Babe şi portari

… înainte de a fi vinovaţi în faţa justiţiei şi a presei, sînte vinovaţi în faţa lumii; ştiţi – ne judecă lumea, maică.

La ce ne-o mai trebui Cod Civil, Cod Penal, complet de judecată – avem babe; ştiu ele mai bine. Babele ştiu totdeauna cine-i om bun, cine-i om rău, la fel ca maidanezii. Poţi să te duci liniştit să-i faci de petrecanie nevestei; s-o găsi o babă să-ţi ţie partea, fiindcă iarna trecută i-ai dus o sacoşă şi-ai întrebat-o ce-i face reumatismul. “Om bun, maică!” o să zică baba; “politicos”; în schimb ea – nevasta – era o panaramă care se uita după bărbaţi – a văzut-o chiar ea, în 1985, cum se rîdea cu poştaşul.

Asta-i viaţa, cred. Cine se are bine cu babele de la bloc, e cu un crac ca şi intrat în Rai.

E interesant cum se vede lumea doar dintr-un punct de vedere. Aşa-s eu făcut, ca întotdeauna am răbdare să văd părerea portarului despre ceva. Portarul ştie tot şi judecă tot raportîndu-se la criteriile lui. Unul dintre cei mai cîinoşi, mai şpăgari şi mai lacomi doctori din România e iubit de portari pentru că dă mîna cu ei şi le spune bunăziua: “e de treabă, nu-i cu nasul pe sus”.

Portarul înţelege tot. Ştie că “ăl bătrîn” era negru cînd a venit la serviciu, şi-ţi spune să nu-i ieşi în cale azi cu vreo cerere. Portarul îşi dă seama, dacă parchezi cu faţa sau cu spatele, dacă te grăbeşti, dacă vrei s-o ştergi mai repede, dacă ai ceva de ascuns; are un simţ dezvoltat fix pentru asta.

Şi secretara înţelege, mai ceva ca omul. Cînd ajunge – după o vreme – să-şi dezvolte sentimente mămoase pentru dondirector, şi-l apără mai ceva ca leoaicele de le vedeţi filmate pe Animal Planet.

Cred că din secretare ies nişte babe pe cinste.