… acum cîţiva ani dădeai cu tunul şi nu găseai un dumicat de băgat în gură făcut la ţară.
Acum însă, te-mpiedici de slană, cîrnaţi, pită de casă, scovergi, caş, telemea, doboş peste tot – nu există eveniment, acţiune, manifestare fără aşa ceva.
Ştiţi şi voi la fel de bine ca mine că nu toate astea-s de casă; şi mai ales, nu-s toate făcute nici la Sibiu, nici în Maramurăş; n-au cum. Să mă iertaţi; mi-o place mie slăina, dar nu-mi plac hoţomanii; aşa că eu, demult, nu cumpăr mai nimic tradiţional, nimic eco, nimic care are afiş mare “E DE LA ŢARĂ”, “E NATURAL”, “E FĂCUT DE BUNA FLOAREA”. Nu; n-am încredere, n-am chef să încurajez minciuna şi înşelătoria.
Poate suferă, din cauza asta, şi producători şi vînzători cinstiţi; îmi pare foarte rău de ei. Dar n-am ce face.
Mai necinstit şi mai scîrbos decît orice producător tradiţional mincinos nu este, însă, decît vînzătorul de dulciuri. Acela care vinde jeleuri, fursecuri, bombonele, ciocolată “de casă” cu 60 de lei kila.
60 de lei kilogramul – păi, 60 de lei sînt bani, mă! Îmi plac jeleurile, dar cum să dau pe ele – care nici nu au cum să fie nici… naturale, nici… tradiţionale, şi-n plus mai stau cu zilele în praf, pe tarabă – 60 de lei? Cînd la butic se vînd cu 15 lei – şi au cam acelaşi gust!!!
… ia hai să mai intrăm şi peste mîrlanii ăştia cu controalele. Chiar ar merita un Piedone care să le dărîme tarabele şi să le joace marfa-n picioare.
Eh, si aici e o manie cu “buy local”, la preturi mai mari decat produsele generice, de provenienta incerta. Probabil e deja un curent european iar banii se duc eventual tot spre retelele mari de distributie sau spre magazinele de retea.
Înclin să-ţi dau dreptate. Prea mulţi sibieni, prea multe produse proaspete, de la ţară care de fapt stau în galantar cu zilele şi sunt aduse cu toptanul, ambalate exact ca alea industriale.
Dar am totuşi o nedumerire: vânzătorii. De unde îşi iau vânzători cu accent autentic şi alură ” de la ţară”? Ha? S-o face vreun casting printre actori amatori, de genul “Angajăm tânăr/tânără cu aspect rural, cu posibilitatea de a reproduce un accent veridic ardelenesc, confidenţial” Că unii poţi să juri că amu’s veniţi de prin părţile locului!
“Miss fata de la ţară 🙂 “, Catherine…
N-o să uit baba aia care era adusă la 7:30 dimineaţa cu Jeepul lîngă Tribunal şi se ducea apoi teleap-teleap la staţia de metrou Unirii ca să vîndă nu’ş ce ace şi plasturi…
Dane, cam prin 2000, cînd am văzut că ioropenii pun preţ pe “ale lor”, am început şi noi să ni le promovăm pe “ale noastre”… Sărăcia, şi nevoile, şi neamul 😉