasit unele misto rau de tot, cu adibas pe ele. Apropo, stie cineva la ce fel se servesc antropologii la nunta? Sa nu ma fac de ras pe-acolo… Intre friptura si sarmale, sau in loc de…? (Antropologii sunt ca niste hamsii asa, da mai mari, nu?)
La mizilic, mă Harvey, ce dracu’…
*disclaimer: nici un antrolopolog adevărat nu a fost rănit sau ucis în timpul scrierii acestor comentarii*