despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cinci-şase

Bun, şi săptămîna asta avem timp s-aruncăm o privire înapoi. Începem cu două articole despre capetele de linii uitate ale Bucureştiului – odată cu extinderea reţelei de transport şi a orasului, liniile s-au întins tot mai mult. O să vedem cîteva locuri pe lîngă care azi trecem fără să ne gîndim c-acum treizeci-patruzeci de ani erau pline de oameni aşteptînd tramvaiul, autobuzul… aici şi aici

Nu putem uita că e vară, e vacanţă. Cel care-a fost deja în concediu e deprimat că s-a întors; cel care n-a fost încă, suferă şi visează. Ştii doar atît – c-ai vrea să fii altundeva. C-ai pleca doar ca să ai de unde să vii-napoi… Că te-ai sui în maşină şi-ai ieşi din Bucureşti prin Chitila şi ai reveni prin Tunari. Că te-ai sui în tren şi te-ai duce pînă la Videle şi te-ai întoarce. Că ai lua la terfelit un mersul trenurilor vechi ca să vezi ce personaluri opresc, seara, la Rîmnicu Vîlcii… Pe cine nu-l mănîncă neastîmpărul ăsta – mai ales vara, în vacanţă? Un articolaş vechi de care mi-e tare drag este despre băiatul care s-a plimbat cu trenul.

Şi dacă-i vacanţă, să revedem şi suita de trei articole despre plimbarea grecească de-acum vreo trei ani: partea întîi | partea a doua | partea a treia.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>