Iată-ne înapoi în 2009, și făcînd o istorie a plăcuțelor indicatoare a numelor străzilor bucureștene: sa tot avem mai bine de vreo 10 feluri de placute de strazi. Cea mai mare varietate de placute pe-o strada o gasiti prin sectorul 5, unde placile vechi n-au fost demontate de catre Primarie, pentru ca cele mai noi nici nu s-au montat; pe strada Sirenelor cred ca-s 7 feluri de placute din diferite epoci!
Mai avem și o mică plimbare prin țara vecină și prietenă: E-un mare păcat că nu ştim nimic despre vecinii noştri – şi zic asta gîndindu-mă nu doar la bulgari. E-un mare păcat şi că nu vrem să ştim nimic despre ei. Am aflat, dîndu-mă-n ultima vreme pe formuri şi alte locuri de discuţii, că călătoru’ român păţeşte-n Bulgaria următoarele: e furat, bătut, violat, umilit, pierdut prin coclauri, ignorat, intoxicat, pişcat de muşte… vai de curul lui! Pe bune, mai bine stai acasă decît să mergi la ei şi să te ghiftuieşti la all-inclusive. Atîta vreme cît n-am cunoscut vreun român care să aibă curiozitatea şi respectul să-nveţe cîteva vorbe-n bulgară, care să să lase măcar o monedă de 2 leva bacşiş pe-acolo, să mă lase-n pace cu toate astea!
Putem arunca o privire și asupra capetelor de linii aflate în Bucureștii-Noi – fotografiate de Florin acum doi ani. De cînd mă ştiu mi-a plăcut să trag cu ochiul la ce se-ntîmplă la capătul de linie. Bine-nţeles, un cap de linie de autobuz e mai interesant decît unul de tramvai, nu? Autobuzul scoate fum, miroase a ulei şi motorină proastă, stă şi se odihneşte acolo unde-l lasă şoferul; şoferul se mai duce să tragă o ţigară şi să vrăjească vreo vînzătoare. Se mai înţepeneşte cîte-o uşă, se mai strică cîte ceva; mai vine şi o depanare…
Nu te plictiseşti la cap de linie. Te uiţi să vezi care autobuz pleacă primul; urmăreşti cu privirea şoferii – să vezi care se apropie de vreun autobuz: oare ăsta? sau ăst’lalt? Şoferul se suie agale în autobuz, îşi potriveşte fundul bine pe scaun, îşi mai aduce aminte de ceva, se face că pleacă (în funcţie de cîtă lume aşteaptă şi de cît de drăcos e şoferul mai joacă şi niţel teatru). Dup-aia, porneşte autobuzul şi trage-n staţie cu un metru mai în faţă decît trebuie: şi fireşte că nu te nimereşti în dreptul uşii şi pierzi locul ăla pe care voiai tu să stai.
Una dintre cele mai importante vești venite de la R.A.T.B. a fost, în 2012, echiparea autobuzelor cu modernele și eficientele instalații TPL. Spre deosebire de motoarele care folosesc GPL (Gaz Petrolier Lichefiat), noua tehnologie românească presupune un carburant non-fosil, 100% ecologic – şi anume Transpiraţia Puturoasă Lichefiată, care se găseşte din abundenţă la 45% din călătorii autobuzelor bucureştene.
comentarii