3 p.m. eternal

totul a încremenit.

Soarele atîrnă deasupra oraşului şi e înnebunitor de cald. E apocalipsa roşie-portocalie – ni se spune la televizor; cea mai caniculară parte a anului.

Şi totul stă pe loc; şi mai ales Soarele: nu dă semne că s-ar duce mai acana, mai într-o parte, mai după un bloc, mai după un copac. Nu; şade ca prostul deasupra şi ne bate-n cap.

Este dup-amiază în Bucureşti – nimic nu mişcă.

Străzile-s goale, umbra e puţină, aerul e uscat şi fierbinte. Nimeni nu mai face nimic. Oamenii au rezolvat de cu dimineaţă treburile cu acte, analize, drumuri. Cei de pe la birouri au mîncat şi acum se gîndesc dacă e cazul să se apuce de ceva pînă la 5, sau să lase pe mîine. Chiulangii de profesie scrîşnesc din dinţi: au citit deja presa, au fost deja la cumpărături şi nici nu mai au nimic de bîrfit…

E ora 3; 3 dup-amiaza; era cîndva, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă o melodie, 3 a.m. eternal. Dar ce diferenţă între aceste 12 ore: 3 noaptea e altceva; e momentul în care te gîndeşti dacă nu mai petreci sau vrei să continui, întînzînd chinuit de timp pînă la ivirea zorilor. Ora 3 noaptea e o clipă de care te poţi agăţa la nesfîrşit, o cumpănă în care rămîi încă-n echilibru cît vrei.

3 dup-amiaza, credeţi-mă, e la fel, oriunde te-ai afla. E momentul în care priveşti deznădăjduit ceasurile şi ţi se pare că mai e o eternitate pînă o să pleci acasă. E momentul cînd oamenii de pe stradă nu se mai duc nicăieri, cînd nu se mai pun chestii la cale, cînd autobuzele merg goale şi te-ai aştepta s-o cotească de pe traseu şi să se ducă unde-o fi avînd şoferul altă treabă. La 3 dup-amiaza eşti mai singur în oraşul ăsta ca-ntr-o duminică de orăşel de provincie. La ora asta nu se mai face mîncare în nici o casă, la ora asta s-au rezolvat deja toate, la ora asta Bucureştiul stă-n echilibru.

… un pic, dar trebuie să prinzi picul ăsta, să-l simţi – că nu ţine mult. Deodată toate încep să se rostogolească, să huruie, să prindă viteză: vin primii paşi ai sfîrşitului de zi, vin telefoanele de dinainte de-a pleca acasă, vin cumpărăturile, vin drumurile oamenilor care şi-au terminat treaba.

Ora 3 o să fie şi mîine şi dacă o prindeţi, o să vă placă şi vouă clipa.