Salam

Nu-i vorba despre îndrăgitul muzicant, ci despre acea chestie care se vinde la magazin, în galantarul cu mezeluri; deci tot despre cultură este articolul nostru.

Salamul are locul lui aparte în iadul apostolilor mîncatului sănătos; dar cum nouă nutreţul ni s-a spus că se dă la vite, şi-apoi pe vite o să le mîncăm noi, n-avem chef să schimbăm felul în care-au fost lăsate lucrurile pe lumea asta.

Deci, să ne îndreptăm privirile către galantar. Avem aici fel de fel de bunătăţi cu fel de fel de denumiri: cîrnaţi afumaţi, ne-afumaţi şi semiafumaţi, parizăl de orice, kaizer fără nimic regesc în el, crenvişi.

… şi douăzeci de feluri de salam.

Nu v-ascund, un salam bun e o bucurie pentru orice gustare.

Sînt feluriţi cetăţeni care ne-ajută s-alegem vinul, care ne zic ce fel de pălămidă să punem în sosul de pizza, care ştiu cum arată oul ieşit din tîrtiţa găinii hrănite cu grăunţe bio.

Vreau să văd însă pe cineva care s-aive curajul să iasă în public şi să zică: „salamul de Sibiu făcut de X e bun, dar cel făcut de Y este varză”.

Fiecare dintre noi are nişte preferinţe. Fiecare are marca lui, sortimentul lui. Unii sîntem cu Fox, alţii cu Cristim, alţii cu Angst. Alţii doar cu Sergiana. Alţii cu Marisan…

Nu e vorba doar de preferinţe; chiar sînt diferenţe de gust substanţiale între ceea ce iese din fabrici diferite, chipurile respectînd aceeaşi reţetă.

În loc de dat cu biciul în cetăţenii care se încăpăţînează să-şi puie două felii de pastă de pieliţe, gheare şi şorici pe post de umplutură la sandviş, aş vrea să văd şi eu pe cineva care să analizeze mezelul românesc după criteriul nostru, al cumpărătorului: după gust.

Un doctor în salamuri, care să ne ajute cu un sfat: ce salam fiert e mai bun – dar ce salam uscat? De vară? Torpedo? De casă? Turist? Sinaia? Potcoava? De Sibiu? Săsesc? Victoria? Italian? Bănăţean? Potcoava?

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos