„parcul” Unirii

În plin centru, în plin balamuc, în cea mai mare şi mai cunoscută Piaţă a Ţării noastre  – piaţă care azi arată aşa cum Ceauşescu a vrut  – se găseşte un soi de loc verde, cu alei străbătute de sute de oameni, grăbiţi să taie centrul pe jos. Oamenii trebuie să facă asta şi azi, pentru că transportul în comun dinspre Est şi cel dinspre Vest nu comunică prin această piaţă; legăturile tradiţionale au fost desfiinţate la sfîrşitul anilor ’80.

Nu mai contează; acest spaţiu larg este prost pus în valoare. Noroc că nu s-a construit aici Catedrala Mîntuirii Neamului; crucea asta ne arată şi azi că fusese vorba de asta. Noroc că pe dedesubt sînt prea multe tuneluri, conducte şi pasaje, că sigur se construia măgăoaia (dacă aţi uitat, era cît pe ce să se mute proiectul în Parcul Carol, pe locul Mausoleului).

Cerşetori, maşini, lume de toate felurile, turişti – asta vezi pe aici.

Primăria mereu s-a gîndit cu drag la toţi cei care trec pe-aici; eu ţin foarte bine minte lucrările de prin 2006-2007, cînd s-au pus fel de fel de boxe pe stîlpi, ca să se difuzeze muzică pentru bine-dispunerea cetăţenilor. Că muzica nu s-o fi auzit decît în capul primarului, e altceva; dar banii s-au cheltuit…

Se cheltuiesc şi azi bani: anume pentru refacerea fîntînii cele mari, din mijlocul bulevardului. Între timp – pe căldura asta de început de vară – nu funcţionează nici celelalte fîntîni:

… nu funcţionează, ba chiar se degradează şi mai tare. Urîţenia lor creşte tot mai mult.

Naiba să le ia. Le-aş desfiinţa pe toate – sau aş face unele simple, dar care să meargă măcar.