… Iunie 2009 a adus ditai articolul despre transportul public. Cred că și azi mai poate fi citit, fără să-și fi pierdut din actualitate…
Nu toata lumea are cum sa stea pe scaun; dar nici nu trebuie sa se calce in picioare. Iarna e frig – deci toate mijloacele de transport in comun trebuie sa aiba caldura. Vara e canicula – deci toate mijloacele de transport in comun trebuie sa aiba aer conditionat. Primavara si toamna e cald – deci toate mijloacele de transport in comun trebuie sa aiba geamuri care se deschid.
Daca primul autobuz pleaca la 5:00, atunci sa plece la 5:00; si daca ultimul autobuz trece la 23:17, atunci sa nu treaca la 23:15 – macar in afara orelor de virf orarul poate fi respectat fara probleme.
Harti, orare si anunturi trebuie puse in fiecare statie si-n fiecare mijloc de transport in comun – si cit de cit ingrijite.
Daca se intimpla toate astea s-ar putea sa convingi toti mai multi oameni sa foloseasca transportul public.
Desigur – nimic nou și nimic bun nu s-a petrecut în domeniul transportului public. E de-ajuns să vezi cu ochiul liber, cînd aștepți… nu știi niciodată cît! în stație:
Ne gîndim cu toţii că ar trebui să încurajăm prin toate căile oamenii să-şi lase acasă cu maşina personală. Şi cum să convingi pe cineva să folosească transportul public? Asigurîndu-l că transportul public e de încredere!
Ei, hai să vedem cît de încredere este transportul ăsta! Seara poţi aştepta – fiindcă, fireşte, nu ştii cînd a trecut autobuzul de dinainte – oricît, între 5 şi 30 de minute. Nu-nţelegeţi greşit; aşteptatul nu este cea mai mare problemă – e normal ca seara tîrziu să fie mai puţine mijloace de transport. Cea mai mare problemă este că nu o să ştii niciodată cît ai de aşteptat.
Am scris și despre alte lucruri – multe frumoase, cum ar fi copacii cei frumoși ai orașului…
E, totuşi, plin Bucureştiul de copaci bătrîni, frumoşi, impunători… Să scrii despre ei e greu – căci trebuie să fii mai subiectiv decît oricînd; cu toate astea, hai să ne-apucăm să-i căutăm!
Când zicem că vrem civilizație, oare ce vrem cu adevărat? Oare unde ne uităm, peste ce gard al cărui vecin?
oare priorităţile noastre nu-s un pic prea artificiale şi imediate? Vrem prea mult lucruri simple şi mărunte – curăţenie, ordine, legalitate, comoditate în transport; astea vin de la sine în orice loc civilizat.
Încheiem cu o mică plimbare la vechiul Crematoriu:
… este una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti. Bine; e şi una din cele mai sumbre – dar asta-i altceva. Dar mă gîndesc că – aşa cum a intrat şi Cimitirul Bellu în circuitul muzeal – ar putea fi deschis şi Crematoriul publicului…
Sa nu ne intoarcem mai departe de anii ’60-70 !
Uitandu-ma la fotografiile din vremea aceea remarc ca lumea, se urca prin spatele si (eventual mijlocul) mijlocului de transport si…cobora doar pe la usa din fata…constituind astfel, un flux normal de “urcare-coborare”…de gasit astazi in mod curent, in tot “Occidentul decadent” (!) Ce s-a intamplat oare in Romania ? Cumva lipsa “disciplinei biciului” ce a functionat in Vest..vreo mie de ani ?!!
…scuze, corection: ” vehicolului” si nu mijlocul…mijlocului ! Sorryyyyyyyyy !!
Nu vreau sa dau decat exemple “in timp real”: stiti ca de ex. inca in orasele, Leeds, Manchester, Birmingham..si o parte a Londrei, atunci cand te urci in autobuz spui obligat “Hello”..iar cand cobori…”Ta” or “Thank you” ??? By the way: amenda 1000 GBP, daca nu ai bilet..iar daca faci scandal, ajungi la “Magistrates”…la Tribunal..Este cumva dictatura in UK..s-au doar aceea a bunului simt, civilizatiei si…rutinei ???
nu stiu de ce naiba nu se poate urca lumea pe unde trebuie la noi. Poate si unde au fost cativa zeci de ani cand lumea a fost nevoita sa se urce pe… unde poate. DACA PUTEA!
@Alex: E foarte posibil ca lumea să se fi urcat cândva prin spate.
Însă ceea ce se poate dovedi cu martori şi imagini e că până prin 1992-1993 lumea s-a urcat în “vehicol” pe scări, ciorchine, pe unde s-a putut, mai ales iarna, când se stătea şi câte o oră prin fiecare staţie, iar micii golănei de 10-12 ani se mai căţărau şi pe cupla de la tramvaiul V3 sau Tatra. (Dacă în zilele noastre nu o mai fac, e datorită faptului că tramvaiele moderne, post-2000, nu mai au cupla expusă.)