despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

un sfert de secol de mizerie

Nu ştiu dacă v-aţi dat seama, dar timpul trecut de cînd am scăpat de Ceauşescu a depăşit timpul în care Ceauşescu a condus ţara noastră.

Dar, după 24 de ani, Ceauşescu parcă-i încă viu; i se vede urma la fiecare pas. Îi simţim prezenţa şi-n discuţii, cînd ne lovim de mentalităţi; dar, mai ales, ne lovim de acele lucruri rămase pe care – vorba altuia dus dintre noi – n-am apucat nici să le văruim…

Bucureştiul e încă maidan, acolo unde ambiţia nebunului a fost mai monstruoasă. Maidan! Maidan – pe bulevadul Unirii, între Mircea Vodă şi Nerva Traian. Maidan – pe Tudor Vladimirescu. Şi maidan – între 13 Septembrie şi Calea Rahovei.

Într-una din zilele astea ceţoase şi goale m-am pomenit dînd tîrcoale acestui loc viran imens, acestei cicatrici scîrboase, acestei ruşini pentru oraşul nostru: spaţiul din jurul clădirii nord-coreene a Academiei.

Totul e, aici, încremenit. Oţetari şi pîlcuri de bălării uriaşe adăpostesc zeci de coteţe de cîini, oploşiţi de cine ştie cine. Printre boschete şi-ndărătul betoanelor rămase de la circuitul auto de acum şase-şapte ani şi de la şantierele căzute-n desuetudine se fofilează oameni cu maşini, căutînd un sfert de oră de intimitate pentru o partidă de sex la repezeală.

Sîntem, desigur, la doi paşi de centrul politic al ţării – anume Parlamentul; dar ce contează: Parlamentului nostru îi stă minunat pe un maidan; minunat!

Toată zona adiacentă e apăsătoare; toate locurile de aici au aer perpetuu de neterminat, de nereuşit, de adaptat la nevoie. Vecinătatea Casei Poporului nu poate fi trecută cu vederea; se iţeşte din ceaţă, o ghiceşti de după vreun bloc, parcă te urmăreşte oruinde te-ai duce…

Fie că străbaţi Calea Rahovei cea veche, între Sabinelor şi bulevardul Libertăţii (noroc că, în sfîrşit, în spatele Academiei s-a terminat şantierul şi s-au asfaltat nişte parcări şi parcă arată mai bine aşa)…

Fie că, tot dinspre Sabinelor, o iei pe Gheorghieni, lăsînd în urma splendidul zid al vechilor antrepozite, dar ieşind în maidanul pe care-l străbate Tudor Vladimirescu (şi maidanul, azi, se lărgeşte – în aşteptarea investiţiilor imobiliare viitoare – pînă-n coasta Sebastianului)…

Fie că scurtezi, prin dosul Marriottului, pe foarte utila dar neterminata şi plina de gropi prelungire a străzii Alexandru Vitzu…

După un sfert de secol – luaţi aminte, oameni buni, nu mai vorbim acuma de ani, de cîţiva ani, de mai mulţi ani, ci de un sfert de secol! – Uranusul plînge şi-acuma.

Referinţe – la Raiden şi la Aventurierul:

14 comments to un sfert de secol de mizerie

  • Ando

    Ce înseamnă un sfert de secol la scara istoriei?
    Graba strică treaba 🙂

  • cata

    Fara sa cred neaparat in blesteme si alte chestii din astea,totusi nu pot sa nu ma gandesc la istoria locului : curtea domneasca arsa,morti de ciuma si ingropati aproximativ la doua sute de metri mai in curtea casei poporului – dealtfel a fost o problema prin 1979-1980 cand incepuse usurel Ceausescu sa se implice in zona – aveam o buna colega si prietena care locuia de la Maior Ene putin mai jos,de unde incepea panta cu Fonteriei si care imi spunea ca se apucasera gugustiucii sa sondeze terenul,sa-l masoare si dadusera de niste multe oseminte din mai sus amintita perioada si nu erau siguri daca microbul respectivei boli nu se poate cumva reactiva,scos la suprafata.Plus sigur sunt lacrimile,neputinta,furia oamenilor care au fost scosi cu japca din casele lor,cele mai multe in stare foarte buna si pe care au primit o despagubire de rahat plus o garsoniera sau apartament la Piata Rahova sau aiurea.Blesteme sau altceva totusi este daca ne gandim la toate zonele demolate aiurea in Bucuresti de Ceasca,ramase exact cum spui tu Cornel niste maidane pline da caini vagabonzi (aventura lui Raiden),balarii,gunoaie,boschetari,etc.Pentru ca interese imobiliare au existat si exista in continuare pentru multe din locurile astea,ultra centrale putem spune si uite ca nu se leaga nimic.Sincer as prefera imobile de sticla pentru birouri,sa vad viata in locul paraginii,dezolarii care exista.Ma doare cand vad zona asta a fostului Uranus asa,pentru ca ma leaga multe amintirii de zona.

  • hm

    Nu mai e nimic de zis, zona e blestemata, ramane blestemata. Prea mare a fost ura impotriva ei, prea mare a fost distrugerea.

  • Ando

    Am un amic a cărui casă de pe strada Vânători a fost demolată ;(era,cam vizavi de actuala ruină a punctului termic, rămasă încă pe maidanul din spatele ministerelor).
    Fac o paranteză : strada Vânători a fost total inutil demolată; putea foarte bine să rămână,fiind “ascunsă” în spatele blocurilor din Pţa. Constituţiei.
    Motivul demolării: organizarea de şantier!!!
    Se vede foarte bine pe maidanul rămas,începutul şi parte din traseul străzii precum şi unicul bloc rămas-prin ce minune,nu ştiu-în picioare…
    Ei bine, după revoluţie, amicul meu a alergat ani de zile,a revendicat terenul fostei case, a obţinut acte de proprietate pe teren etc , etc. Dar nu poate vinde terenul pt. că nu ştiu ce conducte trec acum în subteranul terenului şi sunt probleme cu o eventuală autorizaţie de construcţie…
    Ideea este că sunt şi multe astfel de aspecte juridice nerezolvate şi,normal, nimeni nu cumpară sau nu construieşte pe un teren cu statut juridic neclarificat.

  • un muc

    este destul de violent contrastul intre furia cu care s-a demolat si apoi reconstruit partial in acea zona pe vremea comunistilor si dezolarea de azi. mai ca iti vine sa le dai dreptate alora care spun ca ceausescu a facut si a dres iar astia de azi nu fac nimic.

  • Freesys

    Imobilele din zona au fost expropriate nu nationalizate, exproprierea presupune (si presupunea si in constitutia comunista) o justa si dreapta despagubire. Proprietarii din zona si din toate zonele expropriate au primit la momentul respectiv apartamente (principiul era de o camera pentru fiecare membru al familiei) plus diferenta in depozite CEC. Exproprierea nu este o deposedare abuziva asa cum a fost nationalizarea. Cu toate ca nu este posibil dpdv legal, la noi instantele au dat solutii definitive si irevocabile de retrocedare de imobile si terenuri expropriate. E ca si cum ai vinde o casa si l-ai da in judecata pe cumparator pentru a ramane si cu banii si cu casa.

  • florin

    Un sfert de secol de nesimtire,cred ca era un titlu mai aproape de adevar.
    Cat despre situatia juridica a terenurilor freesys are dreptate;s-au facut expropieri si nu nationalizari.Am o matusa care locuia in cartierul Rahova la casa.S-a demolat zona si a primit ca despagubire,avand doi copii majori,doua apartamente(unul pt. ei si unul pt. varul meu) tot acolo.Verisoara mea era deja casatorita asa ca nu a primit ap. separat deoarece locuia la sot acasa.Mai am un prieten aflat in aceeasi situatie:casa demolata a fost despagubita prin acordarea a doua apartamente,unul pentru parinti si altul pt el.Bineinteles ca nimic nu poate compensa durerea pierderii locului in care ai trait o viata.
    Si inca ceva:sper ca acum la un sfert de secol de la caderea “comunismului” sa incetam sa mai dam vina pe odios si sinistra pt. toate neimplinirile noastre.

  • hm

    de asta avem „mostenire”, ca sa putem da vina mereu pe ea…

  • Dacă ,,justa despăgubire” pe atunci însemna ce înseamnă acum, oamenii ăia au tot dreptul să ceară despăgubiri…

    În altă ordine de idei, aruncaţi o privire la zona rasă de Oprescu în jurul Pieţei Matache. A ajuns fix ca Uranusul: maidan. Şi, probabil, va rămâne mult timp aşa. Probabil de aia se tot încăpăţânează Oprescu să-i zică ,,Bulevardul Uranus”.

  • Anastasiu

    NU au fost “juste despagubiri” in epoca de aur.
    NU au fost nici exproprieri, nici nationalizari!
    Erau FURTURI. punct.

  • Freesys

    NU ! Furturi au fost punerile in posesie !

  • hm

    Touche, monsieur 🙂

  • C.D.Mocanu

    Construirea blocurilor de locuinţe şi a altor obiective edilitare din zona Dudeşti-Vitan-Foişorului a pornit cu Decretul Nr. 112 din 12 aprilie 1989 al Consiliului de Stat al R.S.R. care se intitulează:
    “Decret privind exproprierea unor imobile, demolarea unor construcţii, scoaterea din funcţiune a unor fonduri fixe, precum şi realizarea şi desfiinţarea unor artere de circulţie, situate în municipiul Bucureşti”
    În urma exproprierii şi demolării casei pe care părinţii mei o construiseră cu eforturi însemnate şi de lungă durată am primit două apartamente (unul pentru ei şi unul pentru mine)şi suma de 70.000 Lei (se întâmpla
    în 1986). Acestea au fost faptele. Cum pot fi denumite? Poate că despăgubirea nu a fost tocmai justă chiar dacă era legală! Oricum la nivel personal a fost o dramă!

  • st x

    si vreau sa zic ca ce inseamna un apartament si 5000 lei fata de o casa si teren de 780 m2 in calea vitan

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>