Mincam multa piine si n-o sa scapam de asta. Ne si place. Poate nu sunt multi oameni pe lumea asta pentru care o paine proaspata – o franzela, ce mai – e ceva care se poate minca deodata, pur si simplu, de pofta. Cati copii n-au visat la o piine cu patru colturi cind erau mici?
Trecem peste asta si trecem repede si peste istoria oarecum recenta a piinii din Bucuresti: era o vreme cind piinea se gasea doar la Piine si laptele se gasea doar la Lapte. Am uitat cornurile, batoanele, chiflele si japonezele care se gaseau doar dimineata sau masina de piine care-aducea piinea proaspata la amiaza? Sau dup-amiezele de luni in care nu gaseai o piine pe cale de cartiere-ntregi? Sau piinea proasta de la fabricile de piine din Vitan, Berceni, Baneasa, Salaj? Sau piinea buna de la fabricile Plevnei, Pajura, Spicul, chiar si Titan? Cred ca da…
Astazi, multe fabrici vechi de piine s-au inchis; unele deja au fost demolate; si totusi, unde gasesti sa maninci o franzela sanatoasa, o piine alba asa cum era vreodata? Cred ca fabricile Plevnei si Pajura mai scot ceva asemanator; in rest, ciugulim ceea ce a ramas in folcorul zilelor noastre ca piine turceasca: o coaja de piine cu mult aer inauntru.
Si altceva? Uite, o piine foarte buna scoate Primavara (aceeasi Primavara cu reteaua de supermarketuri).
Si oricum, cred ca cel mai bun lucru pe care l-am mincat vreodata a fost o lipie de la Cuptorul de Aur, vechiul Cuptorul de Aur de pe vechiul Unu-Mai (azi Mihalache). Dar asta a fost demult; fireste, eram copil atuncea.
comentarii