Civilizaţie publică XXXI – stîlpii Mannesmann

Dacă priviţi în urmă, la restul de 30 de episoade ale seriei noastre, vedeţi că stîlpii au revenit adesea printre subiectele alese. Nu mă pricep la stîlpi – recunosc – dar dacă văd vreunul care-mi place, păi mă uit la el cu atenţie.

Ştiţi şi voi că se lucrează pe Magheru – de fapt, între Romană şi Universitate. Se fac şi se desfac trotuare, se pun bănci, se plantează stîlpişori: se lucrează greu – nu din greu. Vă spun sincer că mai degrabă îmi place ce o să iasă; dar din păcate ştiu că niciodată n-o să fie totul gata, gigea, frumos.

Se pun stîlpi noi, se asfaltează, se repară trotuarele – dar stîlpii cei vechi încă rămîn pe poziţie. Şi – credeţi-mă – stîlpii cei vechi n-o să se lase scoşi aşa uşor.

Stîlpii cei vechi au suta de ani de cînd au grijă de bulevard, şi-n suta asta de ani au văzut multe. Au fost făcuţi atît de bine şi cu atît de mult cap, că ar mai rezista încă mulţi ani.

Le zice şi stîlpi Mannesmann; sînt traşi dintr-o bucată şi-s aduşi din Germania, pentru că noi nu ştiam pe-atunci să-i producem. Au ţinut firele de tramvai şi apoi au ţinut şi firele de troleu – pentru că pe Magheru, de-a lungul vremii, au trecut şi tramvaie, şi trolee.

Au fost buşiţi de multe maşini, dar n-au păţit nimic, pentru că partea de jos e îmbrăcată într-un manşon rezistent. Chiar sînt curios cum o să-i scoată şi cît o să-njure muncitorii la fiecare stîlp. Sau poate n-o să-i scoată, ci o să-i taie; oricum o să-njure din plin, că sînt stîlpi puşi pe viaţă.

Dar să lăsăm un pic amărăciunea deoparte şi să admirăm stîlpii. Mi-i aduc aminte de cînd treceam pe lîngă ei în autobuzul 331, copil fiind. Ştiu că remarcasem desenul specific al fiecărui stîlp – acela cu “pionul”:

Pionul – şi toată partea groasă de jos – este un manşon de protecţie al stîlpului, rezistent la orice berbec pe patru roţi… Dacă ridicaţi ochii, veţi vedea că mai e un ornament cu pion şi mai sus:

… de asemenea, tot un manşon. Pionii aceştia de sus au dispărut de pe mulţi stîlpi. Dar frumuseţea stîlpilor nu se opreşte aici! Mai găsim cîţiva compleţi, care mai au şi al treilea pion!

Păi, să nu păstrezi şi să recondiţionezi stîlpii ăştia? Păi, să nu-i consideri monument istoric? Să nu te entuziasmeze grija cu care această casetă (pe care am mai admirat-o) a fost construită astfel încît să înconjoare stîlpul?

Opriţi-vă şi uitaţi-vă la stîlpii aceştia, cînd aveţi vreme. De-a lungul vremii au atîrnat cabluri, flori, reclame şi lozinci, dar n-am spînzurat nici un netrebnic de ei. Stîlpii ăştia-s fraţi buni cu cei din Cişmigiu (şi-am mai vorbit şi de frumuseţile ascunse ale parcului ăsta)

… şi cu mulţi alţii, care au rămas în picioare şi acum – cum ar fi cei de pe strada Icoanei, la care se vede bine “pionul” şi azi:

Ştiţi – şi cei de aici au ţinut şi fire de tramvai, şi fire de troleu la viaţa lor.

… Măcar de-am avea, naibii, minte să punem cîţiva deoparte; într-un muzeu-ceva; să ne-aducem aminte faptul că am fost şi mai deştepţi, şi mai buni, şi mai cu grijă.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici