despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

De ce aşa?

scris de Ando

Autobuzul în care mă aflam nu era aglomerat. Se urcă şi o bunicuţă cu nepoţelul – cam la 5, maxim 6 anişori. Un scaun gol. „Hai, mamaie, aşează-te”. Prichindelul, vioi tare, se conformează imediat. Mamaia, în picioare, încă gâfâind după efortul de a prinde autobuzul, se ţinea cu o mână de mânerul scaunului. În cealaltă avea o sacoşă.

Nu era prima oara când vedeam o scenă asemănătoare. Şi, cu certitudine, voi mai vedea.

Sigur, fiecare îşi educă cum crede copilul, nepotul. Dar eu nu sunt de acord cu genul ăsta de „sacrificiu”. De ce un copil sănătos, la o vârstă plină de energie, trebuie obişnuit, de exemplu, să aibă prioritate „la stat jos”? Hai, înţeleg dacă e aglomeraţie şi riscă să fie înghesuit sau călcat pe picioare de adulţi.

Dar când nu e cazul, lasă dom’le omul în vârstă să stea el pe scaun!

Să se deprindă şi copilul – uşor, uşor – cu ideea că nu toate sunt la „de-a gata”.

8 comments to De ce aşa?

  • hm

    niciodata n-o sa fie bine!

    Cum era poezia aceea cu mosul si baiatul care plecasera la drum cu un magar?
    Intai mergea baiatul pe magar, pana cand un taran a zis „nu ti-e rusine, tu calare, si batranul pe jos?”
    Apoi a venit al taran, care a zis „nu ti-e rusine, mosule, tu te lafai pe magar si bietul copil isi rupe picioarele?”
    Dup-aceea, cand s-au suit amandoi, altcineva le-a batut obrazul „nu va e mila de bietul animal, l-ati cocosat?”
    Si le mai ramasese o singura-ncercare: sa ia magarul in spinare 🙂

  • Dragos B

    Din prostie.

  • hm

    nu prea cred ca un batran care se tine greu pe picioare, cu o sacosa si ghiozdanul copilului trebuie sa se sacrifice. Ar fi mult mai grav sa il apuce o criza din cauza oboselii. Ce se alege de el si de copil in acel moment?

    Stiti procedura aceea de punere a mastilor de oxigen in avion? Adultii isi pun intai lor masca, si apoi copiilor. Pentru ca un adult inconstient nu-si va mai putea proteja copilul.

  • Amiral Snagov

    Multi bunici nu isi cantaresc, ei insisi, corect puterile si resursele. Stim bine cat de mult vor sa isi ajute copiii si nepoteii si de multe ori ii vedem cum “raman in urma”.
    De multe ori parintii nu vor nici ei sa recunoasca slabiciunea celor batrani.
    Alte pericole..

    Dar, un nepotel “atomic” e spaima tuturor.

  • Ando

    HM:ai dreptate, recunosc.Nu poţi da un verdict categoric. Dar mi-era aşa de milă de bătrânica aia care gâfâia lângă piciul de pe scaun, care-nici el nu avea vreo vină…

  • hm

    asa-s bunicutele…

  • Cristian M. Ioan

    Bravo!
    Si lui Ando pentru spiritul de observatie, si Cartitei Flamande pentru comentariile ulterioare, ce SUNT la obiect!
    Da, imi aduc aminte depoesia cu magarul – se cunostea ca este veche! La vremea resoectiva, nu existau organizatii de genul “Patru labe”, ca alminteri le-ar fi spus de la inceput sa ia magarul in spinare!
    SI da, am vazut cu procedura cu mastile de oxigen – cel in putere trebuie sa ia masca primul, tocmai pentu a putea fi capabil sa ii ajute si pe copii, pe cei imobilizati, etc.
    Acum, ce facem? Cum poti sa dai bunicutei un sfat care SA FIE ASCULTAT?

  • Asta cu copii pe scaun e veche… şi mie – când eram pe la 5 – 6 ani îmi plăcea să stau pe scaun, nu mai zic că aveam şi preferinţe (ori lângă burduf, ori pe primul scaun, dar neapărat pe stânga) şi făceam un tărăboi dacă nu găseam… Evident, mamaie nu avea ce să îmi facă, decât să mă ia de mânuţă şi să mergem în staţia de coborâre de la Piaţa Presei Libere, să luăm tramvaiul de acolo. Evident, se mai întâmpla ca tramvaiul să plece la depou (caz în care ne dădea vatmanul jos şi rămânea săraca bunică şi cu banii luaţi pe biletul pe care îl perforase deja – că gratuităţile pentru pensionari au apărut abia în 1996, când eu eram deja la şcoală şi nu mai aveam nevoie de plimbări cu tramvaiul) sau să vină atât de rar, încât venea deja plin de la staţia anterioară cu oameni care vroiau loc.
    Cedatul locurilor la persoanele în vârstă se învaţă un pic mai târziu, la şcoală (cel puţin aşa a fost în cazul meu). Deşi la cum se comportă copii de azi… am văzut elevi de clasa a 2a care îşi înjură învăţătorii ca la uşa cortului, nu mai zic că de când cu politca de ,,integrare” în învăţământul de masă a ,,copiilor cu nevoi speciale” (adică cu probleme psihice, mai pe româneşte… ADHD, retard etc.) e din ce în ce mai greu să poţi stăpâni o clasă de 25 – 30 de elevi, mai ales dacă ai şi 1 sau 2 nevoi speciale pe acolo.

Leave a Reply to Ando Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>