despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

„Academicienii” de la Mega Image

scris de C. D. Mocanu

Cumpăr foarte rar de la vreunul dintre stabilimentele (pentru „academicieni”: stabiliment = aşezământ, instituţie comercială, industrială etc. – DEX, ed. a II-a, 2009) cunoscutului lanţ de magazine şi numai atunci când nu am altă soluţie. Nu am intrat încă într-un „Şopângău” dar numai de dragul sonorităţii acestei denumiri, promit că am s-o fac!

Apărută în peisajul colorat al Bucureştilor în anul 1995, afacerea grecească Mega Image a trecut, în mai multe etape, în proprietatea grupului belgian Delhaize.

Reţinerea mea este determinată de modul în care Delhaize (companie fondată în 1867) tratează piaţa şi clientii din România, aplicându-le standarde mult inferioare celor pe care le utilizează în ţara de origine sau în alte părţi ale lumii. A încercat şi în Cehia dar acolo modelul comercial conceput pentru zone de „mâna a doua”, nu a fost acceptat şi a trebuit să plece repejor acasă.

După ce niciodată nu primisem aprobarea de a trece graniţele României (nici măcar în Bulgaria vecină), în primăvara anului 1991 am fost trimes singur, pentru interese profesionale, tocmai în Belgia, la Liège. Acasă, colegii de serviciu (aveam să aflu la întoarcere) erau convinşi că nu voi mai reveni! Locuiam pe Quai de la Boverie, în apropierea centrului comercial Longdoz, şi străduindu-mă să gospodăresc cât mai bine modesta mea diurnă am ajuns să intru pentru prima dată într-un supermarket. Era Delhaize! Am rămas cu gura căscată şi mi s-a pus un nod în gât! Uriaş, etala belşug, varietate, curăţenie, ordine, calitate, personal politicos, amabil, priceput, îndatoritor, gata să te ajute pentru a face o alegere avantajoasă. Treceam zilnic prin magazin. Cumpăram ceva „pentru de dimineaţă”, plus berica Stella Artois şi petreceam destul timp urmărind spectacolul fascinant oferit de tot ce se întâmpla acolo.

Spre sfârşitul anilor ’90, la Praga, am intrat din nou într-un supermarket Delhaize. Imaginea păstrată fidel în mintea mea nu corespundea cu ceea ce vedeam. Lucrurile erau gândite şi organizate conform altor reguli care avantajau doar vânzătorul şi nu slujeau grija şi respectul faţă de cumpărător. Am regăsit modelul şi în România, imediat după ce în 2004 reţeaua Mega Image a trecut integral în proprietatea Delhaize Group, un amestec de piaţă tradiţională, magazin cu autoservire UNIC şi supermarket modern.

Mai târziu, prin 2011-2012, câteva incidente minore, provocate însă de neglijenţa şi lipsa de profesionalism ale personalului, rezolvate tot de acesta dar cu acreală, dispreţ şi plictis fără ca cineva să-şi ceară scuze, m-au determinat să nu mai cotizez la bunăstarea leului belgian.

Ca orice problemă rezolvată, Mega Image a ieşit de pe agenda mea până când am aflat că reţeaua de magazine aflată în plină expansiune are şi o „Academie.

Întrebarea „Ce-or învăţa viitorii comersanţi ai ţării la Academie?” mi s-a părut îndreptăţită. Având în traistă experienţele anterioare dar şi câteva ponturi, am început să urmăresc cu atenţie, la ei acasă, activitatea „academicienilor”. Am numărat pe Vitan patru magazine: la Piaţă, la Mall, la intersecţia Vitan x Mihai Bravu, la stadionul Olimpia, adică un eşantion de studiu mai mult decât suficient. Or mai fi şi altele care mi-au scăpat!

Atrage imediat atenţia permanenta vânzoleală a angajaţilor care, însoţiţi de cărucioare, rastele, transpaleţi, cutii de carton etc. aşează produsele în rafturi tocmai atunci când fluxul clienţilor este mai mare. Şi dacă nevoia te impinge spre un astfel de raft şi le ceri politicos să-ţi permită accesul, eşti dojenit pentru îndrăzneala de a-i deranja exact atunci când au treabă, uitând că au treabă deoarece, chiar tu umilul client, îi plăteşti. Aceştia sunt buni la toate. Se ocupă de aprovizionarea raioanelor şi de aranjarea mărfii, de etichetare, de curăţenie, de colectarea coşurilor goale (îngrozitor de murdare) iar atunci când sunt chemaţi cu soneria, asigură şi activitatea de încasare. Astfel se face că marfa care aşteaptă să fie expusă blochează cu orele rafturile şi căile de acces.

Cam aşa arăta magazinul de la Mall Vitan în ziua de vineri 31 ianuarie 2014, ora 15.00!

În toate magazinele în care se vând produse vrac şi cântărirea se face la casă, ca măsură legală dar şi din respect faţă de client, trebuie să existe un cântar (cântarul clientului) pe care cumpărătorul să-l poată utiliza pentru a se orienta asupra cantităţii pe care o achiziţionează. La Mega Image – Mall Vitan acest cântar este…. decorativ!!!

Am vizitat de două – trei ori, cu interes şi cu sinceră curiozitate, magazinul Mega Image – Piaţa Vitan. Încă de la intrare m-au atras fără putinţă de împotrivire câteva etichete..

… şi am avut imediat revelaţia corectei ortografieri a substantivului comun ridiche. Conform „academicienilor”, ridichea albă are pluralul ridichi iar cea roşie, ridichii! Sau or fi specii diferite şi noi nu ştim??!!

Cu riscul de a plictisi, consider potrivit să punem totuşi lucrurile pe făgaşul normelor academice reale. Poate că măcar unul dintre „academicienii” bănuiţi de la Mega Image va citi articolul. Ar fi un câştig şi pentru noi şi pentru el!

Ridiche /ri’di.ke/, plural ridichi, substantiv feminin. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor (Raphanus sativus), cu frunze mari crestate şi flori albe sau violete, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă, de culoare roşie, albă sau neagră (ridiche neagră sau de iarnă). [DEX, ed. A II-a, 1998; NODEX, 2002]
Declinare: Nominativ – Acuzativ: ridiche – ridichi
Articulat: ridichea – ridichile
Dativ – Genitiv: ridichii (floarea ridichii) – ridichilor (frunzele ridichilor)

La raionul de fructe mă aştepta o nouă surpriză. Cunoştinţele mele despre pomii fructiferi şi roadele lor au fost puse sub semnul îndoielii. Nu ştiam nimic despre „Merele Goldan”! Mă gândeam că ar putea fi un soi nou obţinut din încrucişarea mărului cu prunul Goldan, fructele obţinute fiind ceva între măr şi prună Goldană!!?? Bulversarea nu a durat mult. Era vorba de merele Golden Delicious (şi nici măcar ele nu se gaseau în lada jerpelită de carton) al căror nume, bată-l vina, fusese scris cu mare „ştiinţă” de unul dintre „academicieni”.

Şi acum pentru şcolarizarea „pricepuţilor”:

Golden: de aur, din aur, aurit.
Golden Delicious: soi de măr – Malus domestica, cu fructe mari galben (auriu)-verzui, foarte dulci şi gustoase. A fost creat în anul 1905, într-o fermă din West Virginia-S.U.A.

Goldan: varietate de prun originar din Grecia – Prunus domestica insititia având fructe de formă sferică, cu miez galben, zemos şi dulce.
Goldană: fructul goldanului, de formă aproape sferică, cu pieliţa subţire şi cu miezul galben, zemos şi dulce. [DEX, ed. A II-a, 1998; NODEX, 2002]

Câteva zile mai târziu, la Mall Vitan am descoperit o altă scriere „meşteşugită” marca Mega Image.

Aveam sentimentul că ceva nu este în regulă dar nu ştiam ce. Am făcut poza şi acasă m-am luminat. Denumirea soiului de mere, expuse şi aici întro cutie scâlciată, este caligrafiată după ureche!

Jonagold: soi (cultivar) de măr – Malus domestica obţinut prin încrucişarea dintre Golden Delicious şi Jonathan, obţinut la New York în anul 1953.

Alături, la legume, mi-am dat seama că nu ştiu chiar totul despre castraveţi deşi sunt grădinar vechi. Aflam atunci de existenţa castraveţilor „semilungi” şi în minte mi se învălmăşeau şi alte soiuri necunoscute: „semiscurţi, scurţi….” M-am liniştit când i-am văzut constatând că sunt dintr-un soi cunoscut, doar că unul dintre „academicieni” i-a botezat aşa cum l-a îndemnat fantezia. În literatura de specialitate, „castravetele semilung” nu este cunoscut. Academia Mega Image poate revendica această premieră!

Material didactic gratuit pentru Academia Mega Image:

Castravete: plural castraveţi, substantiv masculin, Cucumis sativus – plantă legumicolă din familia Cucurbitaceae care include dovlecelul, dovleacul, pepenele galben şi cel verde. Se cultivă în numeroase varietăţi datorită diversităţii fructelor. Acestea sunt cilindrice, alungite, cu capetele rotunjite. Pot creşte până la 60 cm. lungime cu un diametru de până la 10 cm.
[http://ro.wikipedia.org/ ; DEX, ed. a II-a revăz. şi adăug., 2009]

În Europa sunt cunoscute şi utilizate, în principal, trei varietăţi (fără a intra în detalii):

Castravetele lung (Long Anglais) – este cel pe care îl găsim cam tot timpul anului în supermarket, ambalat în folie de plastic. Se cultivă de regulă în sere. Este lung (circa 60 cm.), cu coaja verde, netedă şi subţire. Are seminţe puţine sau deloc (parthenocarpic). Se consumă în stare crudă.

Castravetele de murat – Cornishon (Kirby sau Liberty) – este cultivat de regulă în grădini. Se consumă în stare crudă dar mai ales murat. Are lungimea de 7 – 10 cm. şi diametrul de până la 2,5 cm. Coaja, în nuanţe de galben – verde de la galben – crem la verde închis, este brobonată şi are ţepi mici de culoare albă sau neagră.

Castravetele de salată – este cultivat de regulă în grădini. Se consumă în stare crudă dar poate fi murat. Asemănător cu castravetele Cornishon. Are însă coaja netedă şi subţire. Este uniform ca dimensiuni şi formă. Cunoscut şi sub denumirea de Castravete de grădină.

[http://en.wikipedia.org/wiki/Cucumber ; http://www.iuli.eu/tipuri-de-castraveti]

Dând ocol raionului am avut neplăcuta surpriză să constat că nu ştiu ce sunt aceia „Zuccini”!

Păreau a fi nişte dovlecei dar sonoritatea denumirii nu-mi era cunoscută. Cultiv şi eu în fiecare an ceva asemănător numai că aceia se numesc Zucchini! Probabil un „academician” priceput se ţine de glume şi ne pune la încercare vigilenţa, cunoştinţele dar şi răbdarea. Şi ca dilema să fie desăvârşită iată ce mi-a fost dat să văd la Piaţa Vitan:

O „iscoadă” mi-a povestit că şi la magazinul aflat la intersecţia Câmpia Libertăţii x Gheorghe Petraşcu se vinde acelaşi soi necunoscut de dovlecel! Se vede treaba că toţi „scriitorii” de etichete au trecut pe la aceeaşi „Academie”!!

Ultima fişă documentară oferită gratuit Academiei Mega Image, modestă contribuţie la pregătirea temeinică a viitorilor „academicieni”:

Zucchini /tsuk’kini/-Cucurbita pepo – dovlecel. Aparţine, ca şi dovleacul, familiei Cucurbitaceae. Poate atinge lungimea de 1 m. însă se recoltează la lungimea de circa 20 cm. Este de culoare verde închis, galben – portocaliu,

sau tărcat cu diferite nuanţe de verde.

Datorită gustului şi aromei deosebite este consumat în întreaga lume, fiert, prăjit, copt, fript, umplut sau încorporat în diverse preparate.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Zucchini]

Pe alte meleaguri, un negustor modest care nu a trecut pe la „Academie” ştie să-şi eticheteze marfa şi cu siguranţă ştie şi o grămadă de lucruri despre aceasta.

Foarte aproape de noi sunt comercianţi la fel de străini şi de mari ca Mega Image (poate mai mari) care se respectă, ştiu ce vând, îşi informează corect clienţii şi le oferă, în condiţii civilizate, produse şi servicii de calitate la preţuri mai mici.

Tot fâţâindu-mă prin magazinul de la Mall Vitan mi-a atras atenţia una dintre garanţiile oferite clienţilor în cadrul campaniei promoţionale „Garanţiile Mega Image”. Este vorba de garanţia „Rapid” materializată prin zicerea „Întotdeauna suficiente case dechise” tipărită pe un panou mititel suspendat deasupra unei singure case din cele opt existente.

Esti a 4-a persoana la rand in intervalul orar 09 – 21?
Te asiguram ca mai deschidem imediat inca o casa, iar pe tine te rasplatim cu 5 ron* (conform regulamentului).
Garantia nu se aplica daca toate casele sunt deschise sau o casa se deschide in maximum 3 minute de la semnalare.
[http://www.mega-image.ro/corporate/garantii.php]

Să trecem peste faptul că autorii textului nu au aflat pe la „Academie” că moneda naţională a României este Leul (nu Ronul) şi că în limba română se utilizează semnele diacritice! Se face însă trimitere la un regulament care nu este popularizat şi nu este afişat nicăieri în magazin. L-am căutat şi l-am găsit în altă parte, nu acolo unde ar fi trebuit să existe pentru rapida, corecta şi onesta informare a cumpărătorilor.

REGULAMENTUL CAMPANIEI PROMOTIONALE
„Garantiile Mega Image”

5.2 Garantia „Rapid”, prin care Mega Image garanteaza ca intotdeuana sunt suficiente case de marcat deschise, se aplica in cazul in care un client achizitioneaza cel putin un produs din Mega Image si sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
5.2.1 clientul este al patrulea la rand, la o casa de marcat deschisa
5.2.2 persoanele care insostesc cumparatorii aflati la coada, nu se numara drept clienti in asteptare
5.2.3 daca exista cel putin o casa functionabila care nu este deschisa. Nu se iau in considerare casele defecte, care nu pot functiona din motive tehnice in acel moment si care sunt marcate cu inscriptia „Casa defecta”
5.2.4 nu exista cozi mai mici de 4 persoane la alte case de marcat deschise. In acest caz clientul are obligatia sa se indrepte catre cea mai libera casa de marcat, inainte de a-si revendica bonusul.
5.2.5 clientul a cerut unei casiere deschiderea unei noi case de marcat si a fost redirectionat catre o noua casa
5.2.6 casa de marcat la care a fost redirectionat clientul nu a fost deschisa in termen de maxim 3 minute de la semnalarea acestui lucru.
5.2.7 intervalul orar in care se desfasoara Garantia Rapid : 9.00 – 21.00 de Luni pana Sambata si 9.00-20.00 Duminica
[http://www.mega-image.ro/corporate/catalogues/Regulament_Garantiile_iulie2013.pdf]

Citatul de mai sus reproduce ortografia originală a textului! Regulamentul nu permite niciodată cuiva să încaseze bonusul (mărgica de sticlă cu care coloniştii cumpărau încrederea populaţiei băştinaşe). Mai mult, asigură o justificare pentru existenţa cozilor. Dacă nimeni nu „semnalează” nu se deschide o nouă casă şi plătitorii stau cuminţi la coadă! Duminică, 16 februarie 2014, ora 11.00 dintre cele opt case funţionau doar două la fiecare aşteptând răbdători câte şase – şapte cumpărători. Am stat cam un sfert de oră să văd ce se întâmplă şi… aţi ghicit: nimeni nu a „semnalat” şi deci, nu s-a deschis nici o casă!

O iniţiativă promoţională lipsită de bună-credinţă şi corectitudine, însoţită de texte redactate cu stângăcie este în realitate o ţeapă.

Accept cu greutate că la „Academia Mega Image”, „comersanţii” învaţă ceva. Dacă era vorba de Gimnaziul sau de Liceul Mega Image i-aş fi putut bănui de acumulări intelectuale şi profesionale absolut necesare pentru a fi o prezenţă agreabilă, discretă, utilă în activitatea comercială.

În anul 1907, „Calendarul sătenilor” îşi călăuzea astfel cititorii:

„Multe mai trage omul în viaţa lui şi în bună parte le trage pentru că nu ştie. De aceea s-au făcut şcoli, ca omul să-şi deschidă capul, să priceapă ce-i bine şi ce-i rău şi să trăiască omeneşte. Cartea şi şcolile nu trebuiesc numai slujbaşilor, ci la tot omul, fie el, ce-ar fi. Cărţile ţi-s cei mai buni prieteni, căci te sfătuiesc fără să te râdă”. [www.historia.ro]

Bună povaţă, cu condiţia să ştii… că nu ştii! „Academicienii” de la Mega Image nu ştiu…. că nu ştiu!

9 comments to „Academicienii” de la Mega Image

  • hm

    oooo, dar să vedeţi cum arată un Megaimaj la ora 8 dimineaţa, cînd se deschide!
    Totul e blocat de cărucioare cu marfă, cu cutii, cu „baxuri”!
    O veselie adevărată, ca şi cum ai fi chemat în vizită la cineva şi acolo încă s-ar da cu aspiratorul!

  • Anastasiu

    Monopol… si infatuare!
    Reteta perfecta!

  • Amiral Snagov

    Corect!
    Monopol si nesimtire.
    Halal (c) academicieni.

  • Firecracker

    Imi aduc aminte cu multa scarba de Mega Image. Acum cel putin 11 ani imi cautam de munca si am fost la interviu si la astia (magazinul de la Hala Traian). Am ramas traznit cand mi-au prezentat salariul (mizerabil) si in special programul.

    Un program de sclavi:
    – o saptamana (cica usoara) aveai vreo 3 zile libere si munceai 2 zile cate 8 ore si 2 zile cate 15 ore.
    – a doua saptamana munceai 5 zile cate 15 ore si 2 zile cate 8 ore (nici o zi libera).
    – repetai procesul.

    E posibil sa nu fie 100% exact, dar SIGUR aveai multe, multe zile in care trebuia sa stai aproape toata ziulica muncind ca boul (=sclavul). Evident le-am dat cu flit. Poate citeste un fost lucrator la megaimaj din perioada aia sa confirme programul si salariul mizerabil.

    De atunci n-am mai calcat intr-un megaimaj si am tot sperat sa dea naibii faliment de jegosi. (scuzati expresiile)

  • hm

    cu falimentul, slabe șanse, mă tem.

  • Cristian Ioan

    Problema nu este cu “academia” si cu agramatismul, ci cu HOTIA: lipsa cantarului de verificare, sau escrocheria cu deschiderea de case suplimntare cind este coada!
    Si da, chiar daca nu am intrat chiar la ora 8, adeseori spatiul strimt dintre rafturi era blocat de aprovizionare. Nu de “operatiile de aprovizionare”, inevitabile, dar care ar trebui sa dureze putin, ci de obstacole precum marfa, lazi sau paleti lasate acolo.
    Nu stiu cum s-ar putea “sa nu mai calcam intr-un megaimaj”, pentru ca sunt peste tota, si au cumparat multe alet magazine mici si medii.
    Practic, nu existab alternativa!

  • E.U.

    Superb citatul din “Calendarul satenilor”!
    Subiectul…nu vreau sa ma enervez!
    “Scrierea”,ca de obicei,documentata pina la amanunt,v-ati gresit cariera!Ar fi bine articolul sa il trimiteti si la “Academie”!
    Solutia? Cind “organele abilitate” nu-si fac treaba,nu controleaza si nu-si protejeaza cetatenii…faceti un pic de sport si mergeti mai departe de usa blocului si daca nu va e prea greu,cumparati marfa romaneasca,acum,cit o mai gasiti!

  • Ando

    1.Ceea ce mi se pare deosebit de interesant este comportamentul cumpărătorului român. Bun, am înţeles pe deplin reacţia la apariţia primelor super , hiper şi cum l-o mai zice de market-uri. Veneau după decenii de lipsuri , umilinţă şi batjocură…era normal. Dar au trecut 25 de ani! Oamenii sunt de “jdemii” de ori mai informaţi…foarte mulţi au ieşit “pe afara”, au vzut cum e pe acolo, acum au de unde să aleagă, chit că MegaImage ne-a cotropit oraşul.
    Eu de-al dracului,deşi am două la aruncatură de piatră de casă, merg de câte ori pot, la alte magazine.
    (e adevărat că îmi permite şi zona, aspect care nu-i de neglijat )

    2.@Firecracker: aşteptam acest comentariu.Mai citisem pe undeva despre sistemul “sclavagist” practicat-nu numai de MegaImage-cu angajaţii.Asta e realitatea. Profită la maximum de lipsa locurilor de muncă şi, efectiv, chinuie angajaţii.Nu-i nicio fericire să fii “academicianul” lor !
    Gândiţi-vă ce viaţă şi ce tonus are omul ăla cu program “cinci zile a câte 15 ore /zi” !

    3. Am avut şansa să cutreier în vacanţele din ultimii ani mai multe ţări vest-europene.
    Nicăieri, dar nicăieri nu am văzut aceasta puzderie de supermarketuri în oraşe.Subliniez : în oraşe.Şi am fost în oraşe importante, unde era şi trafic turistic căcălău !
    Iar alea puţine erau discret semnalizate, cel târziu la 20:30 închideau şi foarte puţine, din cele puţine, erau deschise duminica !

  • Alex

    …a fost si a ramas o “afacere de ciuhapi” indiferent de numele pe care-l poarta ! Sunt sincer surprins ca, inca mai aveti asteptari…
    Un ex. simplu: mere Jonagold, cumparate de la Morisons in UK..aprox. 6 Lei/KG…import Olanda, trei mere 1 KG ! Odata, demult, cand inca erau ciuhapii..aveau unele “in-house brand-uri”..gen napolitane, ciocolata…de-a dreptul suspect de bune; acum insa, tot ce au inteles ei (oare !!??) din Marketing a fost: extinde-te si lasa spatiul si rafturile sa lucreze pentru tine…clientul vine..volens-nolens..lat. (vrea/nu vrea)…merge la Romanica !!!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>