despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

de ce nu mai ascultăm radio

… multă lume se întreabă de ce radioul sună aşa – şi de ce, aşa sunînd, nu este ascultat cu plăcere, ci doar de nevoie, de plictiseală.

Radioul de azi e ştiinţă curată. Totul e drămuit şi controlat. Atît la sută vorbă, atît la sută reclamă, atît la sută melodii vechi, atît la sută hituri consacrate – te iei cu mîinile de cap. Se fac studii pe segmente de piaţă, pe categorii de ascultători, şi se alege – spre difuzare – doar cel mai sigur şi mai banal cîntec; acela care e posibil să placă cît mai multor oameni.

Radioul e, însă, nu doar cîntec – ci şi vorbă. Iar vorbele dor, dor rău.

Reţeta radioului contemporan e simplă: cei mai mulţi ascultă dimineaţa; deci dimineaţa e bătaia peştelui – dimineaţa contează: aici se concentrează resursele, aici se poartă războiul. Staţiile comerciale se mîndresc cu realizatori, cu ancore care atrag ascultătorii. Ce-s altceva decît Buzdugan, Morar, cîrcotaşii, Dobrovolschi, Craioveanu?

Din păcate, oamenii ăştia nu-s cu adevărat ancore; sînt animatori – atît. Ancora e cineva care atrage oameni prin identitate, prin caracter, prin stil, prin putere, prin conţinutul creat; nu prin faptul că citeşte titlurile din Libertatea şi le comentează. O ancoră adevărată n-are nevoie de sidekick; poate să ducă un program de trei-patru ore de una singură; n-are nevoie de cineva care să-i ridice mingea la fileu, care să-i pregătească terenul pentru servirea poantei.

Conţinutul nu există în radioul comercial, şi din păcate nu mai există nici în radioul public.

Radio România – dacă l-aţi ascultat în ultimul timp – a ajuns un cimitir, un debuşeu al pieţei comerciale. A apus demult vremea cînd matinalul era ţinut în braţe de un Paul Grigoriu, cînd vocile erau puternice şi-n spatele lor era cultură generală şi studiu. Gazda matinalelor de azi e doar un maestru de ceremonii trist, bîlb şi agramat, care crede că e nevoie de glumiţe şi de aruncări în derizoriu. Animatorii şi cititorii de ştiri de la radioul public sînt, azi, oameni care nu şi-au mai găsit loc altundeva – la televiziuni de ştiti falite şi la posturi de radio particulare fără salarii. Odinioară, cei care lucrau “în FM” priveau, cu dreptate, de sus la radioul de stat – azi, cei din FM care s-au angajat aici se bucură să mănînce o ciorbă lungă de la buget.

Desigur, Radio România şi-a păstrat deliciosul anacronism: cei din teritoriu trimit şi acum corespondenţe cu inaugurări şi simpozioane; ştirile sînt cuminţi şi la fel de expeditive ca la staţiile comerciale; iar muzica e la fel de slabă ca la Europa FM.

Se zice – în radio – că un ascultător pierdut nu se mai întoarce. Nu-i aşa; ascultătorul suportă multe, la fel ca şi cel ce priveşte televizorul, la fel ca şi cel ce citeşte ziarul de opt pagini.

Acultătorul rabdă. I se reproşează că nu e entuziast, că nu e fan, că nu ascultă cu bucurie: nu face astea, că n-are de ce. Simte bine, ascultătorul, că i se dă un minim; că nimeni nu se ocupă să descopere, să promoveze ceva în plus pentru el.

Ăsta, de azi, nu e radio.

12 comments to de ce nu mai ascultăm radio

  • Am fost la Chisinau la un simpozion. Mi s-a luat un interviu de postul afiliat la Romania Actualitati. Iti vine sa crezi sau nu, intamplarea face ca mama sa schimbe radioul pe Radio Romania Cultural taman cand se vorbea despre simpozionul de la Chisinau, ba chiar cand au dat un fragment din rahatul pe care l-am mancat eu acolo 🙂
    Altfel e destul de corect dar nu stiu daca neaparat cu generalizare. Daca mai dai si pe RFI mai constati si altfel de abordari. Totusi, orice subiect de care spui, cu inaugurari si alte asemenea, sunt aproape singurele surse de astfel de informatii caci la TV primeaza sanii si fesele. Ia exemplul maratonului de sambata si duminica. Ce m-am mai enervat pentru ca n-am stiut ca e Bucurestiul rupt efectiv in doua …

  • hm

    păi duminică a fost CUTREMUR, ce altă ştire mai conta? Nici fesele nu se mai zguduie cînd avem aşa subiect.

    Am ascultat RFI de mi s-a urît, au şi ei ceva încremenit în stil – dar ce-i al lor; măcar încearcă să ofere şi ceva în plus. Dar au pierdut ceva-ul simpatic de acum cîţiva ani.

  • Dragos B

    Din ’97 (sau cand a inceput sa emita in FM) stateam/stau doar pe Radio Romania Cultural.

  • hm

    dom’le, eu nu vreau să fiu rău, da’ prea multă cultură îmi face urticarie. Da’ zic ceva. De cîte ori călătoresc prin ţară, caut doar Radio România. Şi în Bucureşti îi dau, periodic, cîte o şansă. Mai puţin vara, cînd se conduce bine şi repede; dar de-acum, cînd tre’ să stai mai mult pe la semafoare, începe să prindă bine…

  • Dragos B

    Multi oameni se sperie de titulatura postului RRC. De fapt majoritatea emisiunilor sint facute cu cap si pe intelesul tuturor. Evident ca exista si unele mai ermetice sau unele mai plictisitoare. Muzica… O am eu pe mea… Stiri… Daca e o nevoie urgenta se poate da pe un post cu asa ceva.

  • hm

    Subscriu, fostul “programul 2” e suficient de atractiv şi grila nu-i rea. (dar nu e radio de maşină 😉 )

    Nu-i de rîs, dar Antena Satelor -altă nişă publică – are o audienţă bună şi acum.

  • Ce nu-mi place la Radio Romania este sunetul ala infundat de parca ar folosi aceeasi tehnica din unde medii in FM … Deci nu stiu cum stau cu audientele dar cu auditiile …

  • hm

    n-am izbutit niciodata sa-mi dau seama cum de nu pot scapa de el, altimterea au bagat bani grei in digitalizare si in studiouri…

  • Dragos B

    Corect, RRC nu prea e de ascultat in masina.

  • florin

    Si eu tot pe RRC.Mi se pare destul de echilibrat plus ca te si distrezi ascultand cum unii realizatori vor cu tot dinadinsul sa se inscrie in trend si folosesc fie romgleza fie cuvinte si expresii inventate si pline de pretiozitate,cele mai tari fiind “arist vizual” si “instalatie performativa”.
    Mai ascult si RFI dar,e atat de gretzoasa limba lata si umeda pe care o da in derierul UE,ca nu il ascult decat sambata si duminica,cand dau mai mult muzica(in mare majoritate frantuzeasca).
    Rom.Actu. a devenit,ca si TVR,un fel de cimitir al elefantilor,unde se retrag cei ce au fost la privati,atunci cand nu mai fac fatza trendului mediei corporatiste.

  • Concretramirez

    Recunosc, in general in masina fac slalom printre Romania Actualitati, RRC si Rock FM. Muzica si cd-urile audio cu Neagu Djuvara sunt ale mele. Bun articol.

  • hm

    În maşină şi-n traficul nostru, creierul meu se hodineşte de minune cu Dance FM. Fiecare cu plăcerile lui vinovate 😉

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>