Cine nu iubește Cișmigiul? Așa cum e el, mic, aglomerat – rămîne o bijuterie.
Nu-mi pot închipui o dup-amiază perfectă de primăvară fără o plimbare în parcul ăsta.
Așadar, așa rămîne: toată lumea iubește Cișmigiul; cu excepția, desigur, a celor care trebuie să și dovedească iubirea asta concret: anume Administrația Parcurilor.
Pentru că atîta dispreț, atîta ură față de parcul ăsta se vede din felul în care Cișmigiul e îngrijit!
Acești neterminați contemporani, acești impotenți adminstrativi urăsc istoria și frumusețea cea veche a Cișmigiului; o urăsc, pentru că ei nu sînt în stare – azi – să creeze ceva atît de elegant, de folositor, de trainic…
De aceea Cișmigiul de azi este umilit de cei care trebuie să-l îngrijească.
Priviți această alee, de exemplu:
Vă spun eu ce nu se vede aici: nu se vede nici o bancă. Cișmigiul, parcul acela în care vii să stai la soare și să te umpli de un moment de tihnă, a rămas fără mai bine de jumătate dintre băncile din partea sa nordică. Bravos!
Gospodarul – Doamne, cît pot să urăsc vorba asta, gospodarul; desemnează nu primarul-vizionar, nu administratorul curajos și priceput, nu managerul deștept și respectuos cu ceea ce-i aduce profitul, ci căprarul care spoiește cu var să se vadă frumos – gospodarul, deci, a hotărît însă că, în parcul celebru pentru lucrările sale de feronerie delicate dar și fără moarte e nevoie de un gard nou; care să ție la distanță de orătaniile de apă pe curioșii vizitatori:
Cu gardul ăsta poți să împrejmuiești un loc de casă, un șantier, o groapă de gunoi – dar nu-l poți pune în cel mai frumos parc din București!
… ba poți, dacă ești imbecil.
…n-ai cu cine…nişte mârlani !
…. și n-are maniere 😉
Poate ar fi de mentionat ca Cismigiul (locul cismelelor) apud. G.Potra a fost construit dupa planurile unui arhitect austriac si refacut integral (daca nu ma insel) in perioada gen. Kiseleff, ca si bulevarudl omonim !
Unde ar fi cel mai potrivit sa se faca o adresa cu privire la aceasta porcarie? Poate ne adunam mai multi care sa o so semnaze. Astia nu trebuie lasati in pace, ca altfel distrug si cea mai ramas din patrimoniu. Stiu ca e vorba aia “Caini latra, ursul trece”, dar, daca se aduna teancul de adrese nerezolvate, poate e cazul sa se discute suspendarea platii impozitelor, in coditiile in care una din parti nu-si onoreaza, in mod repetat, obligatiile. Suna utopic, dar un lucru incercat cu perseverenta are sorti de izbanda, uitati-va ce se intampla cu steagul secuiesc. Avem ceva de invatat de la maghiari!
Nu ştiu şi nu prea mai cred.
Aparent, singura voce de care se mai teme orice adminstraţie este cea a presei. Or, presa suferă de aceeaşi incompetenţă şi nepăsare ca şi admnistraţia. Practic, azi nu mai există presă care să se ocupe de problemele locale. Există site-uri care preiau fără să digere orice comunicat de la Piedone şi de la Onţanu, şi care prezintă cu veselie tîmpă orice proiect de viitor al Primăriei, în genul „vom avea tramvai de la Izvor la Piaţa Unirii” ş.a.m.d.
Presa aceasta are ca singure reacţii la tîmpeniile administraţiei preluările de pe cîteva bloguri şi forumuri – vezi recenta pergolă mov de pe Unirii, de pildă.
Nu mai cred în strîngerea în jurul unui subiect important; de altfel, nici eu nu m-am raliat curentului „de bun simţ” în campanii ca susţinerea candidaturii lui N. Dan, salvarea Halei Matache ori chestiunea Roşia Montană.