despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Marirea si decaderea covrigului, de la origini si pana in prezent – II

scris de Mini-economicus

In spiritual “parabolei” noastre, vom continua in acest capitol, sa vedem cum e evoluat covrigul raport cu istoria, societatea si economia mondiala.

Episodul 2.

“Epoca Renasterii” si evolutia patiseriei

Ne aflam deci, undeva in secolele XIV/XVI, perioada destul de zbuciumata pentru omenire si… patiserie.

Epoca in sine cunoscuta sub numele de Renastere, s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, din care putem enumera, in ordinea importantei:

aparitia termenului de “Sponsor” (Homo-Comercialis) prietenul nostru din primul episod al povestirii, care s-a gandit sa-l trimita in 1492, pe Cristof(or) Columb(us), “un ilustru necunoscut” pe atunci, sa-i gaseasca “piata de desfacere” pentru covrigii, ce de acum, erau produsi in exces si nu mai avea cui sa-i vanda! Avem de a face deci ca motivatie primara cu “prima criza economica de supra-productie”… si incercarile de extindere a pietei la nivel mondial! Cine spune ca aceste crize (ciclice dealtfel) au fost generate de altceva decat de covrigi… MINTE!?

Impins deci de la spate (oopss !) de Homo- Comercialis, precum si de nevoia de a plati pensia alimentara, celor circa treizeci de copii, facuti prin diverse porturi, “marinelul nostru” – NU, NU LA EL MA GANDEAM… ci la Cristofor Columb, accepta in cele din urma, propunerea sponsorului(!); desigur ca, voiajul era unul mai mult de placere, atat timp cat oricum, habar nu avea unde o sa ajunga!

Paradoxul este ca Homo-Comercialis, in loc sa-i umple vaporul cu covrigii necesari drumului, i-a dat doar cateva lazi de PESMETI… STRAMOSII BONURILOR DE MASA din ziua de astazi! S-a dus omul si “cu chiu-cu-vai” a (re)descoperit America, taman cand tot echipajul se stafidise, de la atatia pesmeti mancati… Aparuse asadar si o “diferentiere a produsului” de la covrig la pesmeti!

In ceea ce priveste importanta “descoperirii” Americii, ea ne urmareste si astazi si la propriu si…. la figurat !

Odata ajuns pe “taramul fagaduinei” Cristofor al nostru (se pare ca poate fi recunoscut si ca un precursor al marketingului modern) a umplut noua tara de covrigi importati, dar asta numai dupa ce, s-a asigurat de disparitia concurentei, reprezentate de “unii cu pielea de alta culoare”… ce mancau doar carne rosie, desi aveau porumb din belsug… dar nu stiau sa-l foloseasca(?!)

Se poate discuta aici si de aparitia primului transfer de tehnologie (know-how) adica: intai “te rog cu sabia in mana” sa cumperi covrigii, mei, apoi iti “confisc materia prima” si iti vand tehnologia de a face covrigi”… pana dai in tremurici!

– in alta ordine de idei, tot in epoca respectiva, asistam la o înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică; (re)apar lucrari celebre de sculptura si pictura cum ar fi:

  1. grup statuar (in)covrigat, reprezentand probabil niste indivizi cu problem stomacale grave…stand pe un “tron” din marmura de Cararra..
  2. Zeus din Olimp cu covrigul pe cap si pesmetele sub brat.
  3. Venus din Millo prinsa la furat in Patiserie si pedepsita prin taierea mainilor
  4. pictura “Mama, copilul plangacios si covrigul”
  5. lucrarea in ulei (de prajit) – “Flori de Mac”, ce a sugerat idea ca planta cu pricina s-ar putea folosi ca si condiment, de pus pe covrigi si asa s-a si facut de atunci si pana astazi!
  6. tabloul “Odalisca nud in lan de porumb” unde se imbina armonios cele doua elemente generatoare, care unesc omul de covrig: gaura si faina de porumb!!

– intr-o nota ceva mai serioasa Renasterea este acceptata si ca o: “mișcare social-politică și culturală, determinată de lupta burgheziei împotriva feudalismului și caracterizată prin promovarea unei concepții optimiste despre demnitatea și mareția omului, refacere; reînflorire, reviriment, avânt”.

In traducere libera, comertul incepe sa aiba o pondere din ce in ce mai importanta, se acumuleaza primele mari averi, iar munca nu mai reprezinta o valoare in sine!

In stricta concordanta cu noua paradigma economica, mai mult ca o forma de compensare si abatere a atentiei omului de rand, incep sa i se ofere… MINCIUNELE, deocamdata de tipul: “promovarea unei concepții optimiste despre demnitatea și mareția omului, apoi in timp si cele clasice, comestibile, aparute/disparute din Simigerii; oricum, acea perioada este considerata a fi cea, in care s-a inventat cel de-al treilea produs de panificatie important dupa covrigi si… pesmeti… MINCIUNELELE!

– prin partea noastra de lume, odata cu Caderea Constantinopolului (1453) apar maestri baclavalelor si ai altor bunatati, prietenii nostri constanti… TURCII! Arta patiseriei cunoaste o mare inflorire, atat de importanta incat, pana si Stefan cel Mare (dupa cum spun martorii oculari?) se pare ca, dupa fiecare batalie castigata, captura intai tavile cu baclavale si abia dupa aceea se ocupa de “descapatanari”…cine nu e cuminte si nu papa tot…

desigur ca orice produs, cu atat mai mult, cu cat piata este mai saturata are nevoie de “advertising”. Noroc mare cu inventarea tipografiei (1553), ce a permis imprimarea si distribuirea catre consumatori a primelor “reclame” la covrigi, pesmeti, minciunele si baclavale!

– ramanem tot in sfera Patiseriei pentru a semnala aparitia pe la Curtile Imperiale, (in special in Franta) a primilor “specialisti” in foetaje, torturi si chiar torturi dar cu accentual pus pe al doilea “t”…

Apar si primele magazine specializate, denumite intai “Boulangerie”… in traducere, oare cam tot aia o insemna(?) apoi furnizorii regali de delicatese. Asistam astfel la “venire pe lume” a baghetei si croissantului!

Va urma!

18 comments to Marirea si decaderea covrigului, de la origini si pana in prezent – II

  • Amiral Snagov

    E.. din ce in ce mai bine!

  • Anastasiu

    Aportul covrigului la dezvoltarea artelor este delirant! Am ras cu lacrimi!

  • Alex

    @Anastasiu
    :)Si eu !

  • Ando

    “Venus din Millo prinsa la furat in Patiserie si pedepsita prin taierea mainilor” 🙂 🙂 🙂
    Abia aştept să aflu cum au apărut câinii cu covrigi în coadă!

  • Alex

    ..si eu banuiesc ca o sa aflam ?!
    🙂

  • hm

    ca sa citez din filme clasice… “suntem asa de curiosi incat nu stim unde o sa dormim la noapte”

  • Alex

    Prin curtoazia ziarului Romania Libera..care taman acum s-a gandit sa-i dedice un articol (?!)(desi nu are loc nicio aniversare/comemorare) aflam urmatoarele:

    1. Numele de Cristofor Columb este rezultatul unei anglicizări a numelui său real, Cristoforo Colombo, primit la Genova, unde s-a născut. L-au rebotezat, însă, și alte popoare: spaniolii îi spun Cristóbal Colón, suedezii, Kristoffer Kolumbus, iar olandezii, Christoffel Columbus. Până și numele său genovez e incert, neexistând documente istorice care să ateste originea sa.

    2. Tatăl lui Columb a fost și el navigator, iar după moarte sa, Columb a primit documentele și jurnalele sale personale, care, probabil, au fost decisive în opțiunea viitorului explorator de a studia geografia.

    3. În 1488, o oarecare Beatriz Enriquez de Arana i-a născut lui Columb un fiu: Fernando. Columb nu numai că a recunoscut copilul, dar l-a și ținut minte, după 13 ani luându-l cu el într-una din expedițiile sale. Fernando a scris mai târziu o biografie a tatălui său, aceasta devenind principala sursă de informație despre viața marelui explorator.

    4. Columb era ferm convins că poate ajunge în Asia navigând spre vest. I-a fost însă foarte greu să convingă pe cineva din Europa acelor vremuri, că Pământul este rotund (și nu plat, cum se credea atunci), și că finanțarea expediției sale e cu rost. A bătut la nenumărate porți ca să obțină bani, apelând inclusiv la regele Portugaliei, dar majoritatea conducătorilor europeni au crezut despre el că e trăznit și nu i-au acordat prea multă importanță. A stat pe la curtea regală a Spaniei ani de zile, în speranță că va reuși să îi convingă pe Ferdinand și Isabella să îi finanțeze călătoria. Până la urmă s-a dat bătut și a plecat în Franța, unde a primit, în 1492, vestea că voiajul său va fi, în sfârșit, finanțat.

    5. În faimoasa călătorie din 1492, Columb a promis un premiu în aur celui care va vedea primul țărmul. Norocul i-a surâs unui marinar, Rodrigo de Triana, care la 12 octombrie 1492 văzuse mica insulă Bahamas, botezată de Columb San Salvador. Rodrigo n-a primit însă niciodată premiul promis, Columb păstrându-l pentru el și spunând tuturor că, de fapt, el văzuse deja un fel de lumină în noaptea anterioară. Bietul Rodrigo probabil că n-a fost prea încântat de explicațiile șefului său, acum, însă, are o frumoasă statuie într-unul din parcurile Seviliei.

    6. În acei ani, nimei nu avea curajul să plece de bună voie într-o călătorie cu destinație incertă. De aceea, Columb a apelat la deținuți, care au preferat să riște decât să moară în beciurile închisorii sau executați. Pe cele trei corăbii cu care a plecat Columb la drum în prima sa expediție au fost însă și numeroși evrei, printre aceștia, translatorul, cârmaciul și medicul lui Columb. I-a luat cu el crezând că va da măcar de careva din cele zece triburi pierdute ale lui Israel, situație în care ar fi avut nevoie de cineva care să vorbească ebraica. Mai era însă un motiv: începea Inchiziția și, odată cu ea, prigoana și expulzarea evreilor din Spania.

    7. În prima expediție, cea din 1492, nava amiral a lui Columb, Santa Maria, s-a scufundat, obligându-l pe Columb să lase 39 dintre oamenii săi într-un loc numit La Navidad, aceștia formând astfel prima colonie europeană din Lumea Nouă. Deși era de presupus că se va întoarce în Spania cu corăbiile pline de mirodenii și alte bunuri, dar și cu informații prețioase pentru deschiderea unei noi și importante rute comerciale, Columb a ajuns în Spania cu mâinile goale și lipsit de cea mai bună dintre corăbiile sale.

    8. Columb a făcut patru călătorii în America. În ultima dintre expediții, la un moment dat, echipajul a rămăs aproape fără provizii. Localnicii erau ostili europenilor, prin urmare, Columb s-a decis să apeleze la un truc: le-a spus că dacă nu îl ajută cu mâncare și băutură, le va lua lumina Lunii, știind că în curând urma să aibă loc o eclipsă totală de Lună. În scurt timp a și început eclipsa și Luna s-a întunecat. După ce au tras o sperietură zdravănă, băștinașii au livrat imediat proviziile solicitate de oamenii zeului alb.

    9. Cea de a patra și ultima expediție a a vut loc între 1502 și 1504. Columb descoperă insula Martinica, după care explorează coasta Americii Centrale. Ciudat este că marele explorator credea și atunci că se află în India.

    10. Cristofor Columb a murit în 1506, la Valladolid, în Spania. Rămășițele sale pământești au fost păstrate acolo până în 1537, când sunt trimise la Santo Domingo. De aici, sunt trimise, în 1795, la Havana, de unde, în 1898, se pare că s-au întors în Spania, la Sevilla. Totuși, în 1877 este descoperită la Santo Domingo o ladă plină cu oase, pe care era scris numele său. De atunci, cele două orașe, Sevilia și Santo Domingo, susțin răspicat că dețin rămășițele pământești ale lui Columb. Și ambele au câte un mausoleu sofisticat în care păstrează oasele cu pricina

    Maine poimaine vom vedea (cine stie ?) si un articol despre…panificatie ? Oare a si inceput asa repede blogul sa devina sursa de inspiratie ?

  • Ando

    De mult timp, blogurile constituie sursă de inspiraţie pentru presă, care însă, n-ar recunoaşte asta în ruptul capului.
    Sursa ca sursă, de multe ori însă, sunt preluate,direct şi fără citare cu copy-paste materiale întregi…nu mai zic de imagini
    Nu ştiu cum e în UK…

    Totuşi, văd că materialul din ”RL” poartă data de 3 august, deci anterior ”covrigului”.

  • hm

    treaba asta se petrece de mult, cîte articole n-am văzut mai ales pe partea economică pornind de la “prostioare” scrise de noi pe-aici. Ohohooo!

  • Alex

    @Ando
    “Articolul” de mai sus l-am copy/paste din RL de astazi, de pe net ! L-or fi scris atunci si publicat acum ?! Poate fi o pura coincidenta, n-am vrut sa insinuez nimic,doar am intrebat si multumesc pentru raspuns. Sincer, nu stiu cum stau lucrurile in UK, in materie de presa ! Nu citesc DM, The S,etc. Pot sa va povestesc insa (cand aveti timp) cum s-a eradicat practic plagiatul in mediul universitar..inca de acum zece ani ! Oricum revenind la cazul nostru ar trebui spus, asa cum am facut-o eu la inceput: “prin curtoazia ziarului, a blogului X) s-au un articol similar il puteti gasi pe blogul/site-ul etc.

  • Alex

    @hm
    Wow ! Nu as fi crezut…
    Redau aproximativ, o epigrama a lui Pastorel Teodoreanu, care aflat la carciuma, era sicanat de doi “scribeti” de la ziarul “Era Noua”..prin anii ’50/’60, ce tot trageau de el sa le faca o epigrama cu dedicatie…Zis si facut, cere Maestrul un servetel pe care scrie: “Astazi, Era Noua e facuta, pacat (ca ca)catii scriu in loc sa puta” !! Inca una a “Maestrului” care trebuia musai sa declare la Sectia Financiara, venitul obtinut din “drepturile de autor” desi nu-l mai publicase nimeni, de dinainte de razboi ! Asa ca intra pe usa (“parfumat” cat sa dea bine si zice ingura mare: “am VENIT, ca n-am VENIT…N-AM VENIT CA AM VENIT” !! Mi se pare cea mai tare, succinta si geniala..Declaratie de Venit !

  • Alex

    @Ando & @hm
    Atunci de ce nu transformati blogul intr-un fel de “Informatia Bucurestiului” (mult mai buna evident !)si-l circulati sub forma de ziar online ? Atrageti sponsorizari “reclama si publicitate”, aprecieri, accesari, etc. Lumea care scrie pe aici e de calibru, mult peste cel al oricarui gazetar..! Eu personal sunt convins ca ar avea mare succes !

  • hm

    s-o luăm pe rînd! curtoazia, la noi, e cu accent pe… cur!

    despre transformat, am mai pritocit noi ideea, dar tot asta – clasica – ni se potriveste mai bine!

    cum era snoava aia cu evreul, care dupa ce a emigrat din socialism, era tot mai deprimat… ca nu mai are despre ce sa se planga!

  • Alex

    @hm
    🙂
    🙂
    🙂

  • Alex

    Am o teama…mare de tot ca vine rapid si:”marirea si decaderea covrigului, de la origini si pana in prezent – partea a-III-a !
    Covrigul si iluminatii (pardon) iluminismul !

  • hm

    deja miroase bine 🙂 🙂

  • hm

    Poa să fie gaura cât de mare, da’ daca n-are covrigu’ sare…

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>