despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

7 maşini vechi – XL

Episodul 40 este şi mai şi decît toate celelalte; asta fiindcă azi am i-am lăsat lui Mihai plăcerea de a vîna maşini şi de a cunoaşte Bucureştiul. Îmi permit să citez integral bucuriile vînătorii de rable; subscriu la ele pînă la ultima virgulă:

  • In Bucuresti exista mai multe cartiere de case, vile si blocuri mici decat ai crede, multe dintre ele fiind foarte cochete.
  • Am descoperit oaze de liniste, chiar aproape de marile bulevarde, chiar aproape de centru, chiar in spatele blocurilor – aici timpul trece intr-o liniste suprema.
  • Am redescoperit satul din Bucuresti, acolo unde lumea iese pe scaun la poarta, si comenteaza politica, vecinii si administratia locala.
  • Am gasit oameni care te saluta pentru ca esti pe strada lor, asa cum inca se mai face la bloc sau cum se face in satele mai izolate.
  • Am fost uimit de numarul mic de caini de pe strazi, probabil plecasem cu asteptari foarte mari, sau poate ca vara sa-i fi ascuns, orisicum nu mi-au vrut pielea, insa si eu n-am cautat sa le calc teritoriul, acolo unde era evident. Avand in vedere cazul copilului ucis de caini, nu exista niciun comentariu de facut, eu vorbesc de impresia mea asupra numarul de caini pe care-l asteptam.
  • Am fost transportat in Bucurestiul de dinainte, unde orizontul se gaseste peste casa cu maxim un etaj, unde ai cer din plin, si bolta de vita de vie urca pe streasina. Le-am respirat aerul de curte si ascultat orataniile.
  • Am realizat ca blocurile se gasesc doar ca fatada pentru unele cartiere vechi, sau sunt construite in cartiere cu totul noi, asa ca timpul trece altfel in spatele blocurilor construite doar pentru fatada.
  • Am descoperit ateliere mestesugaresti aproape pasoptiste, care inca-si mai fac veacul cat timp actuala generatie de proprietari va mai fi in preajma.
  • In Bucuresti nu te poti pierde, oricat ai incerca, vei gasi pe cineva sa te indrume, sau vei ajunge din nou intr-o zona cunoscuta. Cateodata, e nevoie doar de rabdare mai multa.
  • Mai exista strazi cu palate (vile somptuoase), si inca in conditie foarte buna.

Mihai a găsit în Bucureşti zeci şi sute de maşini vechi. Pentru multe din descoperirile lui sînt, desigur, invidios. Dar uite că ne-a dat voie să-i folosim, după placul inimii, cîte fotografii om vrea. Şi noi vrem! Şi-i mulţumim; şi nu putem face mai mult decît să vă invităm şi pe voi să-l citiţi!

E, undeva, o stradă liniştită unde găseşti Pobede, Volgi, Mozviciuri; am auzit de comoara asta, dar n-am apucat s-o dibuiesc. Aşa că le privesc şi eu în poze.

Iată Volga 21, Volga neagră:

 

Volga s-a produs din ’56 pînă-n ’70. După grila radiatorului, au fost trei generaţii; a noastră e din ultima.

Iată şi micuţul Moskvici 402 – cel albastru. Celălalt e 407.

   

În afară de masca radiatorului, şi motorul 407-lui e un pic mai nou. Au fost construite între 1959 şi 1965. În comedia lui Billy Wilder, „One, two, three” – la care mă uit de fiecare dată şi mă distrez pe cinste – e o urmărire demenţială prin Berlinul de Est, în care nişte ruşi într-un Moskivici dintr-ăsta încearcă să se ţină după un Mercedes, ajungînd cu maşinuţa desfăcută în mii de bucăţi la Poarta Brandenburg. Înainte de asta, ruşii căutaseră să-i bage pe gît maşina unui american, lăudînd-o că este copiată după un… Nash din 1937. Dacă vedeţi filmul, o să vă placă şi vouă.

Cîţiva ani mai tîrziu, Moskviciul fabrica 412-le; cu o linie ce amintea, sovietic, de „aerodinamicitatea” americană. Îmi place că e de un galben tare cald.

 

Istoria Moskviciului se încheie prin anii 2000. Ultimul model de succes fusese 2141, lansat în ’86. Era o maşină mare şi ar fi putut să fie ceva de capul ei, dacă producţia n-ar fi avut atîtea hibe. Ciudat, dar la alegerea formei caroseriei, ruşii s-au inspirat dintr-un model francez destul de obscur – Simca 1307. Unii cunosc Moskviciul ăsta şi sub numele Aleko:

 

Să vedem şi Pobedele; au apărut în 1946. M20 este modelul de bază, iar M72 este cel 4×4, mai înalt:

   

Polonezii au asimilat Pobedele la fabrica FSO în 1951; Warszawa le zicea, şi noi le alintam Varşave. Le-au produs pînă prin ’70. În anii ’60 au lansat şi modelul în trei volume, pe care la noi nu-l mai vedem; Mihai l-a găsit în Bulgaria:

 

Dacă v-or fi ajuns sovieticele, să trecem la alte trufandale; de pildă un Ford Corsair (1964-1970) al cărui bot, din păcate, nu se poate ghici:

 

… sau un Trăbănţel mititel, un P 50 – o gîgîlice care se lansa în 1957. Nu credeam să mai văd unul!

 

… iată şi un rar Fiat 1500, versiunea mai superioară al modelului 1300. Modificările se văd la stopuri şi la partea frontală, dar sînt foarte discrete!

 

… sau urmaşul elegantului 125 – Fiatul 132. S-a produs de-a lungul anilor ’70. A fost o maşină foarte frumoasă, întotdeauna mi-a plăcut.

 

Nici două Opeluri Rekord nu-s de trecut cu vederea. Un model A (cel alb) şi un model B (cel bleu) – fabricate în anii ’60 şi încă frumoase!

   

Mihai a găsit un Peugeot 404 care stă bine pe picioare – zău dacă nu vă place! – şi un Citroen Visa cu patru uşi – nu camionetă, cum aveam noi deja; nu m-am putut îndura să le las de-o parte!

    

… iar dacă ultima maşină a fost Skoda Octavia, e pentru că ea e o temă recurentă a serialului nostru; nici o poză nu-i prea frumoasă cu Octavia…

Mihai, încă o dată, mulţumim!

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

8 comments to 7 maşini vechi – XL

  • Ando

    Ohooo!S-a ajuns la episodul 40 ! “Varşava” în trei volume…urâta maşină a fost 🙁
    HM : mai ştii ce-a făcut Radu Tănăsescu cu ”Octavia” din Drumul Taberei ?

    http://www.simplybucharest.ro/?p=5514#comments

  • hm

    a promis ca ne scrie. Restaurarea dureaza… oho.

  • Cristian M. Ioan

    Multumesc pentru imagini!
    Am avut pina prin 1996 un Moskvici 412, dar era alb, banal, si am doar doua poze in care se vede, partial, masina. Oricum , Moskvici clasic, raspandit si ca taxi la noi, era cel mic, 407. Nu aveam idee ca se mai fabrica in 1990, darmite 2000!
    Trbantul acoprit de huse nu imi spune absolut nimic, chiar daca ar fi fost vizibil in totalitate, nu stiam de asa ceva. In schimb, apreciez imaginile cu clasicele FIat 1300 si Renault 16, de care a avut un unchi prin 1967-74, am mers cu ele in vacante …

  • virgil

    Salut,

    Va rog sa imi spuneti si mie pe ce strada se afla Fordul Corsair.

    Va rog sa imi trimite ti un mail cu adresa ,am un Ford Corsair pe care il restaurez si as vrea sa il cumpar pt piese daca gasesc proprietarul.
    Multumesc

    virgil.constantin@ymail.com

  • e intr-o curte pe vasile lascar, inainte de interesectia cu thomas masaryk

  • Revin cu o adaugire la articol. Dupa ce am avut indelungi dezbateri cu niste pasionati de Rekord-uri A-B. am stabilit ca B-ul din imagini, de fapt nu e B deloc, ci un A, care a suferit intens si a fost refacut la un service. Grila radiatorului este taiata, farurile inlocuite, semnalizatoarele fata, altele plasate diferit, un nou set de stopuri spate, si alea locate si incastrate diferit. Apoi am descoperit un B autentic, asa ca am rupt misterul.

  • Catalus

    Stii unde-i Fiatul 132, Le vedeam pe la Raliuri, Chiar Directorul unei companii de celuloza avea unu cand a aparut, si Trabantelul, Ca de n-om vedea 601… P50-ul este uitat, Daca stii unde sunt , Apreciez Mult Munca Voastra si va respect

  • Ando

    @Catalus: Dupa cum se vede din text,pozele sunt facute de Mihai- un colaborator al blogului nostru. Asa ca poti lua legatura cu el.

    https://retrorable.wordpress.com/

    Dar, atentie! Pozele au fost postate acum cinci ani, in 2013.

    Bafta !

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>