Cum-necum, merg cît de mult pot, seara, la „Bucharest Music Film Festival” – asta, desigur, pentru că-mi place. Îmi place locul, îmi place cum se lasă seara și peste Ateneu, și peste Palat, și cum zgomotul mașinilor se aude tot mai încet. Îmi plac oamenii ce vin aici – oameni de toate felurile: găsiți și moșulețul meloman, și hipsterul fără rost, și corporatistul scăpat din birou precum găina din coteț – buimăcită de soare… E lume, lume fel de fel. Și muzica sună tot mai bine, de la an la an; știu, pentru c-am tot venit p-aicea.
Ca de obicei, fiind socotit eveniment care se dă gratis de către nefrecventabilul primar, nu apare nimeni să facă măcar o cronicuță a ce se petrece seara aici – și e păcat, pentru că cei ce vin să cînte o fac cu multă plăcere, și asta se vede.
Fură și Vunk, duminică – pe care-i ascult de pe vremea cînd se chemau Vank; și au cîntat alături de viori și jazz: păcat că nu se auzeau nici viorile și nici alămurile jazzului așa cum trebuie, dar lumea s-a strîns ca la urs. S-a strîns lume și luni, cînd au venit două cvartete de coarde – Capriccio și Subito – care-au cîntat foarte frumos. Marţi era a ploaie, şi m-am răzgîndit – n-am mai fost pe aici, lasă – n-au intrat zilele-n sac…
Dacă m-aș pricepe mai bine, v-aș spune și eu mai multe; dar mă pricep doar să vă zic că-mi place și că săptămînile astea de la-nceputul verii sînt, în fiecare an, așteptate cu bucurie de bucureștean.
Foarte frumos! E clar ca s-a saturat lumea de politica, de scandaluri…de ploaie, iar destui chiar de CM de fotbal.
Asa e normal:sa existe variante de relaxare pentru toti.