despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

cu societatea în parc

… un loc de joacă este un cuibar al societăţii noastre; dacă vrem să ştim ce ne aşteaptă-n viitor, am putea face bine să căscăm gura un pic printr-un parc.

De cîţiva ani îmi petrec cîteva seri bune pe săptămînă cu fii-mea în parcul Izvor. Îmi place parcul ăsta, îmi place cum se lasă seara frumos în el şi cum lumea încearcă – chiar încearcă – să convieţuiască bine: să trăiască, lăsîndu-i şi pe ceilalţi să trăiască.

Şi totuşi, se văd metehnele societăţii noastre; de cu seamă felul în care oamenii se uită unii-nspre alţii: cîş, chiorîş, pieziş.

La locul de joacă vin şi oameni în toată firea să tragă de aparate, să se întindă, să transpire sănătos. E foarte bine pînă mă uit cum oamenii ăştia huşuie copiii care se joacă printre picioarele lor; şi nu-i huşuie cu blîndeţe, cu grijă, ci cu un soi de încrîncenare de latifundiar coclit, de parcă aparatele alea ar fi ale lor – de-acasă.

Eu aşa zic: dacă nu-ţi plac copiii, nu-i nici o problemă: stai deoparte de ei, du-te altundeva, unde nu mişună ca furnicile pe lîngă tine. Dar dacă-ţi plac, poţi să-ţi faci de treabă pe lîngă ei cu zîmbetul pe buze… Copiii n-au nici o vină că nu-ţi place gălăgia şi alergatul lor!

Mă uit şi la cei care aleargă, fug cu rolele sau pedalează pe alei. Îmi place că mulţi – mai ales amatorii – au grijă, ocolesc, previn. Dar cei care fac pe sportivii te împing de pe asfalt, rulează cu 40 la oră fără să le pese că vreun pitic le poate sări în faţă sau vreun bătrînel nu se poate da din faţa lor – şi tot ei, sportivii, o fac pe ofuscaţii. Să nu mai zic de felul prostesc-superior în care-i privesc pe cei care aleargă mai încet ca ei…

Băi, nene – e parc, e loc de agrement şi recreere; dacă nu-ţi plac ceilalţi oameni, du-te pe cîmp.

Dar nu vreau să credeţi că problema e doar la ceilalţi – oho, au şi părinţii bubele lor, fără număr. Să uit de mămiţicile care-şi opresc cărucioarele pe mijlocul aleii ca să dea lu’ bebe iaurt? Să uit de felul în care cei mari îşi îndreaptă copiii să se joace doar cu cei mai de teapa lor? Cei care au aceleaşi role, aceleaşi sticle cu apă, aceleaşi sandale – de aceeaşi valoare?

Tot aici, în parc, sunt şi nişte paznici – nu gardieni publici; ci genul acela de angajaţi privaţi care – sincer – nu prea te fac să-i respecţi.

Copiii, în principiu, îi ascultă, se opresc din obrăznicii cînd paznicii îi atenţionează. Ştiţi copiii; paznicii pleacă şi copiii se apucă la loc de prostii, dar cu un pic de fereală.

Îi ştiu bine pe paznici, după atîta vreme. Nu i-am văzut vreodată ţipînd sau luîndu-se de vreun copil; ba i-am văzut ajutînd-i pe cei mici să-şi găsească părinţii cînd cad şi se julesc. Îşi fac treaba cu destulă omenie, zic eu.

Dar e trist cînd vezi părinţii învăţîndu-şi copiii să nu-i ia în seamă. Părinţii ştiu că paznicii ăştia nu fac doi bani; dar copiii pricep asta, privindu-şi părinţii. Cred că părinţii greşesc rău aici. Cu timpul, copiii ăştia nu vor asculta nici de paznicii de la şcoală, nici de poliţiştii care-i vor opri să treacă strada greşit.

Părinţii ăştia învaţă copiii că sînt oameni de categorii mărunte, pe care nu trebuie să-i iei în seamă – doar pentru că acei oameni ar fi mai prejos. Tristă lecţie – care nu va folosi nimănui mai tîrziu.

5 comments to cu societatea în parc

  • L.S.

    Din pacate, e foarte adevarat! Nici macar in locurile acestea, destinate relaxarii, oamenii nu-si uita incrancenarile! Sunt tot felul de tipologii : bunicii-closca, cu nepotii luati pe inventar, pentru care alt copil ce se apropie de al lor e un potential agresor, mamele care vorbesc cu ton afectat unor copii ce nici nu le asculta, parintii ce se gasesc sa faca acolo demonstratii ale inteligentei propriilor odrasle, etc.
    Separat de asta, imi tot pun o intrebare, legata de utilizarea acestor spatii publice, care sunt parcurile. Merg des in Tineretului. Cred ca toata lumea ii stie pe cei care fac plaja pe malul lacului. Nu ii judec, treaba lor, poate le-a prescris doctorul bai de soare si nu-si pot permite sa mearga la mare. Trec mai repede pe acolo, ca sa nu par ca ma holbez la ei, plus ca nici spectacolul burtilor lasate si al sanilor dezgoliti la femei de varsta a treia nu mi se pare foarte agreabil. Dar ieri, la cativa metri de aleea unde treceau atatia oameni, in special copii, un nene ce statea pe burta la soare isi trasese si chilotii de pe fund, ca sa-l vada soarele si pe acolo!Nu ma suspectati de pudibonderie, dar e prea mult, cred eu! Cat de mare e libertatea de a folosi un spatiu public?

  • hm

    Îi ţin minte pe cei care se bronzează în Tineretului, şi aşa-i! E prea mult!
    Nu ştiu care e limita, pentru lipsa bunului simţ nu se taie amendă!

    Duminică mergea un cetăţean în chiloţi în Piaţa Unirii.

  • Nu stiu daca pot fi intru totul de acord cu spiritul zicerii tale. Eu am un parculet sub ferestre si atunci sunt destul de sensibil pentru ca nu pot sa plec pe camp. Copiii in esenta n-au nicio vina dar parintii sunt ultra mitocani de prea multe ori pentru ca isi lasa copii sa urle in nestire necontrolat, isi lasa copii sa tropaie pe niste chestii din tabla care suna ca atunci cand un tinichigiu da cu ciocanul ca sa o indrepte, isi lasa copii sa sufle in fluiere pana le ies ochii. Nu cred ca e in regula sa nu-si struneasca plozii in astfel de situatii. Eu sunt dintre aia care ii spun fiica-mii sa plece de langa astfel de copii pentru ca mie mi se par ca au o problema cu capul. Asa sunt de mic, de cate ori vedeam in copilarie fete care se lasau alergate tipand sa-ti sparga timpanele de parca le fugarea Ramaru ma si gandeam ca alea probabil erau de o prostie fenomenala …

  • Si apropos de evolutia prostiei, ai citit ultimul meu articolas?

  • hm

    prostia evoluează, şi noi încercăm să ţinem pasul cu ea!

    Da, cred că dat prea mult pe cei care nu-şi strunesc copiii.

    Poate pentru că aici, unde merg eu, e parcă un pic mai bine decît în celelalte parcuri unde mai ajung, cele dintre blocurile din cartiere.
    Aici, la Izvor, toţi copiii sînt însoţiţi; între blocuri sînt mulţi copii lăsaţi singuri să coboare din casă – ăştia îşi fac şi mai dihai de cap…

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>