despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cinci-șase

… Iunie 2009 a adus ditai articolul despre transportul public. Cred că și azi mai poate fi citit, fără să-și fi pierdut din actualitate…

Nu toata lumea are cum sa stea pe scaun; dar nici nu trebuie sa se calce in picioare. Iarna e frig – deci toate mijloacele de transport in comun trebuie sa aiba caldura. Vara e canicula – deci toate mijloacele de transport in comun trebuie sa aiba aer conditionat. Primavara si toamna e cald – deci toate mijloacele de transport in comun trebuie sa aiba geamuri care se deschid.

Daca primul autobuz pleaca la 5:00, atunci sa plece la 5:00; si daca ultimul autobuz trece la 23:17, atunci sa nu treaca la 23:15 – macar in afara orelor de virf orarul poate fi respectat fara probleme.

Harti, orare si anunturi trebuie puse in fiecare statie si-n fiecare mijloc de transport in comun – si cit de cit ingrijite.

Daca se intimpla toate astea s-ar putea sa convingi toti mai multi oameni sa foloseasca transportul public.

Desigur – nimic nou și nimic bun nu s-a petrecut în domeniul transportului public. E de-ajuns să vezi cu ochiul liber, cînd aștepți… nu știi niciodată cît! în stație:

Ne gîndim cu toţii că ar trebui să încurajăm prin toate căile oamenii să-şi lase acasă cu maşina personală. Şi cum să convingi pe cineva să folosească transportul public? Asigurîndu-l că transportul public e de încredere!

Ei, hai să vedem cît de încredere este transportul ăsta! Seara poţi aştepta – fiindcă, fireşte, nu ştii cînd a trecut autobuzul de dinainte – oricît, între 5 şi 30 de minute. Nu-nţelegeţi greşit; aşteptatul nu este cea mai mare problemă – e normal ca seara tîrziu să fie mai puţine mijloace de transport. Cea mai mare problemă este că nu o să ştii niciodată cît ai de aşteptat.

Am scris și despre alte lucruri – multe frumoase, cum ar fi copacii cei frumoși ai orașului

E, totuşi, plin Bucureştiul de copaci bătrîni, frumoşi, impunători… Să scrii despre ei e greu – căci trebuie să fii mai subiectiv decît oricînd; cu toate astea, hai să ne-apucăm să-i căutăm!

Când zicem că vrem civilizație, oare ce vrem cu adevărat? Oare unde ne uităm, peste ce gard al cărui vecin?

oare priorităţile noastre nu-s un pic prea artificiale şi imediate? Vrem prea mult lucruri simple şi mărunte – curăţenie, ordine, legalitate, comoditate în transport; astea vin de la sine în orice loc civilizat.

Încheiem cu o mică plimbare la vechiul Crematoriu:

… este una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti. Bine; e şi una din cele mai sumbre – dar asta-i altceva. Dar mă gîndesc că – aşa cum a intrat şi Cimitirul Bellu în circuitul muzeal – ar putea fi deschis şi Crematoriul publicului…

5 comments to cinci-șase

  • Alex

    Sa nu ne intoarcem mai departe de anii ’60-70 !
    Uitandu-ma la fotografiile din vremea aceea remarc ca lumea, se urca prin spatele si (eventual mijlocul) mijlocului de transport si…cobora doar pe la usa din fata…constituind astfel, un flux normal de “urcare-coborare”…de gasit astazi in mod curent, in tot “Occidentul decadent” (!) Ce s-a intamplat oare in Romania ? Cumva lipsa “disciplinei biciului” ce a functionat in Vest..vreo mie de ani ?!!

  • Alex

    …scuze, corection: ” vehicolului” si nu mijlocul…mijlocului ! Sorryyyyyyyyy !!

  • Alex

    Nu vreau sa dau decat exemple “in timp real”: stiti ca de ex. inca in orasele, Leeds, Manchester, Birmingham..si o parte a Londrei, atunci cand te urci in autobuz spui obligat “Hello”..iar cand cobori…”Ta” or “Thank you” ??? By the way: amenda 1000 GBP, daca nu ai bilet..iar daca faci scandal, ajungi la “Magistrates”…la Tribunal..Este cumva dictatura in UK..s-au doar aceea a bunului simt, civilizatiei si…rutinei ???

  • hm

    nu stiu de ce naiba nu se poate urca lumea pe unde trebuie la noi. Poate si unde au fost cativa zeci de ani cand lumea a fost nevoita sa se urce pe… unde poate. DACA PUTEA!

  • @Alex: E foarte posibil ca lumea să se fi urcat cândva prin spate.

    Însă ceea ce se poate dovedi cu martori şi imagini e că până prin 1992-1993 lumea s-a urcat în “vehicol” pe scări, ciorchine, pe unde s-a putut, mai ales iarna, când se stătea şi câte o oră prin fiecare staţie, iar micii golănei de 10-12 ani se mai căţărau şi pe cupla de la tramvaiul V3 sau Tatra. (Dacă în zilele noastre nu o mai fac, e datorită faptului că tramvaiele moderne, post-2000, nu mai au cupla expusă.)

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>