case pline de prieteni

… astea-s sărbătorile. Am mîncat mai mult decît a trebuit, am băut mai mult decît am putut şi am dormit mai puţin decît am fi avut nevoie.

Şi ce? Odată pe an sînt ele, sărbătorile! Ştiu că e urît să faci excese, dar de cînd e urît să te înconjori de oameni şi să le cauţi tovărăşia – nu-nţeleg?

Treci pe lîngă o casă, pe lîngă un geam luminat; înăuntru oameni veseli, adunaţi lîngă o masă plină, cu paharele în mînă, poate cu televizorul deschis.

De unde ştii că oamenii ăştia rîd ori… se rîd? De unde ştii că sînt nişte mitocani ori nişte oameni care dau locul femeilor gravide în tramvai şi nu trec niciodată pe roşu?

Nu ştii; n-ai niciodată timp să ştii.

Eu doar asta ştiu – că văd o casă plină de prieteni.

… şi poate asta i-o place şi lui Dumnezeu, drăguţul.