Sîmbăta trecută, în ceas de dimineață, m-am plimbat oleacă prin oraș: pe la Operă, pe la Izvor – și între. Ce-am văzut, vă zic și vouă.
Tot mai multe clădiri importante sînt în renovare. Sfîntul Elefterie – biserica – se ghicește și ea cu turla îmbrăcată în niște schele:
Iar Opera Română e învelită-ntr-un cearșaf:
Pe vremea cînd ziceam că o să fac din Ce era înainte acolo un serial, mă gîndisem la clădirea numită Opera Center, de pe Splai; o clădire care, sincer vă spun, îmi place. Este printre primele clădiri de birouri bucureștene – apărută la sfîrșitul anilor ’90. Nu mulți își aduc aminte că este, de fapt, compusă din două blocuri; cel din stînga a apărut la vreo doi ani după primul.
Pe locul celui mai nou țin minte că era un soi de părculeț-tăpșan, dar nu știu de cînd (să fi fost ceva demolat odată cu lucrul la metrou? odată cu regularizarea ceaușistă a gîrlei? În anii ’90, devreme, apăruse și o terasă acolo. Nu mai știu dacă pe locul unde este, azi, tronsonul cel vechi al „Opera Center”, se afla sau nu vreo casă – parcă da.
Peste drum, se afă un bloculeț ce-ți pare nou:
… însă este vechi, și îmbrăcat în sticlă și aluminiu în urmă cu niște ani. La parter se afla unul dintre primele buticuri bucureștene post-decembriste: „New York, New York”. Poate-i țineți minte jeepul lui Bobby Torok parcat prin față…
Să mergem mai departe, să mai vedem ce se mai e nou. Bulevardul – tocmai m-am enervat deunăzi – e în zodia nenorocită a refacerii trotuarelor. Splaiul a trecut recent printr-o cosmetizare: gardul a fost cam schimbat, din loc în loc s-au pus băncuțe; doar pe pescari nu-i trimite nimeni acasă…
Iată, după ce a trecut în ultimii douăzeci de ani prin perioadele Panipat și BRD, fosta cofetărie „Tosca” se pregătește să redevină spațiu comercial:
… mai departe, după ce treci de Vasile Pârvan, vezi că blocul început acum cinci-șase ani pe locul unui părculeț a rămas, cum se zice, on hold…
Ajungi la Kogălniceanu, unde și acum șaorma cea mică se vinde cu trei lei. Altfel, piața e un loc de adunare al feluritor oameni fără căpătîi; e multă mizerie pe aici. Chiar dacă încă arată frumos deschiderea spre Plevnei, făcută după Război, blocurile ar merita o recondiționare… dar nu o reabilitare!!!
Tot pe-aici, dăm peste un anunț care ne pune pe gînduri, dar nu intrăm în panică.
… și ne întoarcem de unde am plecat, ca să lăudăm felul în care infectul parc al Operei a fost cosmetizat acum doi ani de Primăria Sectorului 1. Vara, cînd cresc ierburile acelea înalte, arată frumos pe aici.
Jumătatea aceea dinspre Calea Plevnei a rămas încă maidan. S-o face aici ceva? Poate. Om vedea.
Am constatat şi eu că multe biserici din oraş sunt în renovări…
Referitor tot la prima poză : uite cum reuşim să urâţim oraşul!Ce caută mizeriile alea două- cilindrul cu afişele atârnând ca nişte zdrenţe, plus panoul de afişaj în mijlocul scuarului cu iarbă?
comision 🙂
ce mi-a placut mereu la opera center e ca al doilea bloc a fost facut in acelasi stil cu primul. si potrivesc si completeaza. cine a facut asta s-a gandit sa iasa ceva omogen.
Pe locul ala triunghiular unde de ani de zile se construieste “on hold”, in urma cu fix 20 de ani s-a organizat unul dintre primele concursuri de arhitectura. Pentru studenti, ce-i drept. O mega mobilizare, am avut sentimentul ca toata scoala a participat intr-o echipa sau alta.
E o problema si cu renovarea asta am monumentelor. Timpul, cu patina lui, nu face decat sa innobileze un monument (nu vorbesc aici de degradare). Mesterii nostri ce fac insa? Le varuiesc proaspat, sa straluceasca, de parca ar fi bibelouri. Mi-ar placea ca edilii sa pastreze sclipiciul si lustruitul pt. marcajele/semnalele rutiere si mijloacele de transport in comun. Coloarea rosie a acestora, din timpul periodei comuniste, mai colora un pic orasul, in timp ce cladirile isi pastrau nuantele decente.