E stabilit faptul că cei mai mulți bucureșteni trăiesc acolo unde se nasc – în cartierul lor, adică. Mai ajung la vreun mall, mai au ocazia să muncească prin alt sector – dar ei, acolo-și duc viața: la ei în cartierul de baștină.
Bucureșteanul autentic habar n-are, de multe ori, cum să ajungă în Piața Romană; pe unde se intră în Gara de Nord; dacă Giuleștiul e lîngă Colentina sau Giurgiului…
Nu glumesc.
Uneori îmi vine să fac o listă – cu acele locuri pe care cineva trebuie să le vadă, dacă tot trăiește-n orașul ăsta. Dar n-am făcut-o niciodată.
Și, cu toate astea, sînt locuri unde-ar trebui s-ajungi; să vezi ce-i acolo. Să intri-n Ateneu, să te plimbi pe Calea Victoriei sau între Romană și Unirii. Să ajungi în Parcul Carol și – poate – să vezi străduțele-n pantă din-prejur. Să urci la Mitropolie, să vezi Gara, să bați Cotroceniul, să caști gura prin Obor, să intri-ntr-un talcioc, să vizitezi Cimitirul Bellu, să pășești într-un muzeu, să stai pe bancă-n Grădina Botanică, să călătorești cu tramvaiul…
Multe, multe-s de făcut în București.
Și mai știu una-n plus: să mergi să vezi nuferii din Parcul Circului. Să-i prinzi înfloriți și să te minunezi că așa ceva, atît de frumos, se poate găsi-n orașul ăsta.
Ar trebui să vadă şi terenurile de sport din parcuri, şi faptul că sunt pline. Se stă la coadă să joci fotbal sau baschet.
Adică în Tineretului sau alte parcuri, la orice oră, vara şi la 22:00-23:00, lumea se înghesuie la baschet, la role, la dat cu bicicleta pe toate rampele imaginabile.
Deci ideea că lumea se mişcă doar între bloc şi serviciu cu maşina şi nu face mişcare e cam ilogică.
n-am zis ca nu face sport… n-am zis ca nu e activ – ba e chiar frenetic si dezorganizat in drumurile sale…
Am zis ca nu stie, in medie, decat putine locuri.