scris de Ando
Cu mult entuziam am purces la căutarea unui accesoriu atât de des întâlnit în copilăria mea: răzătoarele metalice de noroi amplasate lângă treptele de la intrarea în case.
Aveam atât de clară imaginea lor în minte, încât nici nu concepeam ca “acţiunea” să nu se termine cu un serial de poze…
Ei bine, oameni buni, după mai bine de o lună de căutari, în diverse zone ale oraşului, m-am ales cu doar 2 (două) modele de răzătoare:
… precum şi cu această ustensilă mai deosebită pentru lustruit încălţările!
Când şi cum au dispărut, nu ştiu. Cinstit vorbind, nici noroaiele nu mai sunt cele de altă dată!
Cum era aia: funcţia creează organul 🙂
Totuşi, plimbările astea n-au fost totalmente în zadar şi ca să îndulcesc eşecul ratării „obiectivului”, am adunat cu sârg alte asemenea manufacturări în metal pe care vi le prezint cu aceeaşi bucurie cu care le-am fotografiat.
Ce frumuseti! Multumim!
Fantastic!
Oare cata munca inglobeaza un astfel de articol? Fotografiati aceste obiecte din intamplare, sau sunt locuri precise unde pot fi gasite?
păi, depinde cum abordezi treaba 🙂
În general, te plimbi, caști gura, vezi în treacăt lucruri, detalii. Poate “faci” o zonă, un cartier; cu sau fără o idee, un subiect.
Și-ți sare ceva în ochi – un detaliu, o piesă. Începi să cauți mai multe – știi unde să le cauți, cunoscînd deja cît de cît particularitățile cartierelor. Și așa ajungi să documentezi un articol dintr-ăsta, tematic.
Poți strînge material de-a lungul cîtorva luni, chiar.
Și le aduni, alegi ce-ți pare mai frumos, arunci ce nu merită să apară, scrii articolul – mai citești înainte, te mai documentezi – și, ultimul pas – îl pregătești tehnic și-l urci pe site și aștepți ca să placă.
Apoi… îți sare în ochi alt detaliu. Și tot așa.
Desigur, în trecere, mai pozezi și cîte o rablă, cîte ceva nou, cîte ceva neobișnuit.
PaulIP: mulţumesc! HM ţi-a explicat cum devine treaba…important este să-ţi placă…până la urmă te alegi, în cel mai rău caz, cu nişte plimbări frumoase(deşi,în cazul de faţă, intrasem într-o pasă ”neagră”…trecuseră trei săptămâni şi eu nu găsisem o răzătoare).
Merită să te uiţi şi pe celelalte episoade ale serialului.
și te alegi și cu poftă de mîncare 😉
Ando, data viitoare când ajung în Bruxelles, îţi aduc o colecţie întreagă de răzători. Or fi la ei noroaiele mai mari? Sau le-au păstrat din vechime pentru farmec?
În altă ordine de idei, mi-aş permite să vă sugerez să faceţi aceste excursii-plimbări cumva, publice. Poate măcar pentru cititorii fideli? Ar fi o ocazie grozavă să se mai schimbe idei, să se strângă/schimbe material. Sau, cu alte cuvinte: Ia-mă şi pe mine, nenea! Te roooog! 🙂
Of, măi copii… eu n-am apucat să beau o cafea cu Ando de un an de zile și vreți să vă iau la plimbare…
Ideea articolului a plecat, de fapt, de aici:
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2014/01/razatoare-de-noroi-art-deco/
Deşi am bătut mai multe cartiere (Cotroceni, Floreasca_Primaverii, Dorobanţi,Baicului,Mântuleasa), nu m-am ales decât cu cele două.
Nici măcar pe aia din pozele dlui.Mandache n-am dibuit-o !
@Catherine:ce să zic?La Bruxelles ca la Bruxelles nu mă miră prea tare, că tot mai plouă măcar, dar am găsit mai multe răzătoare în sudul Franţei unde mă topeam efectiv de căldură.E clar:cei de acolo au “în sânge” respectul pentru detaliile astea care dau atâta farmec caselor şi oraşelor.
Am pățit aceeași chestie; când am întrebat la Brico au râs de mine. Cică ” nu mai există doamnă din astea”
Păi ce, au dispărut noroaiele? În tarisoara noastră întâi se construiesc locuințele și după vreo zece ani dacă ai noroc, și infrastructura.
Am găsit pe site-ul Sieberz. Acuma, depinde dacă mai găsiți, că vin acuși noroaiele…